Prima tabara pentru monoparentali si-a inchis portile. Copii si parinti au pasit din nou in afara...Acum ca sunt singur pot incepe sa va povestesc cte ceva despre proiectul ce se contureaza in interiorul Singles Camp. Asa cum va spuneam, cu aceasta actiune am deschis o colaborare in care sper foarte mult, cu Feli, cel care a fost instructor pentru exercitiile dinamice. Urmeaza ca saptamana viitoare sa ne intalnim si sa facem planul pentru cele 3 tabere pt monoparentali pe care le doresc organizate in 2014: una de iarna si doua de vara.
Acum cate ceva despre ce am incercat sa fac in aceasta tabara. Incep cu cadrul: ca si in cazul adultilor, eu cred mult in natura, in puterea ei de a scoate ce este mai bun in noi. Inconjurati de ea ne simtim in zona de confort, putem comunica mult mai usor, suntem relaxati, dezinhibati si mai putin atenti la lucrurile care in general formeaza armura pe care ne-o creem aparandu-ne de ce e in jur...Fara acest accesoriu, intr-un cerc de prieteni, putem fi noi insine...
Deci cadrul a fost natura. Indiferent ca s-a numit Lacul de acumulare de la Gura Raului, Cheile Cibinului, Padurea Barcu Rosu, Padurea Dumbrava, sau valea Sibielului, toate locurile au fost alese astfel incat copiii si parintii sa fie cat mai putini expusi la tumultul obisnuit din orase...
Al doilea lucru pe care l-am incercat a fost sa aduc copiii in zona de joaca si chiar daca programul pe care l-am gandit parea pe alocuri serios, pana la urma tot joaca s-a numit ce au facut: indiferent ca s-au dat cu caiacul sau cu barca pe lac, ca au pictat, ca au tras cu arcul, ca s-au dat cu tiroliana, ca au instalat un cort, ca au facut noduri de siguranta pe cordeline de ascensiune si rapel. Copiii trebuie sa se joace si sa invete lucrurile importante pentru viata jucandu-se, nu stand seriosi intr-o banca in fata unui profesor sau instructor...
Am vrut ca constientizez copiii ca nu este suficient sa fi bun, daca nu stii sa areti asta. Tot ce am gandit ca si interactiune intre ei si parinti, incepand cu biletelele de dimineata de la micul dejun si pana la jocurile in comun, in care aveau rolul lor bine definit, era pentru a dezvolta deprinderea de a scoate in afara, de a demonstra si arata.
Capitolul parinti single cu copii este foarte vast si comporta multe discutii despre particularitati, tendintele in educatie, anumite caracteristici comportamentale. Unele diferite fata de un parinte aflat in cuplu, unde responsabilitatile si deciziile sunt impartite. O sa abordez odata si acest subiect pe larg, aici insa m-am "pornit" sa va spun cate ceva despre ce mi-am dorit si ce vreau sa fie aceste tabere. Sunt absolut convins in necesitatea exsitentei unei astfel de forme de petrecere a unei vacante, acolo unde un parinte isi poate petrece intr-un grup omogen cateva zile impreuna cu copilul sau, in conditiile in care acesta are cu cine sa se joace, invata o multime de lucruri noi si simte o atmosfera de grup protectiva si familiara.
Am vazut aici cum copiii si-au invins frica, au trecut peste timiditati, cum au deprins repede lucruri absolut noi pt e si m-am convins ca un program combinat intre ceea ce stiu si fac eu de obicei si ceea ce face Feli, poate fi combinatia fericita pt o minivacanta. In cateva zile copilul poate invata sa schieze, sa se dea cu placa, sa picteze, sa se dea cu tioliana, sa traga cu arcul (pare simplu, dsar va asigur ca 95% dintre adulti nu nimeresc o tinta aflata la 10m si nu ca ar trebui sa stim sa vanam ,,,
, dar astfel de activitati iti dezvolta anumite abilitati practice), sa se dea cu caiacul...
Am venit din aceasta tabara foarte multumit, increzator si fericit ca am reusit si ca ceea ce am gandit s-a verificat...Dovada reusitei m-a emotionat adanc si are forma unui biletel pe care l-am primt de la unul dintre copilasi. Are doar 7 ani, urmeaza sa mearga la scoala in toamna. Este scris cu toata sinceritatea si inocenta unui copil...
