Autor Subiect: O poveste de viata cu final la alegere. Fila 3 de jurnal  (Citit de 3942 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11575
O poveste de viata cu final la alegere. Fila 3 de jurnal
« : Vineri, 12 Aprilie 2013, 06:42 »
Episodul III

Sâmbătă, 24 ianuarie
Am dat examenul. E un nou început. Simt că e unul bun. Sunt calmă şi liniştită. Sunt singură cu gândurile mele. Am o grămadă de idei, abia aştept să mă întorc la lucru.
Benone n-a venit. Nici măcar n-a dat un telefon. Cred că eticheta de „avorton afectiv” i se potriveşte de minune. Sau e prea fericit în noua ipostază, cu Trădătoarea lui, pentru care s-a pretat la lucruri incredibile. Oamenii fericiţi n-au ochi pentru problemele altora, chiar dacă e vorba de o fostă nevastă. Sau poate cu atât mai puţin. Nu merită decât dispreţul meu şi indiferenţă totală.

Duminică, 25 ianuarie
Benone a venit seara târziu, evident, fără să mă anunţe. Pentru un bărbat dintr-un cuplu „fericit”, arăta oribil. Ori Trădătoarea îl oboseşte, ori nu-i dă să mănânce, ori nu-i prieşte.
Mi-a cerut de mâncare, a făcut o grămadă de remarci plicticoase, s-a scobit în nas cu toate degetele de la mână, a râgâit, a împrăştiat totul prin bucătărie – un animal, asta a făcut Trădătoarea din el. O vită suficientă, arogantă şi vulgară.
L-am rugat (i-am sugerat) să doarmă în sufragerie - aiurea, a venit peste mine. A avut câteva tentative de a face dragoste. Ori e nebun, ori pune iar ceva la cale. Nici un cuvânt despre situaţia actual㠖 despre ce face, despre Trădătoare. Evident că a venit acasă pentru că ea era plecată. Probabil a trebuit să joace rolul nepoatei de duminică faţă de bunica mahalagioaică şi de sora mai mic㠖 mincinoasa de soră-sa. Ce gaşcă!
Azi, probabil că ea s-a întors din nou „acas㔠la ei şi Benone, evident, n-a mai venit – aşa cum declarase ferm dimineaţă. Mi-e o silă îngrozitoare. Şi puţin teamă. Oare ce mai pun la cale cei doi complici. Evident, orice! Atenţie!!

PARANOIA este o boală care face mult rău oamenilor. Atât celui bolnav, cât şi aparţinătorilor lui.
Minciuna şi teatrul fac bine uneori. Dar de cele mai multe ori, aduc ruină şi durere.
Poate că te vei vindeca de paranoia. Dar de caracter, nu cred!

Luni, 26 ianuarie
Benone a trecut dimineaţă pe-acasă. Mi-a citit jurnalul şi mi-a scris remarca de mai sus...
Cu ce drept îmi agresează intimitatea? Nu-i ajunge că şi-a bătut joc de mine la modul cel mai oribil, mai vrea să port tot eu şi vina acestui lucru. Îmi aruncă praf în ochi, poate aşa n-o să văd mizeria lui. Poate că o să ajung şi eu să cred minciuna pe care o proclamă ca lege a relaţiei creator-stimulativ-divină dintre el şi Trădătoarea Aneta. Indiferent ce ar debita, n-o să-l iert pentru laşitatea de a pleca, după ce a jucat bâlciul sărbătorilor, în timp ce eu ştiu bine acum ce pregătea: totul a mers prea la fix pentru ca el şi Târâtura să nu fi fost deja înţeleşi. Numai o naivă ca mine s-ar mai putea îndoi.

Marţi, 27 ianuarie
Două săptămâni de când Benone s-a mutat cu Trădătoarea.
Am lucrat toată ziua. Venind pe la 7 de la cabinet, pe masură ce mă apropiam de bloc, priveam spre geamurile întunecate, după care ştiam că nu o voi găsi decât pe Pisu. Am plâns cu neputinţă şi disperare. De singurătate şi umilinţă...
La 20.30 a sunat Benone. A spus că vine să doarm㠄acasă”. După o oră a sunat să spună că e prea obosit ca să mai vină. O să treacă dimineaţă. Pun pariu pe 100 de EUR că Trădătoarea plecase şi el nu ştia dacă se întoarce sau nu, şi, fiindcă s-a întors, n-a mai venit „acasă”.
Miercuri, 28 ianuarie
La 6.00 dimineaţa a sunat la uşă. Îi trebuiau nişte cărţi. Poate. Poate a vrut doar să verifice şi dacă sunt singură -  după discuţia de aseară cu „ar trebui să-mi dai o cheie” sau „de ce trebuie să sun înainte”... Tot e bine că nu mai proclamă agresiv că aici e „casa lui”.
Benone a revenit pe la 7 seara. Grăbit, presat, agitat inutil ca întotdeauna. Trebuie să facă nişte colete, trebuie să ajungă la gară şi nu ştiu ce altceva.
Bineînţeles că nu i-a ieşit nimic.
I-am spus că voi avea nevoie de calculator şi de scanner într-o zi. S-a strâmbat, dar n-a îndrăznit să spună nu. Dacă Trădătoarea îşi respectă programul liber de sâmbătă, probabil îmi va spune să vin sâmbătă...
I-am cerut bani pentru jumătate din întreţinere. Întâi a spus nu, nici vorbă, apoi s-a răzgândit. Nu i-a plăcut ideea de a-l scoate de la întreţinere...
L-am întrebat ce face. A început un pomelnic de neplăceri şi tânguiri. Că n-are timp, că face meditaţii, că face colete, că n-are bani, că n-a apucat să mai lucreze nimic. Evident... Într-un fel mă bucur. Se pare că nu prea îi merge treaba, dar cel puţin acum nu mai e vina mea. A dat cartea Ψ2 la tipar, dar data când va fi gata e incertă. Spune că treaba cu vânzarea nu prea merge, dar după câte colete a trimis şi după cât a scăzut grămada din dormitor, cred că minte. Probabil nu vrea să ştiu că are bani.
Mi-a spus că e mulţumit că a plătit prima rată la bancă pentru garsonieră şi că de-acum „o luăm încet, încet”. Cred că nu a realizat că a folosit pluralul – „o luăm”. El şi Trădătoarea – un cuplu, evident, o echipă.
Spunea că până în martie va lucra cu disperare, apoi se apucă de licenţă şi abia în iunie „în sfârşit, după atâţia ani”, va avea şi el o vacanţă. E idiot şi inconştient. Aşa cum îl cunosc n-o să-i iasă. Şi nimeni nu-l cunoaşte ca mine. Nici măcar Trădătoarea lui indispensabilă.
Era neras, încercănat, obosit. De fapt, obiectele de ras le-a lăsat acasă sâmbătă, probabil le-a uitat sau a făcut-o special să-mi dovedească mie ceva. Aşa cum a făcut-o neluându-şi nici hainele, nici obiecte de menaj. Să-mi dovedească că n-are nevoie de mine, de ele. Că începe o nouă viaţă. El, Trădătoarea şi marea creaţie. E atât de absurd şi fals că-mi face milă. Milă şi silă !
Nici un semn de la maică-sa. E inutil să-mi imaginez că i-ar fi jenă de mine. Era evident că era la curent cu planul cu garsoniera şi cu Trădătoarea, cu mult înainte ca eu să-mi dau seama. Oameni fără caracter. Mândri, orgolioşi, cărora li se pare că totul li se cuvine, că au dreptul. Mizerabili, dar fuduli... Ce oroare. Şi Mireluţa, evident, e la curent cu tot. Să mai ciugulească ceva bani. Acum l-a amestecat în c... şi pe Dorin, prietenul ei. O gaşcă de pociţi sufleteşte care mutilează pe oricine se apropie prea mult.
Mi-e silă de mine că am putut să mă complac, că am putut accepta să trăiesc atâta timp lângă un individ fără caracter. La ce folos mintea lui dacă e psihopat? La ce folos, dacă n-are nimic sfânt, nici un Dumnezeu?