Autor Subiect: Ziua mea  (Citit de 14915 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11629
Ziua mea
« : Joi, 04 Aprilie 2013, 20:23 »
Ziua mea

Florina Dinu

vântul
îşi spală faţa
cu apa ploii
albastre

ploaia
cântă la harpa
cu corzile
din razele Soarelui

soarele
pune încă-o
cărămidă verde
sufletului meu roşu




silviu

  • Vizitator
Re: Ziua mea
« Răspuns #1 : Luni, 25 Noiembrie 2013, 20:50 »
o poezie de ziua patriei. rar am intalnit un asa bun simt intr-o poezie patriotica. arareori se intalnesc atatea elemente patriotice capabile sa zguduie sufletul omului sensibil si sa-i indrepte simtirile spre ceea ce inseamna cu adevarat iubirea si suprema jertfa.
sa-i dam cuvantul poetului si sa ne inclinam reverentios in fata admirabilelor versuri.

Poetul - George Cosbuc

Sunt suflet în sufletul neamului meu
Şi-i cânt bucuria şi-amarul -
În ranele tale durutul sunt eu,
Şi-otrava deodată cu tine o beu
Când soarta-ţi întinde paharul.
Şi-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,
Răbda-vom pironul aceleiaşi cruci
Unindu-ne steagul şi larul,
Şi-altarul speranţei oriunde-o să-l duci,
Acolo-mi voi duce altarul.

Sunt inimă-n inima neamului meu
Şi-i cânt şi iubirea, şi ura -
Tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu,
Voinţa mi-e una, că-i una mereu
În toate-ale noastre măsura.
Izvor eşti şi ţinta a totul ce cânt -
Iar dacă vrodat-aş grăi vrun cuvânt
Cum nu-ţi glăsuieşte scriptura,
Ai fulgere-n cer, Tu cel mare şi sfânt,
Şi-nchide-mi cu fulgerul gura!

Ce-s unora lucruri a toate mai sus,
Par altora lucruri deşarte.
Dar ştie Acel ce compasul şi-a pus,
Pe marginea lumii-ntre viaţă şi-apus,
De-i alb ori e negru ce-mparte!
Iar tu mi-eşti în suflet, şi-n suflet ţi-s eu,
Şi secoli-nchid-ori deschidă cum vreu
Eterna ursitelor carte,
Din suflet eu fi-ţi-voi, tu, neamule-al meu,
De-a pururi, nerupta sa parte!


nickescool

  • Vizitator
Re: Ziua mea
« Răspuns #2 : Luni, 25 Noiembrie 2013, 21:54 »
o poezie de ziua patriei. rar am intalnit un asa bun simt intr-o poezie patriotica. arareori se intalnesc atatea elemente patriotice capabile sa zguduie sufletul omului sensibil si sa-i indrepte simtirile spre ceea ce inseamna cu adevarat iubirea si suprema jertfa.
sa-i dam cuvantul poetului si sa ne inclinam reverentios in fata admirabilelor versuri.

Poetul - George Cosbuc

Sunt suflet în sufletul neamului meu
Şi-i cânt bucuria şi-amarul -
În ranele tale durutul sunt eu,
Şi-otrava deodată cu tine o beu
Când soarta-ţi întinde paharul.
Şi-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,
Răbda-vom pironul aceleiaşi cruci
Unindu-ne steagul şi larul,
Şi-altarul speranţei oriunde-o să-l duci,
Acolo-mi voi duce altarul.

Sunt inimă-n inima neamului meu
Şi-i cânt şi iubirea, şi ura -
Tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu,
Voinţa mi-e una, că-i una mereu
În toate-ale noastre măsura.
Izvor eşti şi ţinta a totul ce cânt -
Iar dacă vrodat-aş grăi vrun cuvânt
Cum nu-ţi glăsuieşte scriptura,
Ai fulgere-n cer, Tu cel mare şi sfânt,
Şi-nchide-mi cu fulgerul gura!

Ce-s unora lucruri a toate mai sus,
Par altora lucruri deşarte.
Dar ştie Acel ce compasul şi-a pus,
Pe marginea lumii-ntre viaţă şi-apus,
De-i alb ori e negru ce-mparte!
Iar tu mi-eşti în suflet, şi-n suflet ţi-s eu,
Şi secoli-nchid-ori deschidă cum vreu
Eterna ursitelor carte,
Din suflet eu fi-ţi-voi, tu, neamule-al meu,
De-a pururi, nerupta sa parte!

ne ar placea sa ni le recitesti ,,face to face""   

nickescool

  • Vizitator
Re: Ziua mea
« Răspuns #3 : Marţi, 26 Noiembrie 2013, 07:34 »
reciti,,,la Carul cu bere ,am vrut sa spun ,sa ai o i buna! :),,,gandul bun de dimineata :)

Offline iulia Coros

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 83
Re: Ziua mea
« Răspuns #4 : Vineri, 29 Noiembrie 2013, 08:52 »
Poezia De ziua mea ...

De ziua mea, as vrea sa se reverse
Din cer apoteoze de rubine;
Sa curga flori, parfumuri, cavatine
Si dans de focuri albe si diverse.
In casa mea, cu statui bizantine,
Sa vie trubaduri de scoli adverse,
Femei cu ochii plini de lumi perverse
Si critici cu condeie sanguine.
De ziua mea, sa arda-n trei altare
Tamaie, bronz si aur lucitor
Si vin, sa cante-n cupe si pahare ...
Si-apoi, rapit de-un vers nemuritor,
As mai dori ca-n ziua asta mare
Sa nu-mi soseasca nici un creditor !
(“Strofe strengare “, 1930..Ion Pribeagu)  :applause:

silviu

  • Vizitator
Re: Ziua mea
« Răspuns #5 : Vineri, 29 Noiembrie 2013, 10:45 »
De ziua mea, as vrea sa se reverse
Femei cu ochii plini de lumi perverse
:applause:

Offline iulia Coros

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 83
Re: Ziua mea
« Răspuns #6 : Vineri, 29 Noiembrie 2013, 10:50 »
Dac-o scria Ioana Pribeagu.....imi veneau "manusa" versurile.

nickescool

  • Vizitator
Re: Ziua mea
« Răspuns #7 : Vineri, 29 Noiembrie 2013, 11:44 »
,,,ca tot vine 1 decembrie : :)


Offline cristin

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 9
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Ziua mea
« Răspuns #8 : Vineri, 29 Noiembrie 2013, 19:20 »
,,,ca tot vine 1 decembrie : :)


       Foarte tare si mult adevar...

silviu

  • Vizitator
Re: Ziua mea
« Răspuns #9 : Marţi, 03 Decembrie 2013, 10:13 »
la 2 decembrie 1935 se nastea "buzduganul" generatiei saizeciste - nicolae labis. avea sa moara 21 de ani mai tarziu, tot intr-o zi de decembrie :'(

Am iubit...
Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.

M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei...

Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie...


silviu

  • Vizitator
Re: Ziua mea
« Răspuns #10 : Sâmbătă, 07 Decembrie 2013, 19:15 »
niste versuri adevarate putem posta si noi pe undeva? ca doar n-o fi cu suparare sa avem un topic dedicat adevaratilor poeti? ??? ::)
incep cu macedonski

În Archangel e o fată
Cu ochi lungi, cu gene lungi,
Nu poţi chipul să-i alungi,
Însă asfel de ciudată
Ca-n Archangel nu e fată.

Cu ochi lungi, cu gene lungi,
Zilnic râde, zilnic cântă,
Veselia ei te-ncântă,
Însă ea goleşte pungi
Cu ochi lungi, cu gene lungi.

Zilnic râde, zilnic cântă,
Ţi-ai da viaţa pentru ea,
Însa viaţa nu ţi-o vrea,
E şi drac dar e şi sfântă…
Zilnic râde, zilnic cântă.

silviu

  • Vizitator
Re: Ziua mea
« Răspuns #11 : Sâmbătă, 07 Decembrie 2013, 19:23 »
De-abia plecasesi
Tudor Arghezi

De-abia plecasesi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ti-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam si să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

Offline cartex

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 149
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Ziua mea
« Răspuns #12 : Sâmbătă, 07 Decembrie 2013, 19:41 »
Celei care minte MINULESCU

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

Offline elenuca

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 46
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Ziua mea
« Răspuns #13 : Sâmbătă, 07 Decembrie 2013, 19:44 »
balada
      ana blandiana

n-am alta ană
mă zidesc pe mine,
dar cine poate-mi spune ca-i destul
cand zidul nu se surpă de la sine
ci-mpins de-o toană
de buldozer somnambul.
înaintând de-a valma prin coşmar
şi iar zidesc
cum aş zidi un val
a doua zi iar
a treia zi iar
a patra zi iar,
o mânăstire pururea lichidă
sortită să se năruie la mal.
şi iar zidesc
o,var
şi cărămidă
şi,fără de prihană
o făptură
ca armătură
visului infam.
n-am altă ană,
şi pe mine chiar
din ce în ce mai rar mă am.

silviu

  • Vizitator
Re: Ziua mea
« Răspuns #14 : Sâmbătă, 07 Decembrie 2013, 19:49 »
daca ar fi scris doar aceasta poezie si tot ar fi intrat in panteon

MORTUA EST!

Faclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce îsi moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar.

Trecut-ai când ceru-i câmpie senina,
Cu râuri de lapte si flori de lumina,
Când norii cei negri par sombre palate,
De luna regina pe rând vizitate.

Te vad ca o umbra de-argint stralucita,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornita,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.

O raza te-nalta, un cântec te duce,
Cu bratele albe pe piept puse cruce,
Când torsul s-aude l-al vrajilor caier
Argint e pe ape si aur în aer.

Vad sufletu-ti candid prin spatiu cum trece;
Privesc apoi lutul ramas... alb si rece,
Cu haina lui lunga culcat în sicriu,
Privesc la surâsu-ti ramas înca viu

Si-ntreb al meu suflet ranit de-ndoiala,
De ce-ai murit, înger cu fata cea pala?
Au nu ai fost juna, n-ai fost tu frumoasa?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioasa?

Dar poate acolo sa fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu râuri de foc si cu poduri de-argint,
Cu tarmuri de smirna, cu flori care cânt;

Sa treci tu prin ele, o sfânta regina,
Cu par lung de raze, cu ochi de lumina,
In haina albastra stropita cu aur,
Pe fruntea ta pala cununa de laur.

O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
Când viata-i o balta de vise rebele;
O, moartea-i un secol cu sori înflorit,
Când viata-i un basmu pustiu si urât.

Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune,
Gândirile-mi rele sugrum cele bune...
Când sorii se sting si când stelele pica,
Imi vine a crede ca toate-s nimica.

Se poate ca bolta de sus sa se sparga,
Sa cada nimicul cu noaptea lui larga,
Sa vad cerul negru ca luminile-si cerne
Ca prazi trecatoare a mortii eterne...

S-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie
Suflarea ta calda ea n-o sa învie,
Atunci graiu-ti dulce în veci este mut...
Atunci acest înger n-a fost decât lut.

Si totusi, tarâna frumoasa si moarta,
De racla ta razim eu harfa mea sparta
Si moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc
O raza fugita din chaos lumesc.

S-apoi... cine stie de este mai bine
A fi sau a nu fi... dar stie bine
Ca ceea ce nu e, nu simte dureri,
Si multe dureri-s, putine placeri.

A fi? Nebunie si trista si goala;
Urechea te minte si, ochiul te-nseala;
Ce-un secol ne zice ceilalti o dezic.
Decât un vis sarbad, mai bine nimic.

Vad vise-ntrupate gonind dupa vise,
Pân� dau în mormintele ce-asteapta deschise,
Si nu stiu gândirea-mi în ce sa o sting:
Sa râd ca nebunii? Sa-i blestem? Sa-i plâng?

La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu sa fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trait-ai anume ca astfel sa mori?

De e sens într-asta, e-ntors si ateu,
Pe palida-ti frunte nu-i scris Dumnezeu.

culmea! aceasta capodopera e trimisa spre Convorbiri literare cu urmatoarele cuvinte, de o rara modestie: "apoi va trimit niste versuri de-ale mele. Bune - simt ca nu sint; poate insa sa nu fie cu desavirsie rele. Stergeti ce vi se va parea bun de sters."