Autor Subiect: Unde gasim sufletul pereche?  (Citit de 43394 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #30 : Sâmbătă, 23 Martie 2013, 15:59 »
Mihaela, uite bit are oarecum dreptate, ce facem daca jumatatea/ perechea noastra vine de la capatul pamantului, sau poate s-a nascut si traieste in alta tara, alt continent , e si asta de luat in calcul, dar cum o gasim atunci, ca nu devenim cu totii globtrotteri?  :-\

Cory!!!Da de ce sa devenim globtrotteri?S-a inventat internetul, Mark Zuckerberg a infiintat Facebookul, exista camere web, ne vedem, discutam...pana ne dispare cheful sa ne cunoastem si face to face!Ne iubim la distanta, ai ceva impotriva?Asa..daca e la distanta nu apucam sa vedem unul la altul 'fata intunecata' si armonia va fi perfecta!  oO  O0

Caroline

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #31 : Sâmbătă, 23 Martie 2013, 16:08 »
Scuzati  va rog!'Intr-o ureche' era Van Gogh!    :crazy2: :offtopic:

Nu, prima data ai nimerit-o mai bine, si Paul Gaugain. Asa fac si copiii mei la scoala, cand nu stiu, ghicesc. Si in cazul asta, cel mai bine e sa mergi pe primul raspuns spontan care-ti vine-n minte. De obicei e cel corect.

Paul Gaugain nu si-a gasit jumatatea in Tahiti. Era un barbat inchis, morocanos si cu aspect fizic "butucanos".
A ajuns mare acolo, dupa ce, dintr-un slujbaj administrativ, "maritat" cu o partida buna, si cu copii la purtator, intr-o buna zi, a renuntat la "sufletul pereche" si la tot ce tinea de Ea si... a "disparut". Nu, nu fiindca il chinuia talentul. Pe vremea aceea nu stia nici cum se tine o pensula in mana. Da' asa i se pusese lui pata, sa devina pictor... A suferit de foame si a fost homeless niste ani, prin Montmartre si prin alte locuri pline de oportunitati, invatand in acest timp sa picteze, doar privindu-i pe altii. N-a avut prea mare succes... In lipsa de bani, a incercat sa-si vanda unul din tablouri fostei sotii, care l-a cumparat pe un pret de nimic... nu din mila, ci pentru ca culorile se "asortau" cu camera unde voia Ea sa-l puna. Intr-un final, a murit in Tahiti, de lepra, in propria lui coliba, ai carei pereti ii pictase integral, pana in ultima zi de viata. Coliba a fost arsa, impreuna cu cadavrul, pentru a stopa raspandirea molimei. Fosta sotie a lui Gaugain a vandut, dupa zeci de ani, tabloul cumparat de la el pe un pret de mii de ori mai mare decat acela pe care i-l platise lui.

 


Offline adda

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1313
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #32 : Sâmbătă, 23 Martie 2013, 16:08 »

Draga Adda, 'de gustibus non e disputandum', daca-ti place mutra alora de pe alta planeta...treaba ta, nu ma bag, dar te avertizez animata de cele mai bune intentii, ca vei trai senzatii tari!


eee...nu m-am gandit chiar asa de departe, eu foloseam o metafora doar....stiti cum se spune "barbatii sunt de pe marte femeile sunt de pe venus"  ;) :)

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #33 : Sâmbătă, 23 Martie 2013, 16:28 »
Nu, prima data ai nimerit-o mai bine, si Paul Gaugain. Asa fac si copiii mei la scoala, cand nu stiu, ghicesc. Si in cazul asta, cel mai bine e sa mergi pe primul raspuns spontan care-ti vine-n minte. De obicei e cel corect.

Paul Gaugain nu si-a gasit jumatatea in Tahiti. Era un barbat inchis, morocanos si cu aspect fizic "butucanos".
A ajuns mare acolo, dupa ce, dintr-un slujbaj administrativ, "maritat" cu o partida buna, si cu copii la purtator, intr-o buna zi, a renuntat la "sufletul pereche" si la tot ce tinea de Ea si... a "disparut". Nu, nu fiindca il chinuia talentul. Pe vremea aceea nu stia nici cum se tine o pensula in mana. Da' asa i se pusese lui pata, sa devina pictor... A suferit de foame si a fost homeless niste ani, prin Montmartre si prin alte locuri pline de oportunitati, invatand in acest timp sa picteze, doar privindu-i pe altii. N-a avut prea mare succes... In lipsa de bani, a incercat sa-si vanda unul din tablouri fostei sotii, care l-a cumparat pe un pret de nimic... nu din mila, ci pentru ca culorile se "asortau" cu camera unde voia Ea sa-l puna. Intr-un final, a murit in Tahiti, de lepra, in propria lui coliba, ai carei pereti ii pictase integral, pana in ultima zi de viata. Coliba a fost arsa, impreuna cu cadavrul, pentru a stopa raspandirea molimei. Fosta sotie a lui Gaugain a vandut, dupa zeci de ani, tabloul cumparat de la el pe un pret de mii de ori mai mare decat acela pe care i-l platise lui.


Amandoi-metaforic vorbind 'erau intr-o ureche', dar cel care si-a taiat urechea si si-a facut autoportretul a fost Van Gogh! In rest, tot ce ai spus despre Gauguin este real.Intr-adevar, sunt speculatii, precum ca in urma unei certuri de amploare Gauguin i-ar fi taiat urechea lui Gogh, dar astea-s speculatii!Amandoi insa au suferit de boli psihice, probabil altfel nici n-ar fi putut sa faca arta!
De gasit, intr-adevar, n-a gasit-o in Tahiti, dar a cautat-o pe acolo, asta dupa ce si-a lasat nevasta cu cei 5 copii paremi-se!Din Tahiti a plecat prin alte parti, dar cinstita sa fiu, habar n-am pe unde...probabil tot intru cautarea perechii  :) glumeam!  oO

Offline Cory

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 550
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #34 : Sâmbătă, 23 Martie 2013, 18:53 »
Cory!!!Da de ce sa devenim globtrotteri?S-a inventat internetul, Mark Zuckerberg a infiintat Facebookul, exista camere web, ne vedem, discutam...pana ne dispare cheful sa ne cunoastem si face to face!Ne iubim la distanta, ai ceva impotriva?Asa..daca e la distanta nu apucam sa vedem unul la altul 'fata intunecata' si armonia va fi perfecta!  oO  O0

Hai ca am dat-o dintr-una in alta, si m-am facut prost inteleasa, asa imi trebuie daca pun intrebari  la care nici eu nu am un raspuns prea clar in minte   :-\ ; nu la  relatiile incepute, intretinute , terminate , etc  pe internet ma refeream eu( nu am nimic impotriva, e si asta o modalitate) , eu aveam in minte doi oameni ce vin din  colturi de lume diferite (geografic vorbind, si care nu s-au intalnit nici pe net, nici face to face ) si ar putea fi unul jumatatea ideala a celuilalt , poate fi un necunoscut/a  pe langa care treci  la un moment dat intr-o gara, intr-o calatorie, etc, dar daca nu te sincronizezi cumva cu celalat/ sau cu "destinul , soarta" ,   poti rata  intalnirea cu jumatatea asta ideala , gata nu mai scriu ca incep sa ma debusolez singura  :( ,  ii intristez si pe alti poate si nu asta mi-am propus  :sorry:  :surrender:


Uite o "pereche ideala" necuvantatoare !  :D

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #35 : Sâmbătă, 23 Martie 2013, 19:13 »
Ce draguti sunt!!! Da, numai ca astia se vede cu ochiul liber 'ca s-au gasit'!!! :) Ma intreb daca au facut atatea eforturi ca oamenii! Cred ca animalele isi gasesc mai repede jumatatea!Tu nu vezi cate solutii am propus pana acum si n-a ajutat la nimeni?Iit dai seama? Bite a facut deja un atac de panica(asa imi imaginez, nu stiu, deduc si eu)..daca a ajuns sa se gandeasca la pinguini si bosimani... :) Vad ca nici solutia cu OZN nu e buna!Am si dezarmat!!!Cu toate ca ma gandeam la o noua 'locatie'..LA INMORMANTARE!!! :-\..mai ales la ala vaduv/vaduva.Ca omu' are nevoie de un umar pe care sa planga, sufera, poate pica in depresie, are nevoie sa socializeze, eventual are nevoie de psihiatru!Vin pomenile, vizitele la cimitir...etc.Daca ai rabdare si ii esti mereu in preajma...pe la pensie(cam atunci preconizez ca uita de fosta/fostul)...nu se stie...tre' sa incerci!!E bun si la pensie..va faceti loc de veci impreuna, va cumparati cele necesare impreuna, va duceti lunar la doctor(nu mai repet impreuna, devina suparatoare si obsedanta repetitia), va sfatuiti ce proteze va cumparati, luati bilet la Olanesti la bai..de certat, nu mai aveti putere sa va certati..va domni linistea si armonia in cuplu!!! :) Cred ca pentru mine 'se contureaza' jumatatea pe la pensie!!! :angel:

Offline collin_pow

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 226
  • I know no other sign of superiority than kindness.
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #36 : Sâmbătă, 23 Martie 2013, 23:20 »
in ton cu cele spuse de Mihaela ar putea incepe discutia de la un schimb de retete pt coliva:). Si uite asa se leaga amorul salbatic cu valente gotice de cimitir balcanic!
Ca o alternativa la facebook etc pentru cei care nu au internet ma gandesc ca postasul ar putea fi cel mai bun agent matrimonial. Desi preotul ar trebui sa isi cunoasca parohia cel mai bine ma indoiesc ca este mai priceput ca postasul/postarita. Ar trebui apelat cu incredere si intrebat care cine cum e available si ar putea fi folosit chiar pe post de curier la tariful unui timbru doua...
Ti-am trimis like prin posta!

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #37 : Duminică, 24 Martie 2013, 00:35 »
in ton cu cele spuse de Mihaela ar putea incepe discutia de la un schimb de retete pt coliva:). Si uite asa se leaga amorul salbatic cu valente gotice de cimitir balcanic!
Ca o alternativa la facebook etc pentru cei care nu au internet ma gandesc ca postasul ar putea fi cel mai bun agent matrimonial. Desi preotul ar trebui sa isi cunoasca parohia cel mai bine ma indoiesc ca este mai priceput ca postasul/postarita. Ar trebui apelat cu incredere si intrebat care cine cum e available si ar putea fi folosit chiar pe post de curier la tariful unui timbru doua...
Ti-am trimis like prin posta!
Mister Pow!
Apreciez Like, dar daca citesti toate  episoadele, ai sa vezi ca apare si trimitere la Biserica(ce-i drept, n-am insistat ca nu pot sa ma joc cu cele sfinte), am mers chiar pana la a sugera consultarea Parintelui Duhovnic intru desfacerea cununiilor!Dar apreciz faptul ca ai dezvoltat ideea, sau ideile! Sa inteleg ca ai facut un rezumat la cateva din sugestiile mele? Oricum la coliva nu m-am gandit!Circula un banc:disc utie intre barbati'mie imi plac ardelencele pt. ca, mie muntencele, ultimul barbat-mie imi plac moldovencele -fac moldovencele o coliva!!!La asta te refereai?
In alta ordine de idei, lasand cele sfinte la o parte, ori facebook, ori postasul...'nu suna intotdeaua de doua ori'-asta ca sa parafrazez cartea+filmul, la o adica poa' sa fie si prin porumbei voiajori!
Ma gandesc la ora asta(24,30 la laptopul meu) ca ar trebui premiata cea mai originala sugestie intru gasirea jumatatii!  :)

Offline collin_pow

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 226
  • I know no other sign of superiority than kindness.
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #38 : Duminică, 24 Martie 2013, 07:13 »
:) Nici o ora nu este prea tarzie cand este vorba despre batut campiile alizee:)Ok eu ma inscriu in concurs cu postasul /postarita!
Cat despre cele sfinte eu cred ca este ok sa glumim cat vrem, dar nu sa luam in deradere pentru ca personal cred ca ar fi o subestimare a inteligentei lui Dumnezeu sa ne imaginam ca nu are simtul umorului. O duminca frumoasa va doresc tuturor!

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #39 : Duminică, 24 Martie 2013, 07:37 »
:) Nici o ora nu este prea tarzie cand este vorba despre batut campiile alizee:)
Intr-adevar, ai pus punctul pe 'i' de la campii!!
Cred ca ma opresc aici, chit ca e gaselinita mea!
Deja ma simt epuizata de atatea cautari fara folos..nu de altceva, dar se lungeste topicul asta, precum 'The young and the restless'!Sunt eu 'restless;, dar nici chiar asa!  :)

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #40 : Duminică, 24 Martie 2013, 19:15 »
THE END
As vrea totusi sa inchei 'telenovela' mea, cum nu se poate mai serios!Chiar in aceasta dupa amiaza, am gasit un articol interesant al Ilenei Vulpescu, articol pe care il voi insera aici!

'La Rochefoucauld definea moda drept „oroarea fata de trecutul apropiat”. Celor traiti in comunism, moartea clinica a acestuia ne-a trezit un mare apetit catre dezinhibare. In fine, scapam de chingile moralei proletare, morala respectata doar de ochii lumii si mai ales ai Partidului, altminteri la fel de goala de continut ca si dictatura proletariatului, sintagma in care adevarata era doar dictatura.

Si treci la dezinhibare! O imbracaminte care sa lase mult la vedere, un vocabular cit mai argotic si adesea obscen. Cuvinte neaose denumind parti ale corpului, populind texte ale unor scriitori. Si manifestari amoroase cit mai la vedere, spre bucuria publicului spectator si spre jena unei parti a sa, evident desueta, a „expiratilor”.
Traiul cu „prietenul” – numit pe vremuri concubinaj – devine tot mai frecvent; mare parte, mai ales a tineretului, este reticenta fata de casatorie, gindindu-se din capul locului la eventualul divort, la tribunal, la avocati, la martori, in fine, la toata tevatura unei actiuni in Justitie.
Are dreptate cel/cea care traieste nemarital cu prietenul/prietena sau cel care se casatoreste? Mi se pare mai prudenta si mai cinstita „casatoria de proba” decit cea cu acte, privita ca un fapt divers.
Nu s-a facut niciodata o statistica a casatoriilor din dragoste si nici a celor din interes. Indraznesc sa spun ca ultimele sunt mult mai numeroase decit primele. Inaintea instaurarii comunismului, fata fara zestre, daca nu era luata din dragoste, ramanea domnisoara batrina. In timpul comunismului, casatoriile se faceau pe clanuri, ca si inainte, numai ca zestrea fusese inlocuita de relatiile de Partid.
S-a-ntimplat ceva cu dragostea, ceva nou in zilele noastre, raportind-o la un trecut mai departat sau mai apropiat? In esenta nu, acolo unde lucrurile sint luate-n serios, responsabil, cind nu te joci cu propria viata si nici cu a partenerului.
Sint oameni care nu suporta stereotipia casniciei, stereotipie care, oricit ne-am stradui, devine ca o a doua piele a oricarei relatii constante. Oameni, care nu concep o casatorie cind s-a sfirsit dragostea, prefera s-o legalizeze pe cea in curs decit sa-si insele partenerul.
Si astazi, ca si ieri, exista oameni care, desi casatoriti din dragoste, cind simt la un moment dat ca inima le bate pentru altcineva decit pentru legitimul/ legitima de acasa, nu abandoneaza casatoria, considerind-o o institutie, ci preferind adulterul, in asteptarea stingerii dragostei noi.
Cu cine votam? Cu divortul sau cu adulterul?
Omul nu apartine unei specii monogame. De aceea barca lui de cuplu este pretentioasa si cere multa indeminare la vislit.
Daca astazi unii considera casatoria, ca si dragostea, marfa de scurta folosinta, sa nu mai credem in casatorie si nici in dragoste? Sa nu le mai dorim? Sa nu le mai cautam? Sa le cautam mi se pare inutil. Daca-ti sint harazite - bine, daca nu -zadarnic faci sapaturi pentru ele.
Sa mai credem in marea dragoste? Si de ce nu? Ce poate sa-ti infrumuseteze mai mult viata decit speranta?
Mitul sufletului-pereche ramine imuabil ca orice mit. Sint convinsa ca undeva, pentru fiecare dintre noi exista un astfel de suflet, numai ca viata e zgircita cu oamenii si ni-l poate ascunde pina ce ne dam obstescul sfirsit.
Oricum, nu ne putem cladi viata numai pe dragoste – element aleatoriu. Daca nu ne temem sa investim in ceva care daca nu moare, oricum trece (la ce bun sa ne pacalim?) n-avem decit sa ne ravasim existenta pentru marea dragoste, asumindu-ne riscul de-a ne cai la un momet dat si-asa mai departe.
La-nceput, fiecare dragoste pare „marea”. Numai timpul ii ia masura.
Dat fiind ca dragostea este o stare de gratie, pacat ar fi s-o respingem; cu un amendament: sa nu-i facem pe altii sa sufere, mai ales pe copii, daca-i avem.
In ciuda zapacelii in care traim, exista si casatorii intre tineri, echilibrate, in care simti casa cladita pe piatra, dorinta de familie, respectul angajamentului fata de tine insuti, fata de partener. Dorinta de familie, de copii, acestia nefiind doar exprimarea perpetuarii speciei, ci al trecerii dragostei a doi oameni in alti oameni.
Neincrezatoare in moda, (fara sa fiu optimista de felul meu), sper ca si moda actuala de-a lua totul in bascalie sa treaca si lumea, incluzind dragostea si casatoria, sa intre pe un fagas normal, cel al responsabilitatii si al respectului fata de partener. Si, de frica, sa nu respinga nici aspiratia catre marea iubire, nici pe a casatoriei durabile, rezistente la tentatii si la-ncercari.'

 :love:


Offline bit

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 3015
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #41 : Marţi, 26 Martie 2013, 15:53 »
...si dup-atata vorbaraie, de la care ne dete sangele pe nas intr-un rastimp, ne-ntoarcem de unde am plecat. Adicatele la sin(90) {cu un mare cos(90) pe langa  :)}. Concluzia? fiecare crede ce-i vine si cum ii cade bine. Eu zic sa scoatem capu` din carti, reviste, din concepte si sisteme filozofice si mofturi filozoficoase - mai mult sau mai putin in trend - (care, pana la urma, tot prejudecati sunt, sa fim cinstiti. Cu poleiala frumoasa si dulce, da` tot prejudecati. Si culmea! sunt ale altora, iar noi facem prostia sa le-mbratisam de parca ne-am fi nascut cu ele). Si cred ca cel mai bun lucru pe care-l putem face e sa privim in jurul  nostru.

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #42 : Marţi, 26 Martie 2013, 16:31 »
...si dup-atata vorbaraie, de la care ne dete sangele pe nas intr-un rastimp, ne-ntoarcem de unde am plecat. Adicatele la sin(90) {cu un mare cos(90) pe langa  :)}.
Asta imi aduce aminte de o poanta vehiculata in vremea studentiei mele in Targul Iesilor.'Stiti cum face un elefant pe un plan inclinat? 'tropa, tropa, cosinus de alfa!!' :) :)
Lasand gluma la o parte, imi place completarea ta, adevarat grait-ai!
Desigur, ca toate 'mijloacele' enumerate de mine, au fost simple parodii! ;)
Undeva, tot pe aici, am spus ceva similar cu tine: 'frumuseata e in jurul nostru', 'imprevizibilul poate sa apara de dupa colt'.'PERECHEA' aceea despre care 'tot am batut eu apa in piua', vine ea singura, nu trebuie cautata, nu trebuie facut un scop in sensul asta, pentru ca poti ajunge la oarece factori de stres!Am mai spus asta!
Asta e parerea mea si mi-o mentin! 8)

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #43 : Sâmbătă, 30 Martie 2013, 15:52 »
Citesc azi un articol, prezizez sursa:Revista Psichologyes-culmea-despre o modalitate de a-ti gasi jumatatea!
Si pentru ca -vorba cuiva de pe aici-'am dat-o dintr-una in alta', hai sa pun si ceva mai serios decat 'anterioarele mele fantezii'-care sper ca-macar la cativa-v-au starnit rasul:

Dupa relatii esuate, divort, concentrarea asupra carierei si limitarea posibilitatilor de a cunoaste pe cineva, initierea si dezvoltarea unei relatii de cuplu devine o misiune dificila. Dar daca primesti ajutor?
"Cand vine vorba de persoana alaturi de care vei trai pana la adanci batraneti, nu putini sunt cei care cred ca jocurile sunt deja facute undeva mai sus si ca nimic nu este intamplator. Exemplele de relatii incepute bizar abunda: o mica tamponare la semafor rezolvata peste un an cu casatoria, numeroase intalniri intamplatoare in diverse locuri, ca si cum destinul nu se lasa pana ce el nu isi face curaj sa o invite la cafea. Colegi care nu mai lucreaza impreuna, dar constata ca buna lor relationare avea un sambure de indragostire si nu mai pot trai unul fara celalalt, fosti colegi de liceu care se revad la intalnirea de zece ani si devin un cuplu.
Insa ce faci cand soarta nu s-a „jucat“ astfel cu tine si simti ca este momentuunei relatii serioase? „Daca iti doresti perechea, ai putea sa pleci in cautarea ei. Poti sa te duci in locurile care-ti plac, la teatru, in muzee sau librarii, in baruri sau la cursuri de olarit. Ai putea sa imprumuti un caine si sa te duci cu el in parc. Vezi ce se intampla, poate – cine stie? – ai putea intalni acolo pe cineva care-ti face cu ochiul sau un nou prieten, care sa-ti prezinte alesul sau aleasa. Pleaca intr-o croaziera organizata pentru persoane single. Participa la un maraton. Atractia reciproca nu-ti garanteaza ca o sa te alegi cu o relatie pe termen lung, dar poti incerca“,
Hearthunting
Desigur, nu toti oamenii sunt la fel, iar modul de relationare difera. In societatea actuala, in care se pune accentul pe performanta si multi aleg intai sa isi construiasca o cariera solida, sa isi cumpere o casa si sa isi contureze un viitor financiar cel putin stabil, daca nu infloritor, timpul liber este foarte limitat. Iar atunci, el se distribuie intre odihna necesara si cateva vizite la parinti ori prieteni. Bine, de acord, nu vei cunoaste pe nimeni in casa, iar prieteniile legate in cluburi consideri ca se concretizeaza mai
mult in aventuri de-o noapte, decat in viitoare relatii. Atunci ramane networking-ul… Exclus la birou, caci daca povestea nu are un final fericit, nu va fi tocmai comod sa te vezi zilnic cu el. Prietenii poate sunt, si ei, foarte ocupati si nu pot iesi cu tine in oras prea des, iar posibilitatile de a-ti prezenta ei pe cineva sunt nule.
Ce ramane de facut? Poti incerca o metoda foarte populara in Americi si Europa: matchmaking-ul. Daca stam sa ne gandim putin, aceasta practica nu este deloc straina nici de meleagurile noastre. Pe vremuri, existau petitoare ce reprezentau garantia unei casnicii de succes. Ele aveau grija ca cei doi sa faca o partida buna, sa fie compatibili, iar rezultatele excelente le recomandau. Petitoarele moderne, sub forma unor agentii de profil, merg pe acelasi principiu. Pun accentul pe construirea unei relatii personale cu fiecare client, pe o buna cunoastere in timp a acestuia, si asigura suport personalizat pe tot parcursul procesului de gasire a partenerului potrivit. Ii realizeaza profilul personal si ii identifica nevoile si dorintele, urmand consultanta in relationare sau chiar hearthunting. Totul, desigur, cu maximum de confidentialitate. Daca americanii platesc cel putin 3.000 $ pe an pentru astfel de servicii, in Romania, pretul este cuprins intre 250 euro pentru pachetul basic si 2.000 de euro pentru hearthunting.
Clientela nu include numai femei, ci, intr-un procent consistent, si barbati dornici de stabilitate emotionala si o relatie frumoasa. V. are 41 de ani, este divortat si are un copil. Pe iubita lui a cunoscut-o acum zece luni, locuiesc impreuna si se gandesc la un viitor pe termen lung: „Lucrand in departamentul de vanzari al unei companii de constructii, sunt destul de izolat, cu aceiasi prieteni inca din timpul facultatii. Sa apelez la agentia de hearthunting mi s-a parut o idee interesanta. Inainte de a-i cunoaste, eram curios sa vad cum functioneaza. Apoi am fost curios sa vad daca vor intelege ce imi doresc. In acea perioada, nici eu nu stiam prea bine… Pe partenera mea am cunoscut-o intr-un restaurant din Bucuresti, intr-o intalnire propusa de agentie. Pentru ca stiam cateva lucruri despre ea, nu m-am mai simtit asa stingher. Desi nu relationez cu usurinta… Ne-am distrat amandoi pe seama circumstantelor, si asta ne-a apropiat destul de repede. A doua zi dimineata am plecat impreuna la munte, fiindca am constatat ca vrem sa ne cunoastem mai bine. A fost o decizie pe care am luat-o
spontan, fara sa ne gandim prea mult. Pur si simplu am fost pe aceeasi lungime de unda“.
 
Bagaje emotionale
„Cu totii ne dorim sa atragem in jurul nostru bucurie, oameni deschisi si calzi. Dar pentru asta este nevoie sa ne exprimam pozitiv si onest emotiile. Avem o multime de calitati pe care, din diverse motive, fie ca suntem acaparati de probleme cotidiene, fie am avut experiente anterioare negative (relatii esuate, divort, despartiri dureroase), le tinem ascunse sau le-am ingropat de mult. Ce aduce asta? Tristete, frustrare, gelozie, frici, bariere interioare… Trairi care ne impiedica sa ne bucuram de noua relatie, ne guverneaza comportamentele si ne impiedica sa vedem, sa cunoastem, sa descoperim un potential partener. In acelasi timp, ceea ce transmitem nu este deloc atractiv, poate chiar sperie, provoaca respingere – si se poate repeta la nesfarsit.
Un prim pas intr-un demers de dezvoltare personala este sa ne recunoastem emotiile, gandurile, perceptiile sau credintele daunatoare. Sa descoperim comportamentele repetitive ce ne duc la esec, dar si pe cele care asigura succesul in viata de cuplu. La fel de important este sa ne constientizam propriile nevoi si calitati, modul lor de satisfacere. Astfel, devenim mai stapani pe noi si mai increzatori. Acum este timpul sa definim ce ne dorim de la propria persoana, de la celalalt si de la o relatie armonioasa. Amplificam deschiderea spre emotii pozitive, spre oameni cu valori, poate chiar pasiuni, dorinte comune. Toate acestea se transforma apoi in actiuni concrete, in comportamente care ne conduc spre a vedea persoana potrivita intr-un sir de interactiuni sociale, si inseamna, in final, intalniri cu oamenii pe care ni-i dorim“
Rezerve
„In clipa cand cercul lor social cotidian a devenit inchis si strans, oamenii au tendinta de a apela la agentii de matchmaking. Unii au capatat convingerea ca asa isi pot gasi cel mai usor un partener, dar cei mai multi sunt sceptici. „Probabil principalul motiv este ca se simt dezumanizati. Prezentarile se reduc la liste, la cerere si oferta, ca in vanzari. N-ai nicio garantie ca primesti ce vrei, ca atunci cand cumperi dintr-un magazin virtual, si poti ajunge sa-ti petreci prea mult timp in fata calculatorului, incercand sa-ti creezi profilul ideal si sa compari liste, daca ne gandim la site-uri. Desigur, de mai bine de 20 de ani, societatea noastra se Ťmcdonaldizeazať, asa cum afirma sociologul Ritzer, referindu-se, de pilda, la termenul human resources. Aceste agentii sunt un mecanism adaptativ si multi il prefera unei realitati care dezamageste sau ii sperie. Ele par un soi de parinti din epoca victoriana“.
Eu-sincera sa fiu-fac parte din categoria scepticilor, vizand agentile serioase de data asta, specializate, platite cu bani grei-in gasirea jumatatii!
Voi ce parerea aveti?

Offline Cory

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 550
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #44 : Sâmbătă, 30 Martie 2013, 21:01 »
Hearthunting
Eu-sincera sa fiu-fac parte din categoria scepticilor, vizand agentile serioase de data asta, specializate, platite cu bani grei-in gasirea jumatatii!
Voi ce parerea aveti?
Momentan as avea ceva rezerve ca sa apelez la o astfel de agentie,( cred ca fac parte din aceia care inca cred ca "jocurile sunt deja facute undeva mai sus si ca nimic nu este intamplator", timpul imi va arata daca ma insel sau nu), ma gandesc ca  cei care apeleaza  la un matchmaking/hearthunting/ soulhunting  :-\  de genul asta,  si-au  epuizat deja toate celelalte optiuni... deci pe moment as zice pas,
si as imprumuta husky-ul unui amic pentru a alerga cu el prin parc (impiedicata cum sunt cine stie peste cine aterizez  :2funny:)
iar mai tarziu daca va mai fi cazul voi vedea atunci...