Realitatea între subiectiv și obiectiv scris de wonderland
Realitatea e subiectivă. Emoția e obiectivă. Pentru că ea, emoția e filtrul interior de configurare a realității și a reacției la ceea ce se întâmplă. Și când o negi, și când o respingi, și când o lași să te copleșească, și când o recunoști, o accepți, o modelezi o transformi prin filtrul rațiunii, emoția e cea care îți indică locul în care ești pe drumul spre sine, te ține departe sau te pune în contact cu nevoile tale. Emoția potențează sau îți blochează devenirea.
Dar emoția e influențată de gând. Iar gândul e rezultatul felului în care am fost obișnuiți să înțelegem lumea, să interpretăm ceea ce ajunge la noi prin canalele senzoriale.
Interpretăm realitatea și o punem în cuvinte. Cuvintele au putere. Ele, la rândul lor creează o realitate în mintea noastră. Acum, de noi depinde să verificăm dacă aceasta corespunde cu realitatea din mintea celuilalt. Altfel, riscăm să creștem într-o iluzie.
Ufff, încurcate sunt jocurile minții și căile de înțelegerea a ceea ce noi simțim, gândim, alegem ca acțiune pornind de la cuvintele celuilalt, de la ceea ce ni se întâmplă.
Construim lumi subiective și nu ne găsim locul în realitatea obiectivă.
Cert este că, uneori, ne trezim într-o iluzie născută dintr-un vis. Acel vis care hrănește speranța ta că,ceea ce îți dorești, se va împlini. Și că, uneori speranța ta începe să freamăte la întâlnirea cu ceva ce pare să împlinească visul tău.
Dar, visul e frumos când crește în noi, iar noi creștem în el, până nu mai contează dacă visul hrănește realitatea sau realitatea hrănește visul. Acel moment când visul și realitatea s-au întâlnit, contopindu-se întru împlinire.
În rest, rămâne reverie, se transformă în iluzie, te risipește sau te ține încrâncenat într-o direcție...neprofitabilă.
Și, iată cum un cuvânt investit cu semnificație în zona realismului-pragmatic, mă trezește la realitatea obiectivată prin rațional.
Da, asta e, nu e profitabil să te păstrezi în zona de visare sterilă și viziune romanțată asupra vieții.
Dar e frumos să te lași, să îți dai voie să rezonezi la frumusețea lumii, a oamenilor și a întâmplărilor.
Să te bucuri de ceea ce este, acceptând liniștit ceea ce nu poate fi o atitudine subiectivă care te poate ajuta în construcția realității obiective.
