Autor Subiect: Unde gasim sufletul pereche?  (Citit de 61827 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Unde gasim sufletul pereche?
« : Duminică, 17 Martie 2013, 20:19 »
Unde gasim sufletul pereche?        Articol scris de mihaela1961
Episodul 1

Mereu am incercat sa gasesc raspunsul la intrebarea asta! Desigur, nu sunt singura! Toate suntem preocupate in a-l gasi! Marea majoritate il identifica cu un prototip pe care ni-l dorim langa noi, for ever!

Ce presupune gasirea lui? Trebuie sa facem eforturi in sensul asta? "Sa trecem la actiune" sau sa-l asteptam conform vreunei legi karmice? Ne este predestinat si astfel eforturile si actiunile noastre, mai mult ar ar incurca lucrurile? Depinde in vreun fel de noi - aparitia LUI (adica sufletul pereche) - in viata noastra?

Am citit, ce-i drept cu mult timp in urma, o carte despre cum sa-ti gasesti partenerul ideal. Nu radeti, chiar asta era si titlul. Drept urmare, haideti sa va spicuiesc cateva "solutii", bineinteles cu adnotarile personale.

Organizarea unor asa zise "blind date", fie prin intermediul unor agentii care contra cost fac asta, fie mediate de o terta persoana. In general, daca nu-ti pui mari sperante in acest gen de intalniri, e ok dupa opinia mea…mai rau decat o cafea bauta in graba mare, pretextand ca ai o urgenta, nu are ce sa se intample! Ce-i drept, statistic vorbind, sansele de reusita sunt minime, dar ma rog, pentru cine vrea sa incerce, e si asta o solutie!

Medierea unei intalniri prin cunostinte comune, care pot macar "gira" cumva ca respectivul  are caracter si oarescare calitati. Pentru "el si ea" intalnirea nu da motive de ingrijorare, dar pentru cei care mediaza intalnirea, mie una mi se pare riscant tot "aranjamentul"
asta . Dupa ce ca sunt animati de bune intentii, plus poate si de eforturtul de a aranja o masa, s-ar putea trezi, in cazul unui esec, ca sunt improscati cu reprosuri de ambele parti: "cu asta ti-ai gasit tu sa-mi faci cunostinta, in halul asta am ajuns eu in ochii tai?" Finalul poate deveni chiar dramatic: se poate solda cu "repercursiuni" - racirea sau chiar ruperea relatiei de prietenie intre "petitor" si subiect.

Internet, gen site-uri asa zise de prieteni/matrimoniale; pentru cine vrea aventuri sau relatii pasagere, este o varianta! Exista si exceptii - extrem de rare, persoane care "s-au gasit" pe aceste site-uri si au ramas impreuna. Reusita vine doar daca esti tenace (e si tenacitatea o mare calitate). Un amendamet aici: daca vrei sa "te pricopsesti" cu vreun roman emigrat prin tari straine, se pare ca aceasta reteta e buna - poti gasi persoane serioase. Numai ca e cam "peste mana" si trebuie sa fii din start pregatita sa spui celor apropiati un "Goodbye" plin de lacrimi si pareri de rau si sa pleci "armes e bagages" (adica cu catel si purcel)  spre alte meleaguri, straine.

Concediile…peisaj mirific, odihna, mare/munte soare…o poveste frumoasa (asta ca sa nu fiu caustica si sa spun telenovela)..numai ca sejurul se cam termina, el locuieste in Nord, tu in Sud...distanta omoara relatiile...si uite asa se duse si concediul si relatia! Pentru cine e amator insa de aventuri petrecute in peisaj marin cu miros de alge sau in paduri de poveste cu rasina, e OK, no comments.

Barurile si restaurantele unde te duci singura…asta este pentru stim noi cine (nu spun, ca suna urat si nu se cade aici)…ma rog, abordarea se va face cu atat mai repede cu cat respectiva doamna/domnisoara a consumat deja ceva bauturi alcoolice. O atitudine la bar…de "famme fatale" completeaza reteta... :) Si gata! - ai si de unde alege... si cu cine sa pleci acasa!



Bisericile…veti muri de ras, dar de multe ori, pe la slujbe (eu va spun din auzite, n-am rabdare decat maxim 20 minute in Biserica)...se mai poarta cica…mai o cruce, mai un ochi care scaneaza vigilent de jur imprejur persoanele singure...cand spun scanat, ma refer de sus pana la mana puratatoare sau nu de ....verigheta. Aici nu scriu mai mult ca imi e frica de mania Celui de Sus.  ::) In ultima instanta, daca esti deosebit de cucernic, poti cere parerea Partintelui Duhovnic intru desfacerea cununiilor.  :)



Nunti, botezuri, zile onomastice…posibil, dar putin probabil sa intalnesti acolo ce-ti doresti! In general, ‘insotirile’ sunt deja facute! Circula o vorba..’barbatii buni sunt ca locurile de parcare in Bucuresti - luati’

Bibiotecile...ei aici e aici…daca il gasesti…e ca si "citit", nu ma refer la cartile din biblioteca, ci la faptul ca se presupune ca orice om din incinta unui astfel de "lacas" are un oarescare IQ sau macar un dram de bunavointa. Nu putem aprecia nici IQ, nici carcaterul personajului, nu sunt scrise in niciuna din zecile de mii de carti de acolo, dar... in sfarsit si Biblioteca poate fi un punct de plecare !



Uups! Dragii mei...imi pare atat de rau ca nu pot continua! Mi-a cazut brusc inspiratia odata cu neuronii din dotare, perturbata fiind de un cantecel vesel provenit de la barul situat la parterul blocului meu. Aici e de mine!  Pai n-am spus eu mai sus ca e una din metode? In consecinta, trebuie sa ma echipez rapid cu cea mai stramta rochie din garderoba, am un lant gros de vreo 300 grame si 4 inele, torn pe fata un fard intreg-neaparat de firma, agat din mers un "Louis Vuitton" luat din targ duminica (a costat vreo 20 de lei, da' nu ma spuneti va rog)…ma grabesc cat ii mai prind pe astia de la bar, macar semitreji, sa realizeze ce mandrete de fata sunt!



Va pup pe toti si promit ca voi continua!
…to be continued…..
   
   

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #1 : Duminică, 17 Martie 2013, 20:40 »
 :)  Hmmm vad ca am primit like-uri, deci va place!Se pare ca e bun si nitel umor!Daca va place, voi continua..asa am si zis! ::)

Offline Cory

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 550
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #2 : Duminică, 17 Martie 2013, 21:11 »
Interesant articol, ai cam spus lucrurilor pe nume, m-am mai si amuzat pe ici pe colo... :)
Un blind-date organizat de o cunostiinta comuna dornica sa ajute "doua sufletele singure"  am incercat si eu la un moment dat,
 mi-am zis ca nu am ce sa pierd  si am incercat, si desi nu a mers si nu ne-am mai cautat reciproc , recunosc ca experienta m-a facut sa ma simt cam nasol o perioada  dupa ; la nunti si botezuri si altele , toti vin de obicei cu cineva asa ca iese si discutie,
faza cu biserica m-a amuzat la culme ;D nu mi-a trecut prin cam pana acum , poate pt. ca nu sunt prea bisericoasa din fire :angel:
Acum mai sunt la moda intalnirile organizate pe banda rulanta( nu stiu daca am voie sa scriu denumirea aici)  intr-o anumita locatie de diverse agentii, pentru astea nu cred ca am  curaj  :giggle: ( oricat de open-minded as vrea sa fiu, parca nu imi vine sa ma duc la o intalnire cu nu -stiu cati barbati intr-o seara)...
As mai adauga varianta in care cei doi  se intalnesc la servici , asta in cazul in care se poate fireste;
Oricum , sa stii ca astept continuarea...

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #3 : Duminică, 17 Martie 2013, 22:10 »
Vine si continuarea..deja ma gandesc la ea....ne vom amuza copios, nu-mi furati patentul..vine si locatia servici...deocamdata am in minte ....Opera....veti rade copios!Promit!!!

Caroline

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #4 : Duminică, 17 Martie 2013, 22:12 »
Sa-ti cauti sufletul pereche, este gresit inca din ipoteza - parerea mea... si a autorilor cartilor pe care le-am mai citit despre.
Sufletele pereche sunt menite sa se intalneasca, fiindca fiecare are cate ceva din karma de indeplinit prin celalalt. Si, de cele mai multe ori, acel ceva nu se numeste sex sau viata de familie. De aceea, viata le aduce oricum impreuna, in diferite situatii, pentru o clipa, mai multe, un anotimp, sau o viata, nu conteaza.
Greseala provine din faptul ca "sufletul pereche" poate fi, intamplator, coincident cu "jumatatea", dar poate fi si multe alte persoane: mama, fratele, un prieten, un coleg sau pur si simplu un om intalnit intr-o gara, cu care ai petrecut cateva ore de discutii in tren, care ti-au schimbat viata... sau chiar un animal de companie. Pe cand "jumatatea", din pacate, de cele mai multe ori, NU este sufletul pereche, ci perechea conventionala, adjudecata si posedata dupa legile unei lumi strambe. Mai sunt si exceptii... care confirma regula.
Eu nu mi-am cautat niciodata sufletul pereche si totusi l-am intalnit... de cateva ori, deja. In acele ipostaze care se potriveau cu Eu-l meu din acel moment. Si multumesc pentru asta!
Mai bine am incerca, zi de zi, sa facem un Om cat mai frumos din noi insine, astfel incat sa fim in stare sa recunoastem sufletul pereche, atunci cand viata ne considera pregatiti, in loc sa trecem pe langa el, "cautand"... standarde. Mie mi s-a intamplat sa nu-l recunosc decat atunci cand l-am pierdut... cel putin o data. ;)

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #5 : Luni, 18 Martie 2013, 08:21 »
Sa-ti cauti sufletul pereche, este gresit inca din ipoteza - parerea mea... si a autorilor cartilor pe care le-am mai citit despre.
Sufletele pereche sunt menite sa se intalneasca, fiindca fiecare are cate ceva din karma de indeplinit prin celalalt. Si, de cele mai multe ori, acel ceva nu se numeste sex sau viata de familie. De aceea, viata le aduce oricum impreuna, in diferite situatii, pentru o clipa, mai multe, un anotimp, sau o viata, nu conteaza.
Greseala provine din faptul ca "sufletul pereche" poate fi, intamplator, coincident cu "jumatatea", dar poate fi si multe alte persoane: mama, fratele, un prieten, un coleg sau pur si simplu un om intalnit intr-o gara, cu care ai petrecut cateva ore de discutii in tren, care ti-au schimbat viata... sau chiar un animal de companie. Pe cand "jumatatea", din pacate, de cele mai multe ori, NU este sufletul pereche, ci perechea conventionala, adjudecata si posedata dupa legile unei lumi strambe. Mai sunt si exceptii... care confirma regula.
Eu nu mi-am cautat niciodata sufletul pereche si totusi l-am intalnit... de cateva ori, deja. In acele ipostaze care se potriveau cu Eu-l meu din acel moment. Si multumesc pentru asta!
Mai bine am incerca, zi de zi, sa facem un Om cat mai frumos din noi insine, astfel incat sa fim in stare sa recunoastem sufletul pereche, atunci cand viata ne considera pregatiti, in loc sa trecem pe langa el, "cautand"... standarde. Mie mi s-a intamplat sa nu-l recunosc decat atunci cand l-am pierdut... cel putin o data. ;)
:)Dupa cum se vede, micile mele 'episoade'-tentative in a-ti gasi perechea in varie locuri sunt 'impanate' cu mult umor.Sa va axeplic ceva:intr-un comment de pe facebook la 'Singuratatea alergatorului de cursa lunga' mi s-a reprosat prea multa tristete.  :'(Mi-am zis atunci, asta pentru ca tot a venit primavara(ce-i drept, 'cu dinti' momentan), sa schimb registrul..macar pentru o perioada.Sigur ca tu ai luat titlul si ti-ai expus ideea ta despre acest subiect, umorul sunt convinsa 'ca l-ai surpins'.Acuma, sincer, cine si-ar putea imagina vreodata ca jumatatea se afla la tesgheaua unui bar :flori:, ba mai mult, ca amandoua partile care incearca sa se implice intr-o relatie, atat timp cat au oarescare alcool in sange, ar putea discuta si serios despre o relatie?Sa zicem ca este un prim articol pamflet(nu stiu in ce masura am reusit sa stranesc si zambete, eu sper ca da).
Oricum, faptul ca postarea naste ori discutii asupra temei, ori zambete, nu face altceva decat sa ma bucure!
p.s. primesc 'cadou' cu multa bucurie zambetele voastre, inseamna foarte mult pentru mine! :)

Lili Zamfirescu

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #6 : Luni, 18 Martie 2013, 08:36 »
dar mai exact...ce inseamna ....  ::)"sufletul pereche"...???

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #7 : Luni, 18 Martie 2013, 14:32 »
Unde gasim sufletul pereche
Episodul 2


   La coada la cumparaturi! Eii, aici e o problema! Renumitele cozi de dinainte de 1989 cand era o traditie statul la cozi(uneori fara macar sa stii pentru ce anume produs stai) a devenit o trista amintire din Epoca de Aur), dar uite ca avea si obiceiul asta avantajele lui intru gasirea jumatatii.Acum cozile sunt din ce in ce mai rare…multimea ‘serpuieste’ cu rapiditate, fapt pentru care nu ai timpul necesar sa socializezi, sa vezi ce afinitati ai…era tare bine cu cozile alea de dinainte de ‘impuscatul’...la cat durau, puteai sa impartasesti ‘aproapelui’ cele mai intime secrete din viata ta, sa disecati amandoi cartea Shogun (asta ca sa se vada clar ca amandoi sunteti de principiul unei comunicari spirituale care sta la temelia oricarei relatii).In plus, o afinitate era clara din start-placerea de a sta la cozi si spiritul de aventura cu care erati inzestrati amandoi(ma refer la faptul ca stateai la coada cu mult inainte sa apara transportul cu produsul mult ravnit si care de multe ori era o surpriza pentru toata lumea, dar coada in esenta ei era un garant al calitatii si utilitatii produsului ce urma sa fie pus in vanzare). Deci, metoda cozii e perimata.  :(



La Opera! Am citi eu pe internet ca e obligatorie tinuta Black. In consecinta am cerut prietenei mele Maria, rochia cu care a fost ea la Carnaval la Sibiel, reprezentand-o pe Morticia. Eu una habar n-am cine e personajul, dar rochia neagra imi venea de minune! ! Inainte sa intru la Opera, m-am aprovizionat cu o punga cat toate zilele de popcorn si o sticla de cola.De cum m-am asezat la locul meu, mi-am dat seama ca am avut noroc. Exact langa mine s-a asezat un individ care nu arata tocmai rau. La un moment dat chiar am observat ca se uita foarte lung la mine in timp ce mancam din punga de popcorn si mi-am zis ca e momentul sa fac eu primul pas, intinzandu-i punga si sticla de Cola. Nesimtitul…in loc sa aprecieze gestul meu, mi-a replicat ca Opera nu e totuna cu Stadionul  >:( …eu cred totusi ca juca teatru, chit ca eram la Opera, de abia mai tarziu am vazut ca vorbea cu o "dama" asezata la dreapta lui, presupun ca era sotia  ;)



La Supermarket! Cumparaturile cele mai multe se fac la Supermarket/Hypermarket, deci probabilitatea de a gasi jumatatea aici e si ea foarte mare. Pentru ca mi-am terminat cumparaturile foarte repede, am inceput sa ma plimb cu cosul prin cladire. Am uitat sa precizez ca inainte imi facusem programare la Salonul de frumusete, deci "eram ca scoasa din cutie". Vad un individ care trece pe langa mine cu niste conserve Friskies. Plusez, indrazneata cum sunt si-i sugerez ca merg in combinatie cu fructe de mare. Musafirii vor fi incantati, pontul e sigur! A ridicat dintr-o spranceana si mi-a retezat-o: bichonul lui maltez nu agreeaza fructele de mare!  :oops:



to be continued

Caroline

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #8 : Luni, 18 Martie 2013, 16:29 »
 :oops: Eu n-am stat niciodata la cozile ceausiste. 1. Poate pentru ca Revolutia m-a "prins" in clasa a XI-a. 2. Pentru ca atunci eram la liceu in Tg. Mures, unde, de ochii diasporei unguresti, existau deja restaurante lacto-vegetariene, cu oferte speciale pentru elevi si studenti, cofetarii cu inghetata "Melba" si produse la liber in magazine. Imi aduc aminte ca agnitenii si mediesenii mergeau la Tg. Mures in acele timpuri, nu numai pentru ca erau cei mai buni medici in spitale, cea mai buna dotata facultate de medicina pe vremea lui Ceau, singura trupa de teatru studentesc supravietuitoare din RO, cu invitati ca Marcel Iures sau Catalin Crisan, ci si... ca sa-si  faca aprovizionarea.  :strambatura: 3. Pentru ca tatal meu a fost medic si a lucrat la Sanepid, asa ca imi era pur si simplu rusine cand ma intalneam pe strada cu colegi de liceu, care imi spuneau: "Merg la coada la unt. Tu nu vii?!" Unul dintre motivele pentru care eu am refuzat sa fac Medicina, in acele timpuri. Si uite-asa se creeaza trauma (falsa) de paria a unui adolescent ceausist...  ;D

Cu toate acestea (sau poate tocmai de aceea), cozile la supermarket mi se par o relaxare... unde e mai funny sa mergi cu perechea decat singur... ca in filmul:

Road to Til Schweiger: part 11 : Barfuss (2005) version 2.0 (long)





mihaela1961

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #9 : Luni, 18 Martie 2013, 17:56 »
dar mai exact...ce inseamna ....  ::)"sufletul pereche"...???
Pai prozaic vorbind e persoana pe care ne-o dorim langa noi!'De amorul artei' ii spunem pereche (asta ca sa nu 'ne cada zambetele').Daca idealizam prea mult sufletul asta pereche, s-ar putea sa ne multumim cu o alta 'pereche', adica noi cu noi insine!Iti vorbesc din proprie experienta!In opinia mea, ar fi bine sa-l gasim pana la o anumita varsta pentru simplul motiv ca ne obisnuim cu noi asa de mult incat o alta vietuitoare amplasata in propria noastra locuinta, exceptand catei, pisici, papagali sau orice altceva, dar care nu aduce a om, s-ar putea sa fie greu acceptabila.Eu una cred ca e mai bine sa nu ne cosntruim tipare, pot fi o capcana...ne inconjuram treptat de niste ziduri ridicate taman de noi insine!DAR..oricum am da-o(si chestia asta e discutata de n ori pe forumul asta), de la principiile de baza ale fiecaruia nu ne putem abate!
Intotdeauna mi-am pus intrebarea:oare se atrag cei total opusi sau cei care seamana foarte mult?Eu una amajuns la concluzia ca cel mai bine se armonizeaza cei care seamana intr0o anumita plaja, dar in acelasi timp si sunt opusi pe alocuri,un fel de 'Nu semanam, dar ne completam'!Cu 'iubirile mele' exact asa a fost:eram opusi pe o anumita 'plaja', in consecinta ne completam foarte bine, semanam foarte mult ca si afinitati, hobby-uri si atunci nu reuseam sa ne plictisim niciodata stand de vorba!Cred ca pentru mine asta ar fi idealul intr-o relatie:sa nu te plicitsesti stand de vorba...iar cand nu vorbeam noi, vorbeau ochii nostri si muzica.Poate atunci 'vorbeam' mai mult ca oricand!

Offline Cory

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 550
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #10 : Luni, 18 Martie 2013, 18:55 »
bichonul lui maltez nu agreeaza fructele de mare!   :oops:
Am ras cu lacrimi  ;D, faza  de la opera e  monumentala, dar nici "bichonul" nu e mai prejos!
Chiar m-am  mai  destins dupa o zi mai stresanta;
Bravo Mihaela  :applause: , eu una astept deja episodul 3...

Offline bit

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 3015
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #11 : Luni, 18 Martie 2013, 19:54 »
Pai prozaic vorbind e persoana pe care ne-o dorim langa noi!'De amorul artei' ii spunem pereche (asta ca sa nu 'ne cada zambetele').Daca idealizam prea mult sufletul asta pereche, s-ar putea sa ne multumim cu o alta 'pereche', adica noi cu noi insine!Iti vorbesc din proprie experienta!In opinia mea, ar fi bine sa-l gasim pana la o anumita varsta pentru simplul motiv ca ne obisnuim cu noi asa de mult incat o alta vietuitoare amplasata in propria noastra locuinta, exceptand catei, pisici, papagali sau orice altceva, dar care nu aduce a om, s-ar putea sa fie greu acceptabila.Eu una cred ca e mai bine sa nu ne cosntruim tipare, pot fi o capcana...ne inconjuram treptat de niste ziduri ridicate taman de noi insine!DAR..oricum am da-o(si chestia asta e discutata de n ori pe forumul asta), de la principiile de baza ale fiecaruia nu ne putem abate!
De amoru` artei, io-mi doresc o combinatie intre Naomi Campbell, Ivana Trump si (banii, domeniile si supusii) HM Elisabeth of Great Britain! ::) Deci sufletu`meu pereche e cam franjuri si aruncat in multe parti...Cat despre cealalta varianta, sincer, io-s satul de mine insumi pana peste cap! Si daca sufletul meu pereche seamana cu mine, il strang de gat cu mana mea! (cu multa bucurie!)   :o

Offline dauina

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 642
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #12 : Luni, 18 Martie 2013, 20:13 »
Si daca sufletul meu pereche seamana cu mine, il strang de gat cu mana mea! (cu multa bucurie!)   :o
pai, bre bit.....cica cine se aseamana se aduna.... cum sa il stragi de gat pe SP...vorba lu' silviu....
Nu ceea ce aduni, ci ceea ce raspandesti spune ce fel de viata ai trait!

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #13 : Luni, 18 Martie 2013, 20:48 »
De amoru` artei, io-mi doresc o combinatie intre Naomi Campbell, Ivana Trump si (banii, domeniile si supusii) HM Elisabeth of Great Britain! ::) Deci sufletu`meu pereche e cam franjuri si aruncat in multe parti...Cat despre cealalta varianta, sincer, io-s satul de mine insumi pana peste cap! Si daca sufletul meu pereche seamana cu mine, il strang de gat cu mana mea! (cu multa bucurie!)   :o
Esti cam pretentios mon cher!Mda...daca ai patru castele, semeni cu Brad Pitt-neaparat in Legendele Toamnei si-mi explici mai bine decat Einsein Teoria relativitatii, ma inscriu si eu..macar pe post de cactus la tine in apartament!Sa stii ca si cactusii astia au rolul lor ornamental si cer mult mai putin efort intru ingrijire!Daca ai sa cauti, s-ar putea sa pomeneasca ceva despre ei si Feng Shui-ul...macar o Ikebana acolo, iti dedic si un Haiku!
De ce n-ai venit costumat in Einstein la Carnaval? ::)
Bite!!!!Esti muza mea la un moment dat si orele 21..nu pomeneai tu la Carnaval de rasa chiuaua pe bancuta de la Sibie?IL inserez in episodul 3!
Mersi!

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Unde gasim sufletul pereche?
« Răspuns #14 : Luni, 18 Martie 2013, 21:55 »
Unde gasim sufletul pereche,
Episodul3


La sala de fitness - aici intr-adevar ai de unde alege…bicepsi, tricepsi, pectorali…toti antrenorii sunt asezonati cu asa ceva! Toate detaliile astea anatomice sunt puse pe ei ca la reclame. Cu cat ai mai multe (ma refer la detaliile mai sus-mentionate), cu atat vei avea mai multi clienti, pentru ca inspira inrederea ca in timp, dupa indelungi eforturi si rauri de transpiratie, vei avea 60-90-60.
Asadar, am trecut la actiune! Mi-am cumparat trening si adidasi Nike, m-am machiat cu foarte multa atentie si am pornit in marea aventura!
Se pare ca antrenorul asta e un soi de robot, care "nu vede, nu aude", impasibil total la zambetele si gropitele din obrajii mei. Stie doar sa numere(nu stiu daca mai mult de suta) si sa ma solicite la diverse aparate.



Dupa ce am pedalat pe bicicleta aia, i-am spus ca am obosit si mai constructiv ar fi ca in diferenta de timp ramasa sa bem o cafea (mai era aproximativ o ora pana la terminarea sedintei, deci timp berechet pentru o prima cunoastere). Cred ca are un handicap auditiv pentru ca nu m-a auzit si in compensare m-a pus sa misc mainile cu niste greutati, lucru pe care nu l-am inteles absolut deloc. Greutatile alea nu foloseau nimanui, mi se parea ca fac miscari inutile. Cred ca individul era si nitel retardat devreme ce comanda actiuni fara nici o noima! Sau poate eram la "camera ascunsa"? M-am linistit! Nu eram la camera ascunsa pentru ca n-au aparut tortul si pupaturile de rigoare! La final, l-as fi invitat la masa, dar urma altcineva, nu avea timp!
Am plecat de la sala dezamagita si m-am dus sa mananc o saorma mare, doar arsesem o gramada de calorii! Cu asezatul pe scaun a  fost usor, dar cu ridicatul ....pur si simplu am anchilozat! Cred ca m-a deocheat antrenorul (ar fi trebuit cred sa-mi iau un training rosu, nu verde). Cu chiu cu vai, a reusit shaormeristul (parca asa se cheama) sa ma duca pana la un taxi. Cu toate junghiurile, am reusit sa observ ca "baiatul cu saorma" nu era chiar de lasat...Pacat de starea mea fizica...Oricum de retinut pentru data viitoare cand ies in oras!
 

In parc cand plimbi catelul. Am vazut un film cu happy end, in care cei doi protagonisiti chiar asa se si cunosc, indragostesc, casatoresc. Partea proasta e ca n-am caine. Dar cum dragostea cere sacrificii, imi cumpar un chiuaua si hai sa-l plimb in parc! Pe alee apare nu dupa mult timp un tip cu un Rottweiler in lesa. Se pare ca fiara a facut "un coup de foudre" (adica in traducere l-a lovit dragostea pe neasteptate, exact deasupra botului) dupa chiuaua mea si a alergat-o prin tot parcul (se pare ca asa rasa asta stie sa-si manifeste sentimentele de iubire - nu doar declarativ prin maraituri/latraturi).



Nu stiam ca Piki a mea e asa pretentioasa, da' a fugit mancand pamantul. Ma rog, gusutrile nu se discuta, dar mie una mi se pare ca Rottweilerul ala emana virilitate cu carul (de stapan nu stiu nimic, nici n-am apucat sa vad cum arata). Partea cea mai rea de abia de acum vine! Acasa, Piki a inceput sa aiba niste reactii dubioase! Nu mai manca, statea ascunsa in permanenta in dulapul de haine in punga cu ciorapi si nu voia sa iasa de acolo sub nici o forma. O prietena m-a sfatuit sa-l duc la un psiholog specializat in specia canina. Dupa multe sedinte de psihoterapie (cognitiv-comportamentala, Adleriana, analiza tranzactionala), psihologul a ajuns la concluzia ca e un caine anxios datorita unei traume. Oricum, Piki a mea a inceput sa faca progrese si sa-si revina: a iesit din punga de ciorapi si doarme intr-o vaza de flori pusa ca ornament pe podea in sufragerie.



-to be continued-