Ne mor actorii! Articol scris de Mihaela1961
Dupa Iurie Darie, Serban Ionescu, Sergiu Nicolaescu, Dumitru Rucareanu, a murit si Irina Petrescu! Iarasi un gol
atatea goluri
in noi
actorii care radeau pe scena, care plangeau pe scena, acum poate se uita la noi, cei ramasi aici, jos, cu un deget acuzator pentru ca nu am stiut sa-i scoatem 'la rampa' in ultimii ani, poate pentru ca au imbatranit si ei la trup!
Au plecat atat de multi in ultim timp
Il cautam pe Dumnezeu uneori in biserica, alteori (sa-mi fie cu iertare) in locuri gresite, uitand ca pe scena, ei-actorii ne-au inseninat serile de spectacol mai mult poate decat rugile!
Sunt actori care au marcat o epoca, care fixeaza un spirit al timpului, care au lasat urme adanci in vietile noastre!
Sunt actori care au facut ca un film sa devina capodopera doar prin prezenta lor!
Unii din ei au stele pe Aleea Celebritatilor, cei mai multi insa au devenit alei in cimitire si-i plangem acum dupa si ma intreb cui folosesc durerile noastre atat timp cat n-am stiut sa le fim cu adevarat alaturi cat au fost.
Teatrul e din ce in ce mai gol si trist fara ei!
Ne nastem si apoi murim, dar important e ceea ce facem INTRE.
De ce ii pretuim si respectam atunci cand nu mai sunt?
Sper ca acolo sus, intr-o lume mai buna, sa bucure ingerii cu talentul lor, asa cum numai ei stiu sa o faca!
Fie-va tarana usoara, dragii nostrii nemuritori!
Câinii mortii reîncep sa latre,
Cinici, pofticiosi, nerabdatori,
Se tot sting luminile în teatre,
Noapte buna, domnilor actori !
Ce se-ntâmpla seamana teribil
Unui zbor cu foarte multe goluri:
În aceasta tara mor actorii
Regretati de propriile roluri.
Tineri si batrâni, la garderoba
Vin sa-si lase cea din urma haina,
Programati sa intre în spitale
Ca sa poata sa se stinga-n taina.
Nu mai vor aplauze si bisuri,
Nu mai vor sufleori, lumini si farduri,
Ar mai zabovi doar ca sa-si rupa
Propriile afise de pe garduri.
Mor actorii parasiti de public,
Teatrul însusi este o fantoma
si la catafalc le stau de garda
Rolurile care intra-n coma.
Ne-au facut sa plângem si sa râdem,
În momente bune sau mizere,
Astazi, cu privirea zavorâta,
Ei îsi joaca ultima tacere.
Ce ciudat, acum, când mor actorii,
Tragedia ce-au jucat-o moare,
Pentru a afla ca fara dânsii
Tragedia noastra e mai mare.
Adrian Paunescu
