Scrise de noi > Articolele noastre
Unde să fugi de tine, fără tine
admin:
Unde să fugi de tine, fără tine - scris de wonderland
Unde să fugi de tine...
Uneori ceea ce simțim ne copleșește atât de intens, încât ajungem să simțim că doar fuga ne poate scăpa de toată povara din sufletul nostru.
Poți să fugi de tine, fără tine?...
Oriunde vei fugi (în muncă, în alt oraș, în altă țară, în pustiu....) ceea ce porți în tine, ca pe o rană deschisă te va însoți. Și, chiar, dacă o vreme ti se va părea că începe să se cicatrizeze, e suficient un cuvânt, un loc, o imagine, să aducă toată în prezent, cu toată forța emoțiile care scot la iveală amintirea, aduc la suprafață durerea. Și rana ta se deschide din nou. Și iar vrei să fugi...
Dar cât poți fugi de tine?
Nu poți spera să faci să dispară ceea ce s-a întâmplat. E nevoie să faci ceva pentru a trăi cu ceea ce s-a întâmplat. Poți să începi prin a te opri din fugă. Și să stai în fața a ceea ce te face să fugi. Orice ar fi: durere, furie, neputință, vinovăție - sau un amestec nedeslușit încă de sentimente, gânduri și amintiri.
Ca într-o confruntare. Nu ca într-o luptă. Sau trântă. Pentru că, atâta vreme cât fugi, oricum e o luptă nedreaptă, în care tu intri considerandu-te înfrânt. Ca într-un început de dialog.
Nu e ușor. Că încep să îți tremure lacrimile în gât, să ți se taie picioarele, să îți stea inima în loc și mintea să se întunece. Pot eu să știu se simte fiecare? Nu e ușor. Poate fi chiar groaznic de greu fie și gândul unei astfel de confruntări.
Orice ai simți, rămâi acolo. Și vezi ce se întâmplă. Atât cât poți. Un pas dacă faci, ea nu va mai fi o fantasmă nedefinită. Incovoiat, îngenuncheat să fii, cât vei putea sta așa? Ai nevoie de aer, de lumină, de mers, de râs, de atingerea celorlalti, de iubire. Te vei îndrepta, te vei ridica, te vei simți în stare să stai față în față cu suferința ta. Și vei învăța cum să pășești mai departe.
Privește-o în ochi și spune-i că ai hotărât să nu mai fugi. Că vrei să afli cum poți să îți iei rămas bun de la ea, suferința care te face să pribegești sângerând prin pustiu.
Chiar dacă nu va dispărea. Ea va rămâne parte din tine, din trecutul tău. Dar, nu te va hăitui în fugă de tine. Nu te va însângera pe neașteptate. Te va lăsa să te simți și capabil să te bucuri de ceea ce ești, și devii, în fiecare zi.
Iar, dacă te mai întrebi ce puteai face mai mult, mai bine sau altfel...
Îmbrățișează-te pe tine cel de atunci, cu multă dragoste. Și spune-i ce crezi tu cel de acum despre el sau despre ce s-a întâmplat. S-ar putea să descoperi că ai făcut tot ce ce puteai face.
Fii cel mai bun prieten al tău. Privește-te din afară și spune-ți ce i-ai spune celui mai bun prieten al tău.
Si, oricum, e timpul pentru ceea ce poti face acum. Și pentru iertare. Iartă-te și pe tine. Și pentru iubire. Începe prin a te iubi din nou pe tine.
Nu putem trăi încercând să schimbăm trecutul. Putem să acceptăm. Să învățăm. Să mergem mai departe.
Unde să fugi de tine, fără tine....
aprilie:
Ne trezim uneori intr-o realitate in care nu ne regasim. Facem eforturi sa ni se limpezeasca perceptia, sa intelegem si sa acceptam asa cum un individ cu probleme de vedere incearca mai multe dioptrii pentru a afla care i se potrivesc.
Da, atunci vrei sa fugi de tine, cel care ai ajuns si cel care crezi ca vei ajunge, atunci vrei sa fugi din viata ta
Poti spune STOP, nu-mi place viata asta, nu asa vreau sa traiesc in continuare, ce caut eu in viata mea?
si iti doresti ca macar sa poti da SALT direct la etapa aceea mai frumoasa din viata
Daca esti om de actiune si faci lucrurile sa se intample, poti sa inveti, uneori intr-un mod dureros, ca singura actiune pe care o poti intreprinde este sa ASTEPTI. Te simti blocat, prins intr-un mecanism de conveniente sociale, obligatii si indatoriri din care nu poti sa iesi
Dar asta este varianta cum sa fugi de tine dar cu tine
fac ce fac si sunt tot :offtopic:
On topic
dorinta de a fugi de tine fara tine apare atunci cand suntem in dezacord cu propriile noastre actiuni si comportamente, cu rezultatele lor
Atunci tot ce putem face este sa ne oprim un pic, sa privim in urma la oamenii pe care poate i-am ranit si sa incercam sa mai reparam ceva, daca se poate
Daca nu se poate, atunci spre binele nostru, sau altfel spus din spirit de autoconservare, ar trebui sa ne debarasam de sentimentul de vinovatie pentru ca in timp este generator de tulburari psihice
.
Sentimentul de vinovatie si parerile de rau sunt parazitii care perturba si ingreuneaza calea spre linistea sufletului si spre o viata implinita si fericita
TREBUIE sa ne acceptam pe noi insine asa cum suntem si sa mergem mai departe
uneori mai sovaitori, cu pasi incurcati, alteori mai hotarati cu pasi repezi si fermi, dar nu exista decat un singur sens: INAINTE !!!
Si acum din nou :offtopic:
Eu sunt inginer de meserie, am iubit dintotdeauna stiintele exacte si am urat literatura la scoala. Cand trebuia sa fac o compunere sau un comentariu literar intai plangeam si apoi ma apucam de treaba
Deci nu stiu sa ma exprim poetic si nuantat, ma exprim direct, riguros, inginereste
pot parea dura dar nu sunt asa (sau
avertizarile pot parea amenintari dar nu erau asa)
Stiti bancul acela despre ingineri, nu? Asemanarea dintre un caine si un inginer: ambii au priviri inteligente dar greutati in exprimare
;D
wonderland:
aprilie, nu stiu cum se face că te tot simți... :offtopic:
nu întreb. răspunsul e important pentru tine.
dar dacă gândurile mele așternute și re-așternute pe forum ti-au trezit propriile tale reflecții, care apropo sunt scrise poetic si nuanțat, acestea n-au cum să fie decât on topic.
da, putem fugi de noi înșine în multe feluri. chiar si fiind prea grijulii la reacțiile celuilalt, chiar și simțindu-ne vinovați pentru lucruri care nu au o cauză legată direct de noi, ori făcându-ne griji prea mari cu ce ar putea crede/înțelege ceilalți ceilalți...
So, eu nu cred că ești dură! Și chiar dacă aș crede asta, ce importanță ar avea? tu ești tu, iar etichetele lipite de alții nu ne transformă. poate cele puse de noi înșine pot induce idei greșite :kissing:
aprilie:
draga wonderland, in modul in care imi raspunzi recunosc bunavointa unei profesoare care scoate la lectie elevul care ii este profund antipatic
numai ca eu pana si facultatea (prima) am terminat-o acum 19 ani
nu de mine insumi fug eu, ci fug de nedreptate, de rautatea, ostilitatea si agresivitatea semenilor
nu mi se pare important ce gandesc oamenii despre mine insa ma afecteaza atitudinea si comportamentul lor fata de mine
si un schimb de amabilitati
wonderland, nu stiu cum se face ca te simti mereu datoare cu un raspuns ...
:flori:
wonderland:
aprilie, articolul ăsta e scris de mine mai demult, în noiembrie 2012...
rămân deschisă la schimbul de idei pe...subiect.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă