Sfarsit de vacanta in Madeira. Ultima seara. O plimbare pe malul Atlanticului, ne-a dus la un mic fort. Cocotat pe o stanca, mi s-a parut locul ideal pentru o panorama a zonei in care acosteaza vasele si a rivierei. Asa ca am urcat un sir de trepte, apoi am intrat. Intr-o camaruta ingusta si slab luminata, un personaj destul de straniu mi-a intins un bilet. Am crezut in prima clipa ca e vorba de o taxa si ma gandeam cat de nepotrivit este sa ceri bani pt asa ceva
.Am luat insa petecul de hartie si l-am privit. M-am dumirit imediat ca nu e vorba de vreo taxa ci ca e un soi de material informativ. Eram instiintati ca am intrat in
Principatul Insulei Pontinha. Am crezut ca e un fel de gluma turistica si mi-am continuat drumul. Dupa inca un sir de trepte sus pe fort ne astepta un loc minunat de belvedere. Oceanul, portul, casele imprastiate pe dealuri
.Mii de luminite, profilurile palmierilor uriasi
Ne-am despartit cu greu de locul acela, dar cum era tarziu si a doua zi ne astepta un drum lung spre tara, am decis sa pornim spre hotel. Asa ca ne-am facut loc printre multimea de pisici ce populeaza fortul, am parcurs apoi din nou cele doua incaperi. Si am dat din nou de personaj. De data asta era concentrat la un sevalet, mazgalea ceva acolo si chicotea ceva de neinteles
Am trecut pe langa el si ne-am continuat drumul. Jos am vrut sa mai arunc o ultima privire fortului cand am dat de o inscriptie. M-am apropiat si am citit. Mai sa fie! Scria acolo foarte clar, ca zona in care tocmai fusesem era cel mai mic principat din lume, Principado da Pontinha sau Principado Ilheu da Pontinha. Am scos biletelul din buzunar si m-am uitat mai atent: exact asta se mentiona si acolo plus cateva explicatii si un website de informare.
Fortul Sao Jose, in vremurile sale de glorie
Este greu sa gasesti si sa localizezi pe harta Insula Pontinha. Pentru ca acum nu mai este o insula si pt ca mica bucatica de pamant este trecuta ca Forte di St. Jose iar uneori ca Loo Rock. Nu mai este insula din sec XIX, atunci cand s-a construit portul. O parte din mica stanca a fost distrusa, iar ce a ramas a fost incorporata in zidurile cheilor portuare ale Funchialului.
Asa arata Pontinha cand era o insula...
Inca nu imi este clar ce se intampla acolo, am citit mai multe materiale despre Ilheu de Pontinha si nu m-am dumirit. Pentru ca povestea este interesanta si sub alte aspecte, m-am decis sa o scriu sa ajunga si la voi.
In 2007 proprietarul insulei, Dom Renato Barros, un fost profesor, se autointituleaza Principele Renato al Doilea, iar micul lui regat devine Principado Ilheu da Pontinha. Oficial sau nu, nu asta conteaza prea mult. Important este ca acel petec de pamant a devenit un subiect. Intr-o perioada in care Madeira este tot mai suparata pe mama Portugalie caruia doar ii trimite, neprimind nimic in schimb, gestul visatorului profesor a nascut multe idei pe insula
Asa am gasit eu Pontinha....
Dar nu aici se opresc lucrurile interesante. Acum vine surpriza: in 2009 este gasit in fort un cui ce pare ca provine din crucificarea lui Isus si care se spune ca a fost tinut ca relicva de cavalerii templieri. Cum a putut ajunge in posesia lor si cum poate fi explicata prezenta unui obiect ce le-a apartinut, pe insula? Madeira a fost descoperita in 1420, la o suta de ani distanta dupa destramarea ordinului, deci fortul nu a fost unul detinut sau administrat de templieri. Cine a dus acolo cuiul si este acesta intradevar o relicva ce tine de Hristos?
Un arheolog britanic Bryn Walters a cercetat indeaprope obiectul cu pricina si autentifica perioada ca fiind cea in care Isus a fost crucificat. Apoi conchide ca suprafata cuiului este destul de afectata de acizi care se afla doar in palmele umane, ceea ce arata ca a fost expus atingerii in timp si de catre multa lume. Deci cu siguranta ca este vorba de ceva foarte important, fiind plimbat atata vreme din mana in mana
Ca ar proveni de la rastignirea lui Hristos insa nimeni nu poate da asigurari
Enigmaticii Cavaleri templieri britanici isi aveau cunostiintele fundamentate si reprezentau o continuare a celor pastrate in templele egiptene, derivate din cultura monoteista Akhennaten. A carui simbol, Mer-Ka-Ba a fost folosit de primii templieri. Magii, pastratorii secretelor sacre veneau din Nazara, de aceea si erau numiti nazarieni, iar templierii cei numiti si preotii lui Isus erau cunoscuti ca initiatii de Nazara. Cavalerii foloseau meditatia zilnica, la fel ca si budistii, asta pentru a aspira la cunostiinte si trairi inalte. Cum crestinatatea acelor timpuri nu folosea ca tehnica meditatia este clar ca templierii au avut ca sursa de ritualuri una diferita de cea de la Vatican. Alt lucru ce da de gandit este ca dupa moartea lui Isus, sosita in Europa, Maria Magdalena alege sa-si bazeze biserica pe vechea religie egipteana. Adica acelasi lucru in care credeau magii si izvorul de cunostiinte a templierilor. Ei au fost aceia care au ocupat in timpul cruciadelor Jerusalimul si intelegand cat de importanta este acea relicva daca au dat de ea au luat-o de acolo si au pastrat-o in mare secret. Deci conchidem ca exista o posibilitate destul de mare ca templierii sa fi ajuns in posesia cuiului. Dar cum a ajuns acesta pe insula?
Aici intra in joc un alt personaj celebru si la fel de enigmatic: Cristofor Columb. Se stie ca acesta a locuit pentru o vreme in Madeira si la fel se crede ca ruta lui spre marea descoperire a Americii, in 1492, a trecut prin Funchal. Locul vechi de acostare a vaselor era in dreptul Fortului Sao Jose
Mai putin cunoscut este ca marele navigator nascut la Genova in 1451, era evreu si ca doua dintre vasele cu care a plecat in prima expeditie au fost sponsorizate de catre evreii andaluzi. Si de asemenea ca era mare admirator al ordinului disparut inainte de a se naste el, cel al templierilor
Deci Columb poate fi legatura, veriga lipsa in aceasta ecuatie.
Sunt acum departe de Don Renato Barros si de micutul lui pricipat, dar ceea ce am vazut si apoi citit despre insulita m-a fascinat si m-a determinat sa scriu
Uite cum o plimbare de ramas bun din Madeira s-a tranformat intr-o poveste ciudata, cu multe semne de intrebare.
