Autor Subiect: O poveste de viata cu final la alegere. Fila 8 de jurnal  (Citit de 3990 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11575
O poveste de viata cu final la alegere. Fila 8 de jurnal
« : Sâmbătă, 25 Mai 2013, 08:58 »
Episodul VIII

Duminică, 22 martie
Ninge. Viscoleşte şi e frig. Sunt bolnavă fizic şi psihic; o arătare jalnică. Cred că m-am ţăcănit: în prostia şi naivitatea mea, tot mai cred că o să apară la uşă. Sau că mă va suna la telefon. Tresar de câte ori se aude liftul, de câte ori sună telefonul.
Uneori, îmi apare brusc în minte, îmi anihilează orice alt gând; azi am avut senzaţia asta. Ca o maree nebună, pentru câteva minute, l-am simţit îngrozitor de aproape... Apoi totul s-a stins, lăsând în urmă o senzaţie copleşitoare de dezamăgire. Am sperat nebuneşte că va suna atunci la uşă. Oare înnebunesc? Oare faptul că mă trezesc în fiecare noapte fie la 5, fie la 4.30, fie la 6, să fie nevroza mea insomniacă? Subconştientul meu să nege evidenţa pentru a mă amăgi?
Am avut multe vise; dar până în noaptea asta nu l-am visat pe Benone decât plângând, cu spatele la mine. Astă noapte am visat că făceam dragoste. Eram într-o casă complet necunoscută mie, cu multe camere... Să fie doar o imagine a dorului. Uneori nu mă înţeleg. Uneori? De fapt, în ultima vreme nu mă mai înţeleg deloc. Ce mă face să întorc mereu şi celălalt obraz. Să fie iubire, să fie nebunie? Să fie teama de singurătate. Nu, ultima cade. Îmi place să fiu singură. Dar singură cu el. N-am prea avut în ultimul an parte de intimitate... De parcă aş fi avut parte de altceva decât de o alunecare lentă şi certă spre marea porcărie.

Miercuri, 25 martie
Azi am primit numirea oficială ca asistent universitar, într-un cadru pseudofestiv, de la un rector şters. Nu-mi face absolut nici o impresie. Nu mă bucur deloc, ba chiar dimpotrivă. Mai mult, din imbecilitatea funcţionarilor, luna asta n-am luat salariul nici de la spital, nici de la facultate.
Ieri am avut o mare surpriză. O mângâietoare provocare: am fost la festivalul de dans englez. Absolut inedit, nonconformist, surprinzător. Muzica, mişcarea, undele, ruperea de ritm, contrabasul... Un regal.
De la Benone, nici un semn. O tăcere ca moartea. Nu mi-a telefonat, n-a fost pe-acasă (sau cel puţin nu în prezenţa mea). Nu mai ştiu absolut nimic despre el, ca face, dacă mai trăieşte, dacă scrie. Nu ştiu nimic.
Soacră-mea mi-a spus că vine azi pe la mine. Eram sigură că e o nouă atitudine în ton cu toate celelalte...

Joi, 2 aprilie
Azi se împlinesc 7 ani de când eu şi Benone am făcut prima dată dragoste. Am ţinut minte amândoi această dată, ca pe ceva magic, încărcat de un început unic. Cel puţin aşa îmi promisese duminică şi ieri. (Chiar mi-a spus că numai ceva foarte important ar putea să-l reţin㠖 cred ca a pus ea, Trădătoarea, ceva la cale să-l împiedice să vină şi că, în virtutea unei obişnuinţe deja înrădăcinate, Benone nici n-a băgat de seamă). Am cumpărat o grămadă de lucruri, am sperat să petrecem seara în doi, să fim departe de trădări şi minciuni... Benone... nu i-a păsat.
De fapt, totul e încâlcit, întortocheat. Săptămâna trecută, cineva – care nu poate fi decât cineva care are chei potrivite – a intrat (între 16.00 şi 19.00) luni, marţi şi miercuri în casă. Am găsit uşa încuiată altfel. Nimic modificat în casă, ceea ce m-a făcut să mă gândesc că n-a fost Benone. Şi nici n-a fost. Probabil Trădătoarea sau cineva pus de ea. Deşi mi se pare absurd şi foarte riscant, mă întreb la ce i-a folosit – doar dacă nu mi-a pus cine ştie ce blestemăţii în casă sau în mâncare. E perfect capabilă de asta.
Benone a venit vineri seara să-mi spună că-şi va cumpăra computer. Evident că Trădătoarea l-a pus pe fugă, să-l cheme la sediu.
Duminică seara... cred că am visat. Benone a venit seara, mi-a adus computerul şi a rămas peste noapte. Eram atât de fericită, de parcă ar fi fost pentru vecie. Am dormit iar îmbrăţişaţi, l-am mângâiat şi l-am vegheat. Mi-e teamă că este bolnav.
Când îl privesc simt un fel de nu ştiu ce – între iubire, milă, dorinţa de a-l proteja, un amestec copleşitor şi blând, o dorinţă de mamă şi iubită. Dar ce folos, iată, în această seară Trădătoarea a făcut iar ceea ce a vrut ea. Blestemată să fie pentru nemernicia, tupeul şi lipsa ei de Dumnezeu.



Joi, 16 aprilie
Sentimente confuze în toată această perioadă.
Benone a venit totuşi, într-un final, de 2 aprilie şi a mai trecut de câteva ori de-atunci. Întâlniri, aş spune, ciudate. Discuţii puţine şi neutre (cu excepţia unei nopţi în care am discutat despre Trădătoare – cum munceşte ea toată ziua, cum găteşte ea bine şi ieftin...). Benone a refuzat în mod suspect să discute problema intruziunii în casă, mai ales după evenimentul de vinerea trecută când, venind acasă, am găsit iar altfel închis şi cu firul de siguranţă rupt. Am fost chiar şi la Poliţie – am vorbit cu un plutonier nepăsător, din discuţie înţelegând doar că e o cauză pierdută. Benone a părut interesat de problemă, dar numai până la un punct. La început mi s-a părut că m-a crezut, a părut chiar îngrijorat, dar acum nu mai ştiu ce să mai cred. Ştiu în schimb ce am de făcut. Cine a venit aici va mai veni...
Benone – duminică mi-a lăsat teribila senzaţie de închistare, de încrâncenare, de teamă. Ca o larvă care se pregăteşte de metamorfoz㠖 ce va ieşi, un fluture superb sau o larvă mizeră?...
Ce e oare cu visul acela cu fuga din şcoala militară, peste gard, în Germania, şi interpretarea căsniciei ca obstacol ce trebuie trecut. E o ipoteză, o convingere sau un apropos?
Mi-a spus că pleacă pentru Paşti la ţară. L-am întrebat dacă vrea să merg cu el. Mi-a spus că da, dar până acum n-a mai dat nici un semn de viaţă.

Miercuri, 22 aprilie
Am fost cu Benone la ţară. Am plecat vineri seara şi ne-am întors duminică. Sentimente contradictorii. Bizar, plăcut, tandreţe şi teamă.
Am plecat în fugă cu Adrian şi Cristi, care n-au părut deloc jenaţi de prezenţa mea. Eu eram frântă după cele trei gesturi nebuneşti pe care le-am făcut – numai eu puteam să fac o puncţie, o alcoolizare şi un drenaj în Vinerea Mare...
Soacră-mea şi Mihaela s-au purtat firesc. Mihaela a ţinut-o pe-a ei, că Trădătoarea nu e niciodată acolo...
Benone a fost puţin mai degajat decât de obicei, a manifestat chiar cîteva alinturi şi gesturi de tandreţe spontane. A fost degajat (cu câteva excepţii, ca aceea cu vinul), am plantat roşii şi albăstrele împreună, am vorbit puţin.
Dar conversaţiile mele cu Benone sunt în general limitate. Dacă nu se atinge cumva subiectul „plasmatic”, care declanşează rapid reproşuri şi ne zburleşte părul, merge.
I-am spus că miercuri am găsit uşa – iar – încuiată altfel. Riposta a fost că nu mă crede, că inventez. (Ieri, venind spre casă cu Marga, iar am găsit uşa aşa – azi l-am sunat pe tipul care a instalat alarma... dar e îngrozitor de scumpă).
Duminică am dormit mult. Mi-a fost ciudă că n-am putut merge la slujbă. Dacă nu mi-ar fi fost aşa de somn, nici o furtună nu m-ar fi împiedicat. M-am rugat fierbinte pentru noi doi şi-am blestemat Trădătoarea. De m-ar auzi Dumnezeu... Ca o pedeapsă că nu m-am dus la slujbă, duminică m-am certat cu Benone, autobuzul n-a venit la timp şi ai mei s-au supărat (pe drept – mama n-a spus decît că nu mă prea înţelege şi m-a întrebat dacă sunt sigură că ştiu ce fac).
Venind de la ţară, în tren, a dormit în braţele mele iar la despărţire i-am simţit regretul. Mi-a promis chiar că îmi va returna banii. Dar n-a mai venit – nici ieri, nici azi (azi mi-a spus la telefon c㠄n-are chef”).
Am vorbit cu bunica Trădătoarei. Mi-a spus că aceasta a fost la discotecă toată noaptea de sâmbătă şi duminică şi s-a întors acasă abia luni. Că Benone strînge bani pentru proces, ca să divorţeze şi să se mute într-un apartament mai mare.
Oare unde e adevărul? Mie îmi spune că vrea să-şi pregătească terenul ca să se retragă din povestea asta, iar ei că strânge bani să divorţeze. Să fie chiar aşa de mârşav? Cum ar fi oare posibil?
 

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: O poveste de viata cu final la alegere. Fila 8 de jurnal
« Răspuns #1 : Sâmbătă, 25 Mai 2013, 10:29 »
Calvarul continuă. Încerc să citesc, detașată de orice pornire empatică. O metodă bună e să mă centrez pe detalii.
De exemplu, mă întreb de ce EA e Trădătoarea. În cel mai rău caz, aș fi numit-o...Prădătoarea. Dar trădarea de EL, consider eu, e comisă.
La început, finalul mi se părea previzibil. Acum încep să am îndoieli.
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

mihaela1961

  • Vizitator
Re: O poveste de viata cu final la alegere. Fila 8 de jurnal
« Răspuns #2 : Sâmbătă, 25 Mai 2013, 12:40 »
Am citit cate ceva despre relatiile toxice din cuplu, despre dependenta emotionala a unuia fata de celalalt si credeti-ma site-urile de pe care am cules informatiile astea sunt de psihologie!
EA(protagonista jurnanului) este dependenta emotional de sotul Benone, se pare ca toata ura ei este indreptata catre Tradatoare(sunt perfect de acord cu Wonderland, de ce amanta e Tradatoarea si nu Benone-Tradatorul?In fond o Tradatoare putea sa apara oricand in viata lui Benone)Cert este ca ar trebui ca Eroina nostra sa caute un ajutor psihologic!E un vartej de ganduri negative care o sufoca, sigur ca exista acel mare factor de stres-pierderea iubirii de 7 ani!
Daca ar fi ca intr-adevar sa fie 'O poveste de viata cu final la alegere', nu as vrea sa construiesc propria-mi varianta a finalului:credeti-ma ca ar fi sumbra!
Ce nu gasesc deloc in cele 7 episoade:unde sunt prietenii ei, cei care ar trebui sa o sprijine?