Chiar si acum , dupa mai mult de 18 ani de cand am plecat de la sotul meu, desi ca om , din nefericire pentru el, s-a ratat definitiv, nu pot sa gandesc negativ despre el! I-a dat Bunul Dumnezeu mai mult decat m-as fi gandit in cel mai negru cosmar si, sincer, chiar nu am vre o satisfactie ci, dimpotriva, il compatimesc sincer! Nu i-am dorit raul niciodata, dar asa s-a intamplat! Dupa ce s-a terminat divortul in sala de judecata, am mers cu el, mama si sora mea la restaurant! Am vorbit despre viitor ca intre prieteni si el, la un moment dat, mi-a spus: ai sa vezi tu ce vei ajunge fara mine! Eu nu am replicat nimic, m-am multumit sa ii zambesc! Si am lasat viata sa curga, fara sa ma gandesc la altceva decat cum sa fac sa demonstrez ca am facut o alegere buna! In primul rand lui Edi, care nu a simtit nici un moment greutatile si problemele pe care, bineinteles, le-am avut si eu in viata, dar care au trecut asa cum au venit! Are destinul un fel de a rasplati fiecare fapta pe care o faci, indiferent de natura ei!!!