Autor Subiect: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...  (Citit de 29301 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #30 : Vineri, 14 Iunie 2013, 12:06 »
apoi trec dirept la
>:( psihologii(am citit io) ..sunt de parere ca nu e buna treaba cu ...'cui pe cui se scoate', tu cam asa faci..'te reorientezi cu maxima rapiditate'...esti un 'esemplu' negativ! >:(

Offline adda

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1313
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #31 : Vineri, 14 Iunie 2013, 14:03 »
Nu m-am gandit ca generalizati,incercam numai sa inteleg cum poate sa-ti devina indiferent cel/cea pe care l-ai iubit/iubit-o o gramada de ani. Poate ca imi doresc acest lucru (in speranta ca pot sa trec mai usor peste) si as fi vrut sa aflu de la voi ca ati reusit,ca se ajunge si acolo cand nu mai doare asa de tare.

Ella, nu stiu daca o sa ajungi sa iti fie indiferent de cel cu care ai fost si l-ai iubit, nici nu trebuie sa iti fie indiferent, depinde de tine ca persoana. Dupa ce ranile se vindeca si revii "cu picioarele pe pamant" o sa fie mai usor oricum.
Pt mine nu a fost simplu si a durat ceva timp. Am trecut prin diferite faze pana sa ma "vindec" : negare, furie, semne de intrebare, raspunsuri si apoi acceptare si vindecare.
Eu zic asa din experienta mea...pana nu accepti tu singura ca s-a terminat si pana nu te impaci cu ideea ,nu o sa treci peste si o sa ramai intr-un fel cu gandul tot la "el". Persoanele din jurul tau au rolul doar de suport moral si de sfatuitori, cea care trebuie sa treaca peste esti doar tu.

Azi de exemplu imi spunea o colega: problemele sentimentale nu sunt atat de grave in comparatie cu alte probleme, acestea vin si trec, apoi vin altele si toto asa. (ii dau dreptate intr-un fel, dar cand esti pus in situatie nu mai e asa de simplu).

Caroline

  • Vizitator
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #32 : Sâmbătă, 15 Iunie 2013, 00:04 »
problemele sentimentale nu sunt atat de grave in comparatie cu alte probleme, acestea vin si trec, apoi vin altele si tot asa. (ii dau dreptate intr-un fel, dar cand esti pus in situatie nu mai e asa de simplu).

Pai nu e simplu deloc... fiindca cel mai greu e sa lupti cu un dusman nevazut, sau si mai mult, inexistent (adica existent doar in capul nostru). Teama este un sentiment ancestral. E firesc sa iti fie teama de ceva real, vizibil si palpabil, care te poate ataca, rani sau chiar omori. Problema este cu pericolele care nu se vad, nu te ating fizic, ci te "lasa" sa traiesti cu ele-n gand pana la adanci batraneti. Impotriva lor e foarte greu de luptat, fiindca nu stii impotriva a CE te lupti. Iar de cele mai multe ori, te lupti doar impotriva ta si-a gandurilor tale... Ceea ce e crunt. Se spune, de exemplu, ca una dintre cele mai bune cai de a te vindeca in aceasta situatie este sa pleci la razboi sau sa faci voluntariat contra bolii si mortii imediate in tarile lumii a treia. Sa inveti sa lupti contra a ceva real. Adica sa constientizezi ca memoria si mintea iti joaca, de fapt, o farsa, in comparatie cu problemele reale, prezente si stringente ale lumii. Nu e de la mine citire... am citit si eu. Poate ca intr-o zi ma voi hotari si eu sa o fac, spre binele meu... si al celor din jurul meu. Pana atunci... ;)

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #33 : Sâmbătă, 15 Iunie 2013, 06:19 »
...incercam numai sa inteleg cum poate sa-ti devina indiferent cel/cea pe care l-ai iubit/iubit-o o gramada de ani.

INDIFERÉNȚĂ s. f. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva; nepăsare, impasibilitate, insensibilitate; răceală. – Din fr. indifférence, lat. indifferentia.

Chiar și dacă ne luăm după definiția din DEX - indiferența nu e ceva rău în contextul ăsta.
Când suferi, când mai speri - încă nu te-ai desprins din relație. Încă nu te-ai desprins de tot ce ți-ai dorit, ai sperat, ai așteptat  de la acea relație, de fapt.
Dacă ai ales să te desparți e clar că acea iubire nu mai are legătură cu tine și nevoile tale din prezent. Că ceva s-a schimbat, că ceea ce s-a schimbat nu mai poate fi dus mai departe împreună...

Poate că e așa cum zice Silviu - când ești indiferent - te-ai vindecat de acea dragoste.
Ierți ceea ce e de iertat, recunoști și păstrezi ceea ce a fost frumos și bun și mergi mai departe...
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #34 : Sâmbătă, 15 Iunie 2013, 06:32 »
Stau si ma intreb (am motivele mele bine intemeiate), de ce un anumit gen de relatie(sa zicem de iubire) nu se poate transforma intr-o relatie de prietenie?

Eu stau și mă întreb de ce mi-aș dori să rămânem prieteni?
Nu e ca și cum încă vrei ca acea persoană să facă parte din viața ta, să rămână legată de tine, să ai sentimentul că ești important/ă, că mai contezi pentru ea (persoană), că poți să te bucuri de influență asupra ei? :crazy2:

Doar când e vorba de copii, e important ca cei doi să găsească un mod nealterat de a împarți responsabilitățile parentale. Așa simt și cred u.
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #35 : Sâmbătă, 15 Iunie 2013, 06:36 »
problemele sentimentale nu sunt atat de grave in comparatie cu alte probleme, acestea vin si trec, apoi vin altele si toto asa. (ii dau dreptate intr-un fel, dar cand esti pus in situatie nu mai e asa de simplu).

indiferent de natura lor, problemele vin și trec...  ca și bucuriile, ca și viața toată...;)

Pai nu e simplu deloc... fiindca cel mai greu e sa lupti cu un dusman nevazut, sau si mai mult, inexistent (adica existent doar in capul nostru).

Existent în capul nostru, adică real. Nu ușor, dar putem încerca să-l desprindem din categoria ”pericol pentru supraviețuire” și să ne străduim să aflăm împotriva a CE ne luptăm. 
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #36 : Sâmbătă, 15 Iunie 2013, 07:42 »
Am voie să pun muzică aici?!  :coolsmiley:

Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #37 : Sâmbătă, 15 Iunie 2013, 08:41 »
Pai nu e simplu deloc... fiindca cel mai greu e sa lupti cu un dusman nevazut, sau si mai mult, inexistent (adica existent doar in capul nostru). Teama este un sentiment ancestral. E firesc sa iti fie teama de ceva real, vizibil si palpabil, care te poate ataca, rani sau chiar omori. Problema este cu pericolele care nu se vad, nu te ating fizic, ci te "lasa" sa traiesti cu ele-n gand pana la adanci batraneti. Impotriva lor e foarte greu de luptat, fiindca nu stii impotriva a CE te lupti. Iar de cele mai multe ori, te lupti doar impotriva ta si-a gandurilor tale... Ceea ce e crunt.
DA Caro,
Am subliniat din textul tau ce am constat si eu..ce-i drept nu legat de despartire, intr-o cu totul alta situatie, conjunctura pe care mi-o asum pana intr-acolo incat am si marturisit-o in vreo doua din articolele mele 'printre randuri'.Cel mai cumplit lucru e 'sa scapi fraiele', sa te zbati inlantuit in propriile-ti ganduri negre care nu prea au legatura cu realitatea sau au, dar intr-un mod exagerat, deformat.Este ingrozitor de greu sa rupi lantul, sa simti ca te sufoci si nu poti sa iesi la suprafata.Nu ma plang de 'caderile mele', imi accept soarta, nu ' bag sub pres', dar e ingrozitor...atunci cand simti ca te scufunzi. In plus, esti foarte greu de inteles de cei din jur, tocmai pentru ca in aparenta nu ai mari probleme comparativ cu altii si atunci esti judecat.Iertati-ma ca scriu asta aici fara legatura cu subiectul topicului, dar uneori simit nevoia sa ma exteriorizez.

Offline ella

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 224
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #38 : Duminică, 16 Iunie 2013, 20:49 »
Eu stau și mă întreb de ce mi-aș dori să rămânem prieteni?
Nu neaparat prieteni,dar ce atitudine sa ai cand te intalnesti intamplator pe strada(de exemplu)? Poti sa treci unul pe langa altul ca doi necunoscuti?
Si , da.Trebuie sa lasi totul in urma si sa mergi mai departe ,dar dragostea e atat de complicata...Uneori faci niste lucruri parca independent de vointa ta,desi esti constient de faptul ca persisti in greseala si ca n-o sa se intample cum "visezi"tu(ma refer la mine).
Dar toate vin si trec(cum spunea cineva mai sus),insa uneori te coplesesc gandurile si simti nevoia sa impartasesti cu altii acea stare de "rau"care te-a cuprins.

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #39 : Duminică, 16 Iunie 2013, 21:34 »
Dar toate vin si trec(cum spunea cineva mai sus),insa uneori te coplesesc gandurile si simti nevoia sa impartasesti cu altii acea stare de "rau"care te-a cuprins.
I agree!De aia 'ma scap si eu franele' pe aici si 'bazai' a pustiu si tristete...da' imi revin!  :)

mihaela1961

  • Vizitator

silviu

  • Vizitator
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #41 : Miercuri, 24 Iulie 2013, 06:23 »
garcia marquez spunea cam asa: poate ca pentru lume esti o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti intreaga lume.
pei in cazul asta, despartirea nu e sfarsitul lumii? ??? :(

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #42 : Miercuri, 24 Iulie 2013, 08:43 »
Ba da. A lumii din visul tău. După care te trezești în lumea reală. :)
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

mihaela1961

  • Vizitator
Re: Despărțirea nu e sfârșitul lumii...
« Răspuns #43 : Joi, 25 Iulie 2013, 11:30 »
Ba da. A lumii din visul tău. După care te trezești în lumea reală. :)
I agree! Exact in situatia acesta am fost pusa de cateva ori!La inceput e totul 'roz-bombon', dupa care ajungi ca din norisorii aceea roz-bombon 'sa iei o tranta de pamant' de toata frumuseata...si DOARE, credeti-ma-DOARE CUMPLIT! :-[

mihaela1961

  • Vizitator