Mi-e dor de Bucovina! articol scris de mihaela1961
De Bucovina ma leaga copilaria! Vacantele mele de copil si adolescent le-am facut acolo, la Cacica, impreuna cu verii mei! N-am sa uit niciodata Obcinile Bucovinei pe care le traversam spre Gura Humorului! Sunt nascuta la jumatatea Moldovei, dar sufletul meu e al Bucovinei! Parca m-as fi nascut acolo!
Imi aduc aminte cum seara urcam impreuna cu verii dealul din apropiere, ne piteam dupa tufe si urmaream sa apara caprioare! Erau sperioase si le zaream traversand in fuga dealurile!
Sunt legata de portul bucovinean, cu catrinta, bunda si bracinar la barbati! Era chiar si un atelier de pielarie la Cacica, specializat in bracinare si straiti! Iar camesile cusute cu margele
imi dadea bunica ace mici, speciale pentru cusut margelusele pe ii! Iar la gat, salbele erau tot din margeluse! Cred ca singurele oua de Pasti "invelite" pur si simplu in margele, numai in Bucovina se fac.
Ne duceam la strans fanul cu faitoanele! Faitonul era o caruta cu roti de cauciuc. Bunicii mei au avut un fanat intr-unul din locurile unde s-au filmat cateva scene din"Ciprian Porumbescu".
"Canta la Stupca o vioara"...am vizitat casa lui Ciprian Porumbescu si mi-a intrat primavara in suflet!
Nu stiu de ce, geniile noastre nascute in Bucovina au murit aproape toate tinere! Labis, Porumbescu, Eminescu (Ipotestiul e undeva la granita, dar multi spun ca Eminescu tot al Bucovinei este).
La Cacica am invatat sa innot la strandul de langa salina! Am invatat la 5 ani. Apa era atat de sarata, incat te tinea la suprafata! Cand ne uscam, ramaneau pe noi mici cristale de sare!
Am vizitat de zeci de ori Salina din Cacica! Pe vremea copilariei mele, era vestita pentru ca era singura din tara cu sare extrafina! Fiind de-ai casei cum se spune, cunosteam toate cotloanele minei (vizitatorii nu aveau acces oriune)! Biserica din sare, sala imensa de bal care intre timp devenise teren de tenis, erau punctele de atractie de la primul nivel al minei. Dar noi coboram cu un lift care scartaia pana la nivelul 3, mergeam de-a busilea in niste coridoare stramte, stiam si cateva izvoare cu apa. Cand haladuiam prin mina, ne simteam un fel de Ciresarii, eram in plina aventura!
La Cacica sunt trei lacasuri de cult la distanta de 1 km: Biserica ortodoxa, Biserica Ucraineana si Biserica Greco-Catolica-una din cele mai vestite biserici din tara. Cand este Hramul Sfinei Marii, acolo are loc cel mai mare pelerinaj din Moldova. Biserica are o orga foarte pretioasa si un izvor al tamaduirii.
La Solca se face vestita bere de Solca!...odata
Am invatat sa dansez popular la caminul cultural din Cacica! Cand m-a vazut bunica-mea prima data dansand, a pus mana la gura si a "grait" catre tata: "Copchila aiasta parca-i nascuta aici"!
Numai la Cacica am mancat "alivenci" (un fel de prajitura facuta din malai cu smantana pe deasupra), "tocini"(cartofi dati prin razatoare, amestecati cu ou si prajiti), "chiroste"(coltunasi cu branza sarata, unduiti dupa ce fierb in ceapa), "pampuste"(astea-s banalele gogosi, dar nu rotunde, ci facute ca niste fundite), slaninuta subtire, aproape transparenta de atata afumat, carnaciori si carne puse la borcan in untura, magiunul are un gust special acolo - era un adevarat ritual cand il faceau si tuica de prune! Mama, cand vedea cu cata pofta mancam paine cu untura, ii spunea tatei: "Mai Iliuta, fata noastra nu trage a orasanca" Era oarecum revoltata pentru ca acasa se chinuia sa-mi faca cele mai sofisticate prajituri si eu tot la magiun de prune si untura pe paine "trageam"!
Noi, copiii, ajutam cu ce puteam! Scoteam cartofii din pamant, strangeam fanul; am invatat chiar sa "man caii". Era destul de dificil: haturile trebuiau tinute intr-un anume fel, caii ascultau doar de anumite comenzi - mai mult niste onomatopee! Stateam cocotati pe gramada de fan stransa in faiton si eram fuduli nevoie mare! Asa umblam pe ulitele satului!
"Raneam" la vaci, oile erau duse la un cioban care ne dadea din cand in cand cas, urda si "jintita" (facuta din "zar"). Preparam "husti" pentru "ganste", "despanusam papusoi", aveam ce face!
Dar cel frumos era cand mergeam la padure sa culegem hribi (ciulamaua din hribi cu "maliga" - este cea mai gustoasa pe care am intalnit-o). "Iuteii" (niste ciuperci mari, albe) ii frigeam pe "plinta" - erau minunati! La fel si "galbiorii"!
Sa va povestesc ceva exterm de amuzant despre "ganstele" bunicii! Intr-o dimineata, la "paraul" care trecea taman pe langa gardul nostru, gaseste tata vreo patru "ganste" cu picioarele in sus, nemiscate! S-a speriat toata suflarea, crezand ca toate "ganstele" au vreo molima. Pana sa ne dumirim ce si cum, "ganstele" au inceput sa miste si clatinandu-se s-au varat in parau. Ce se intamplase de fapt? Bunica aruncase seara niste afine ramase din afinata, iar bietele mancaciose inaripate, s-au imbatat zdravan!
Cele doua momente ale vietii se faceau cu mare fast, dar ce nu pot uita eu una, sunt buciumele de la inmormantare. Nu exista inmormantare fara bucium! Atata plans scoteau buciumele alea...adevarat a scris Eminescu "sara pe deal, buciumul suna cu jale". Puteai nici sa nu-l cunosti pe cel care murise, plangeai pur si simplu numai cand auzeai sunetele buciumelor, te rascolea pur si simplu.
Voronetul, Putna, Manastirea Humorului, Manastirea Arbore (ctitorita de Hatmanul Arbore) erau atat de aproape de Cacica! La Putna, cu mult inainte de 1989 am dat peste un calugar ghid, un om de valoare si cu har! Avea un curaj nemaipomenit. La fiecare grup de vizitatori recita "Doina" lui Eminescu, "De la Nistru pan la Tisa"... Avea o harta pusa pe perete cu granitele vechi, incluzand si Basarabia! Omul ala avea doar frica de Dumnezeu!
Frumusetea Bucovinei a fost comparata de multe ori, cu frumusetile Elvetiei. In copilarie, am vizitat multe din locurile Bucovinei, iar unde nu am reusit sa ajung, i-am "batut" drumurile cu pasii gandului.
Acum, "vad" Bucovina cu ochii nepotului meu Silviu, si el indragostit de aceste meleaguri. In tablourile lui, sunt locuri din minunata Bucovina, crampeie dintr-un taram de vis!
"Tara Fagilor"cum mai este denumita, dupa ce o vezi, ramai cu un dor de reintoarcere, un dor de albastru cum altul nu-i, un dor de bucium si de brad! E dorul de Bucovina si ce frumos a spus Paunescu "eu ies plangand din Bucovina"
