Autor Subiect: Autogara spre nicăieri  (Citit de 4334 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Autogara spre nicăieri
« : Marți, 19 Martie 2013, 07:02 »
Autogara  spre nicăieri     Articolul Anonymei

„Încotro ne îndreptăm ??” Mă întreba grav piticul , continuuanduşi    întrebările ei pertinente: „ Dar de unde venim, de unde venim noi???” ..
Of copil prins in corpul femeii mature ce eşti tu! De unde să ştiu eu toate astea… cheile acestor secrete  sunt ascunse… Ferecate de magii din povesti, sub farmece doar de ei ştiute, eu nu sunt mag! Sunt un simplu călător.  O sărut pe frunte şi înteţesc strânsoarea  braţelor în jurul trupului ei firav. 
Somnul ce acum câteva minute ne amăgea, a fugit undeva.. undeva în noapte. Cu siguranţă-l vom regăsi mai târziu. Mâna ei se plimbă-n părul meu, ne ştim de o viţă şi ne-am cunoscut doar ieri alaltăieri. Şi totuşi de unde ne ştim?? Mâna mea aleargă pe spatele ei..
Mâine plecăm iar la drum, sau putem pleca chiar acum, imaginaţia ne e tren, autocar, maşină mică..
- Unde mergem??? Mă întreabă ea.
- În oraşul oamenilor mari, răspund eu.
- Mi-e frică, acolo clădirile sunt gri, şi am auzit că nu au păduri..



- Hai nu mai fi copilă ce să caute pădurea într-un oraş.
- Pai unde cântă păsărelele?? Cei mari nu mai privesc un copac cum înverzeşte?? Şi florile ce fac cu ele??   
- Draga mea oameni mari nu mai au nevoie de flori decât sub formă de pretext. Şi de ce ar vrea să audă păsărele cântând. să-şi aducă cumva aminte de copilăria pe care s-au chinuit s-o uite?
- Off cred că-i trist acolo. Se întoarce pe o parte astfel încât o pot cuprinde, simt spatele ei fierbinte pe pieptul meu.  Măcar de ar fi avut culori! Ştii ce mult  îmi plac culorile? Am citit undeva că au renunţat la culori. Ba mai mult, cineva a propus o lege si tot el a aprobat-o prin care se interzice folosirea culorilor, au dreptul doar la alb, negru şi combinaţii dintre cele două culori.  Îţi dai seama, cum o sa descrie o nuanţă: „era mai gri decât griul ala puţin gri,  la margine avea un pic de negru iar in centru era complet alb”.. NU!!! E aberant!!
- Aşa sunt oameni mari! Aberanţi, şi mult mai mult pe lângă toate astea.
- Bine, se zburleşte ia la mine, atunci eu refuz să fiu mare. O să rămân mică.
- Eşti năroadă.. Nu se poate aş ceva. Toţi copii ajung oameni mai mult sau mai puţin mari. Nu e trecută ca opţiune varianta de o rămâne mici sau de a creste mari. Vrei tu să schimbi ordinea.. Deja începuse să mă irite pitica.. Auzi la ea.. Cum să nu vrea să crească mare.. Toată lumea vrea să crească mare..
Hotărăsc să rup acest dialog şi mă întorc pe o parte, acum spatele ei încinge spatele meu, dintr-o miscare bruscă mă copiază şi acum sunt prins în strânsoarea ei. Nu depun nici cel mai mic efort de a mă elibera. Îmi place-n braţelor ei.
-   E lasă!! Ai să vezi tu ! Voi reuşi…
-   E opţiunea ta, dar nu vei fi acceptată în lumea lor niciodată.
-   Dar ce am pretins eu că vreau să fac fiu acceptată de ei?? Să se ducă-n … , mă faci să si înjur acum. Tu nu înţelegi că eu nu vreau nimic din toate astea. La naiba cu ei şi lume lor de oameni mari. NU VREAU!!
-   Eşti nebună ce ai? O întreb în timp ce mana mea îi acoperă gura.. Vrei să ne audă cineva?
Se zbate un pic, mă muscă de un deget şi râde.. Bine, zise ea, voi conspira în şoaptă.

O sărut pe frunte. Mi-e dragă.. Cum ai ajuns sa-mi fi aşa dragă? Ce întrebare fara rost, mai bine o ţin pentru mine...  Ce ti-e şi cu soarta asta, mai ieri eram doi străini, în două colţuri de ţară opuse, ca gândire, ca distanţă...

Offline Edith

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 177
Re: Autogara spre nicăieri
« Răspuns #1 : Vineri, 30 Noiembrie 2018, 08:05 »


  Exista  drumur i care  numai  inima  le  stie si pe care niciun  navigator  nu le  indica  vreodata.
  Unii   oameni   calatoresc   pentru   a se   rataci,  altii  calatoresc  pentru   a se  regasi.
                                                   G Bufalino.