Autor Subiect: O poveste de viata cu final la alegere. Fila 1 de jurnal  (Citit de 6126 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Agonia… S-a sfârsit. Sau nu?

Prolog
Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare. Dar tot ce s-a-ntâmplat e-adevărat.



Episodul 1
Marţi, 13 ianuarie
Azi, marţi, 13 ianuarie, nu aş putea să spun că au fost prea multe ceasuri rele.
Benone s-a sculat de dimineaţă şi-a plecat. De când s-a întors Trădătoarea, l-a prins o frenezie teribilă. Întâi i-a găsit ei garsonieră. Interesant e că a renunţat la ideea de a închiria ceva în Drumul Taberei, în favoarea cumpărării unei garsoniere în zona Obor. A găsit joia trecută, undeva pe lângă strada Avrig. Bineînţeles că nu mi-a spus nici locul, nici telefonul – cuib pentru Trădătoare. De atunci a lipsit o noapte (duminică, eu am fost de gardă), iar serile a venit tot pe la miezul nopţii.
Azi a venit cu Adrian şi a încărcat din casă calculator, imprimantă, scanner, birou, scaun etc. ... adică aproape tot ce era în dormitor. Fremăta de nerăbdare. Mi-a făcut silă. Chiar l-am ajutat la demontat şi la cărat, să-l văd plecat odată. Mi-a spus că vrea să-şi deschidă birou şi că ar trebui să mă bucur. Dacă n-ar exista Trădătoarea, chiar m-aş bucura, dar aşa...
Nici nu s-a chinuit să nege că-l aşteaptă acolo. De fapt, după povestea cu papucii şi cu patul întins, şi cu păturile răvăşite, orice comentariu era inutil...
Eu am plecat la Policlinică. Când m-am întors, am găsit un bilet în care scria că trebuie să rămână peste noapte, pentru a termina cartea de Psihologie pentru Raul. Aiurea! Sunt convinsă că în noaptea asta va petrece cu Trădătoarea şi, dacă va lucra ceva şi la carte, mare mirare. În mod cert n-o va duce mâine la tipar.
Să-i dea Dumnezeu după minciunile lui!
Ceea ce nu înţeleg eu este de ce se chinuie să mintă, când chiar azi-dimineaţă mi-a zis că dacă nu divorţez eu, divorţează el în primăvară. Face toată această mascaradă doar ca să câștige timp, ceea ce e absolut oribil, dacă e adevărat. Oare merită, oare miza lui este suficient de mare pentru a justifica toată porcăria asta?!
Oricum, sunt mulţumită. La Benone, orice minune ţine 3, maxim 15 zile. O să aibă iar probleme cu calculatorul, se va simţi iar rău şi de data asta nu va mai putea da vina pe mine pentru toate relele din univers. Sper să devină Trădătoarea ţapul ispăşitor, sper să-şi dea şi el seama în sfârşit că-l utilizează şi-l manevrează ca pe o marionetă.
Şi e doar începutul. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru pedeapsa şi cadoul pe care mi le-ai dat!

Miercuri, 14 ianuarie
Pe la ora 14, a sunat Benone. Abia se reparase telefonul. M-a luat la întrebări că ce-a fost cu el (poate credea că l-am stricat eu) şi m-a întrebat dac㠄am plătit în natur㔠– cred că era pentru urechile Trădătoarei de lângă el (rânjea!!!).
Oricum, n-a terminat cartea, cică pe motiv de imprimantă. Eu cred că pe motiv de Trădătoare, dar asta e treaba lui. Zicea că are meditaţii astăzi. Sper ca fetele s-o recunoască pe Trădătoare şi să-şi amintească de inscripţiile de pe pereţi. Doamne-ajută!
Am ratat şi ziua de azi. Porcăria asta cu Benone mă împiedică să mă concentrez. Nici măcar n-am deschis vreo carte.
Benone a venit probabil pe la 17. A adus două banane şi mere. Îmi scrisese deja un bileţel în care îmi spunea „de unde ştii tu să mă ofensezi încontinuu” şi că oare am uitat cât de greu se scrie o carte şi că de ce nu înţeleg şi-i fac doar mizerii şi obstrucţii – nu mai am demnitate, adică?... Ca şi cum cartea ar justifica prezenţa Trădătoarei în locuinţa lui, iar eu de ce dracu’ nu înţeleg oare. Ce mizerabil. Şi final de bilet melodramatic: „Mă întristezi, Stela, mereu...” Îmi vine să vărs când văd atâta ipocrizie.
Ei, dar cum a intrat pe uşă, m-a luat în primire. Că a văzut iar, şi azi, de ce sunt în stare (zice că era vorba de răspunsul la telefonul de dimineaţă, cu plata în natură) şi să mă duc la medic să mă caut, şi a început iar cu insulte – hotărât, nu era în formă; arăta chiar oribil, aşa, cu o faţă mai palidă decât în alte dăţi. A început să se plângă, că-l dor dinţii şi că toate merg prost – i-am spus să se consoleze cu Trădătoarea.
Mă gândesc că lucrurile îi vor merge prost din nou şi că va da vina tot pe mine, în virtutea obişnuinţei. Laşul şi ipocritul. Îl dispreţuiesc! Mi-a spus şi ceva de răzbunare, ca şi cum ar merita să-mi irosesc timpul şi energia ca să caut cine ştie ce răzbunare, aiurea. E jalnic, patetic şi nu simt pentru el decât dispreţ.
Sper ca încet – încet să-i servesc ceea ce merită: indiferenţa mea totală. Şi să-mi aduc aminte de el ca de un mort, adic㠄de morţi, numai de bine”. Cred ca liniştea începe să se lase în mine. Ce uşurare.
... Telefon!! De ce şi cine? O femeie m-a sunat şi mi-a dat adresa şi numărul lui de telefon. Am sunat – erau reale... De ce şi cine.

Joi, 15 ianuarie
M-am trezit brusc pe la ora 8, cu senzaţia acută a lipsei lui Benone. O fracţiune de secundă am fost tentată să-l caut lângă mine. Mi-a apărut în faţa ochilor figura lui obosită şi tristă. Sper să nu se îmbolnăvească. Dacă i se-ntâmplă ceva rău, am s-o găsesc pe Trădătoare şi-n gaură de şarpe.
M-am învârtit de o sută de ori în jurul telefonului. Îmi e dor de el. Groaznic.
Aranjând nişte haine în dulap, mi-am dat seama că lipsesc din hainele lui. Evident. De ce oare mă şochează asta. Mizerabilul. Totul e calculat, premeditat. Dumnezeule mare.
Tot nu m-am putut abţine, l-am sunat. Mi-a spus că vine deseară acasă. Uraaa!!

Vineri, 16 ianuarie
Benone a venit pe la 22.30. Era uşor ţâfnos. Am evitat să-l agasez, deşi la un moment dat m-a apostrofat c㠄ce este cu atâta bunăvoinţă din partea mea”. I-am răspuns că ăsta e stilul meu normal. Şi chiar aşa este.
Seara târziu a venit şi s-a întins lângă mine. Avea în el un fel de disperare, de furie... De fapt, cred că sentimentul era reciproc.
Dimineaţa, mic dejun liniştit. Şi apoi, întrebarea. Credeam, speram că n-o va mai pune, parcă prevedeam urmarea. A încercat să deducă în ce fel am obţinut adresa şi telefonul. Când i-am spus, nu m-a crezut. A avansat o ipoteză cu agenta de la imobiliare (eu parcă vorbisem cu un bărbat când am sunat atunci, dar, mă rog, acum plusa), după care a inventat povestea că eu am pus pe cineva să-l urmăreasc㠖 altă tâmpenie. Văzând că neg, mi-a spus că singurele persoane care ştiau locul erau Adrian, Aneta şi el (Evident, după telefonul celălalt, primit ieri de la bunica ei, mi-a fost clar că îşi petrece nopţile acolo, Trădătoarea.). Nici nu s-a chinuit să nege. Probabil că Trădătoarea a pus pe cineva să mă sune, a sperat poate că voi veni să mă lămuresc singură că nu mai am ce căuta în viaţa lui Benone. Că ea trage de pe acum sforile, ceea ce e crunt de adevărat.
Benone, orb ca-ntotdeauna, a zis că eu mint. Idiotul.
Chiar a emis ipoteza că fata care a sunat ieri pentru meditaţii e o spioană de-a mea. E complet aberant! M-a ameninţat că dacă apar la el neinvitată, eu sau alţii, ne crapă capul. Iar mie mi-a spus să am grijă, că, dacă vin, mă omoară şi n-o să afle nimeni (te pomeneşti că în nebunia lui, o fi plănuit asta, poate chiar asta vroia Trădătoarea, cu telefonul... – cred că încep şi eu s-o iau razna).
Mai târziu, a început să-şi bată joc de mine, că eu fac circul ăsta, şi asta doar ca să dau vina pe cineva, dacă nu-mi iau examenul de asistentă la universitate. A „jucat piesa” cu o voce piţigăiată, cu care eu chipurile mă plângeam în dreapta şi-n stânga cât am fost de chinuită; râdea, numindu-mă în batjocur㠄prinţesa radiologiei” care „pute de mediocritate”.
I-am spus şi despre celălalt telefon, că m-a sunat bunica Trădătoarei şi că aceasta n-a mai dat pe-acasă de nu ştiu câte nopţi. Replica lui a fost: „Şi nu i-ai dat adresa să vină, că abia aştept să-i crăp capul” – are o agresivitate de om bolnav; vrea să-i zdrobească pe toţi, mă rog, pe toţi cei care l-ar deranja pe el şi pe Trădătoarea lui, mai ales. Pe urmă a început iar cu insultele, „gunoi”, „mă piş pe tine” etc. Şi m-a ameninţat că dacă nu bag eu divorţ, o va face el, imediat ce va avea o zi liberă. Că vrea să fie liber, să trăiască şi să se f... cu femeia care-i place. Şi a plecat spunând că aici o să mai vină doar să-şi mai ia din lucruri.
... Tocmai a sunat iar telefonul şi, în stilul deja cunoscut – Trădătoarea sau unul din prietenii ei – mi-a  închis. Probabil apelul face parte dintr-o serie menită să mă agaseze. O imbecilă, ieftină, prostituată. Mă aştept la orice de la ea! Poate ar trebui să-mi iau un spray lacrimogen, ţinând cont că Benone a afirmat că i-ar fi cumpărat o armă cu care să se apere de mine – incredibil, dar foarte probabil, la cât îl văd de protectiv şi atent cu ea.
... De câte ori ascult Simfonia a V-a, simt cum cad în abis şi renasc. O explozie de viaţă, aşa o simt, cu toată fiinţa mea...