Autor Subiect: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...  (Citit de 29271 ori)

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #15 : Marţi, 21 Mai 2013, 08:26 »
Mulțumesc, Sunrise :)

Ochelarii ăia roz, nu i-aș arunca,  sunt buni pentru amplificat lucrurile bune din viața noastră, pentru estompat cenușiul, dar nu pentru ascuns bubele și întreținut iluziile.

Nu stiu cat de inteligibil suna ce spun... dar am impresia ca nu de acea persoana m-am despartit acum x ani, ci de mine insami, cea de atunci. O fi normal?!

Sună foarte inteligibil și mai mult decât normal!
Dacă reușim să ne despărțim de vise, așteptări, iluzii legate de o persoană, ele ne aparțin nouă. Ne despărțim de noi, cei care am fost, cu fiecare schimbare pe care o facem în felul de a gândi, de a acționa și reacționa.

Dar am răspuns la o întrebare retorică, nu, Caroline? :whistle:
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline Sunrise

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 66
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #16 : Marţi, 21 Mai 2013, 20:57 »
Ii pastrez cu siguranta! Sunt zile cand totul mi se pare frumos, sunt binedispusa fara absolut niciun motiv palpabil si cei din jur sunt surprinsi sa auda ca nu am sa le transmit nicio veste spectaculoasa despre viata mea. Mi.ar placea sa traiesc cat mai des starea asta :)

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #17 : Duminică, 09 Iunie 2013, 11:46 »
Redau mai jos doar un fragment al blogului Andei Docea de pe siteul www.revistatango.ro, articol care mi-a 'mers la suflet'.N-am inserat linkul pentru ca nu tot articolul este legat de subiectul in cauza:

"Nu prea mă pricep să dau sfaturi legate de felul în care ai putea trece admirabil peste încheierea unei relaţii care durează de ani, pentru că la mine problema e să supravieţuiesc într-una mai mult de câteva săptămâni. Nu ştiu cum e să te trezeşti dintr-o dată singur într-o casă sau în tot ce înseamnă viaţă, dar cred că fiecare trebuie să avem o lume „a noastră”, fie şi numai interioară, care nu se prăbuşeşte la plecarea cuiva. Fac 34 de ani pe 19 iunie şi abia de un an cred că înţeleg apanajul maturităţii: toate mi se par mult mai uşor de dus (în ciuda spatelui care, la propriu, doare tot mai tare). Nu mai pricep în ruptul capului de ce mi-am pierdut atâta timp şi energie alergând după oameni care, de fapt, nici nu voiau să fie cu mine. De ce îmi era atât de teamă că nu va mai apărea altcineva. Întotdeauna apare, nici n-ar trebui să ne facem prea multe griji în legătură cu asta. Nu neaparat cineva mai grozav. În cel mai rău caz va fi…un altul. Oamenii se mai şi întorc, e adevărat, dar asta nu prea are legătură cu aşteptarea noastră. Se întorc dacă vor. Aşa cum, chiar dacă noi credem că am făcut ceva special să-i atragem, au fost cu noi pentru că, în momentul respectiv, aşa au vrut."


Caroline

  • Vizitator
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #19 : Joi, 13 Iunie 2013, 10:55 »
Tot NU de pe Internet, ci din viata reala:
Cand am divortat de ex, divortul si partajul a avut loc intr-o ora la tribunal, la mica intelegere. Dupa aceea, el mi-a luat un buchet de trandafiri (eveniment care nu se mai intamplase de cand ne cunoscusem). Avocata era cu noi si a facut ochii cat cepele... ea, care stia tot "raportul" celor 15 ani, din dosare. Noaptea dinainte, dormisem impreuna, imbratisati (nu va imaginati altceva... parteneri de sex nu mai eram de vreo 2 ani). Dupa ce am scapat de proces si de avocata, el m-a invitat la pranz la restaurant. Si de-atunci (se fac 4 ani, vara asta) nu ne-am mai vazut niciodata.

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #20 : Joi, 13 Iunie 2013, 13:38 »
A vrut sa fie un lord ...macar la divort si sa-ti lase o amintire placuta!
Glumeam acum, dar serios eu nu inteleg de ce nu v-ati mai vazut?In fond daca in ultima seara ati dromit imbratisati, eu deduc ca buni amici puteati ramane.Daca va aruncati cu cratiti si injuraturi(ambele in cap, eventual si niscai pumni), atunci era exclus.Asta ca sa termin pe un ton saltaret! :-\

Offline adda

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1313
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #21 : Joi, 13 Iunie 2013, 19:55 »
Tot NU de pe Internet, ci din viata reala:
Cand am divortat de ex, divortul si partajul a avut loc intr-o ora la tribunal, la mica intelegere. Dupa aceea, el mi-a luat un buchet de trandafiri (eveniment care nu se mai intamplase de cand ne cunoscusem). Avocata era cu noi si a facut ochii cat cepele... ea, care stia tot "raportul" celor 15 ani, din dosare. Noaptea dinainte, dormisem impreuna, imbratisati (nu va imaginati altceva... parteneri de sex nu mai eram de vreo 2 ani). Dupa ce am scapat de proces si de avocata, el m-a invitat la pranz la restaurant. Si de-atunci (se fac 4 ani, vara asta) nu ne-am mai vazut niciodata.

un final neasteptat...ca sa-l tii minte  ;)

A vrut sa fie un lord ...macar la divort si sa-ti lase o amintire placuta!
Glumeam acum, dar serios eu nu inteleg de ce nu v-ati mai vazut?
de ce sa se mai vada daca nu mai aveau nimic "de impartit" ?

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #22 : Joi, 13 Iunie 2013, 21:55 »
Stau si ma intreb (am motivele mele bine intemeiate), de ce un anumit gen de relatie(sa zicem de iubire) nu se poate transforma intr-o relatie de prietenie?Oare din orgoliu?Probabil ca cel 'ranit' sa zicem nu accepta 'o altfel de relatie- de foarte buna prietenie-este doar o presupunere!
Exista ce-i drept si exceptii, dar stiti cum 'sta treaba' cu exceptiile! :( ???

Offline adda

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1313
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #23 : Joi, 13 Iunie 2013, 22:05 »
din cateva motive....
1. de la  iubire la ura nu e decat un pas si nu se mai pot vedea deloc
2. pt unii e prea dureros sa mai aiba vreo relatie, altfel decat cea de iubire, cu fostul partener....si atunci e mai usor sa treaca peste daca nu se mai vad deloc
3. pur si simplu se instraineaza si nu mai au nimic sa-si spuna

silviu

  • Vizitator
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #24 : Joi, 13 Iunie 2013, 22:08 »
4. pur si simplu, ambii amandoi considera ca e pierdere de timp

Offline ella

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 224
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #25 : Joi, 13 Iunie 2013, 22:22 »
Adica ajungi sa nu-ti mai pese de cineva cu care ai trait un anumit numar de ani?
Poate ca este la mine prea "devreme"sau gandesc altfel...

Offline adda

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1313
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #26 : Joi, 13 Iunie 2013, 22:55 »
ella, nu sunt niste reguli general valabile, noi ziceam doar care sunt motivele pt care relatia cu "ex" nu se poate transforma in relatie de prietenie. Exista relatii si relatii...nu generalizam.

Offline ella

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 224
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #27 : Joi, 13 Iunie 2013, 23:18 »
Nu m-am gandit ca generalizati,incercam numai sa inteleg cum poate sa-ti devina indiferent cel/cea pe care l-ai iubit/iubit-o o gramada de ani. Poate ca imi doresc acest lucru (in speranta ca pot sa trec mai usor peste) si as fi vrut sa aflu de la voi ca ati reusit,ca se ajunge si acolo cand nu mai doare asa de tare.

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #28 : Vineri, 14 Iunie 2013, 09:06 »
... as fi vrut sa aflu de la voi ca ati reusit,ca se ajunge si acolo cand nu mai doare asa de tare.

Din experienta prorprie de data asta, cu toate ca-s convinsa ca nu e nici o gaselnita(si altii au apelat la metodele mai jos mentionate, ba chiar s-a scris despre ele):
1. plang de mama focului o perioada de timp nedeterminata, perioada in care ma arunc in bratele prietenelor sa ma consoleze (asta ar fi perioada negarii, in care refuzi parca sa crezi ca ti s-a intamplat tocmai tie 'nenorocirea' asta).
2. revin treptat cu picioarele pe pamant si ma mai uit si in jurul meu, adicatelea 'incep sa dau din maini' sa ies la suprafata din adancimea depresiei-tristetii
3. incep sa-mi reiau din vechile preocupari(cele 'dinainte de marea iubire'), ceea ce ma face sa ma gandesc mai putin la 'iubirea pierduta si neasemuita'
4. incepe sa se vada soarele la orizont...ies cu prietenele in oras, shopping, distractie, fac ce vreau cu timpul meu...constat ca 'veata fara EL' are si reale beneficii, nu numai minusuri
5. uraaaa!!!ce frumoasa este LIBERTATEA si posibilitatea de a o lua de la capat(daca ma gandesc bine, ma cam plafonasem in fosta) si (de ce nu?)..nu se stie intr-o zi poate apare la orizont un alt EL, "MAI EL' decat ex-ul
Sper ca v-a placut filozofeala-psihoterapia mea vis-a-vis de despartire! *|*  :)

silviu

  • Vizitator
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #29 : Vineri, 14 Iunie 2013, 11:11 »
Nu m-am gandit ca generalizati,incercam numai sa inteleg cum poate sa-ti devina indiferent cel/cea pe care l-ai iubit/iubit-o o gramada de ani.
se cheama ca te-ai vindecat de dragoste.
Citat din: mihaea1961
plang de mama focului o perioada de timp nedeterminata, perioada in care ma arunc in bratele prietenelor sa ma consoleze
si io la fel! :thumbup:
apoi trec dirept la
Citat din: mihaela1961
uraaaa!!!ce frumoasa este LIBERTATEA si posibilitatea de a o lua de la capat