In randurile de mai jos am sa va relatez o intamplare adevarata.
Pe masura ce se apropia de casa, Maria simtea ca ceva rau se va intampla. Avea mereu premonitii. Au trecut anii peste Maria, nu mai era chiar tanara. Si totusi, locuia cu parintii, foarte impovarati de boli si griji fel de fel. A ajuns acasa, dar era prudenta si banuitoare, si incepu sa cerceteze toata casa. L-a vazut pe tatal ei, schiopatand, legat in jurul gleznei cu o banderola. Tatal ei tocmai cazuse pe scarile din fata blocului, care erau nefinisate, cu schele multe montate pe ele. Ar fi trebuit sa mearga imediat cu tatal ei la urgenta, dar mama ei avea programare la un centru medical particular, asadar numai seara tarziu a ajuns la spital si cu tatal ei. In urma consultului si a radiografiilor, s-a dat verdictul: fractura de glezna si 30 zile de purtat ghips, 7 zile de inactivitate, pastile de administrat... In fine, asa a fost sa fie. Dupa 6 zile a fost la control cu tatal ei. Lucrurile nu am mers prea bine, osul s-a distantat, nu s-a fixat si doctorul l-a intrebat atunci pe pacientul neasultator, daca vrea cu orice pret sa faca cunostinta cu sala de operatii de la ortopedie. Pacientul s-a nelinistit si a raspuns categoric nu, nu dorea sa ajunga la operatie. Atunci Maria a intervenit si a marturisit doctorului ca tatal ei nu a respectat recomandarile sale, a mers destul de mult, nu a stat linistit in pat. Reactia tatalui ei a fost socanta: i-a cerut medicului s-o pofteasca afara din cabinet pe fata lui, singura care ii era alaturi, care ii purta de grija mereu ca un caine credincios. Doctorul a tacut o vreme, apoi a spus ca nu poate face asa ceva. Nu poate da afara din cabinet o doamna. Cu toate acestea, ea a ramas in cabinet cu ochii in lacrimi, cu sufletul ranit si umilit. Maria era umilita zi de zi in diverse moduri. Cu toate acestea, Maria a asistant la punerea unui nou ghips, platind o suma de bani asistentului care s-a ocupat de noul ghips, iar apoi s-a dus sa ii cumpere ceva de mancare tatalui ei. Maria a dat fuga in parcare si a adus masina in fata intrarii spitalului, cat mai aproape de intrare. De indata ce tatal Mariei a fost urcat de catre un infirmier in masina, au si pornit casa, fiecare cu gandurile si suferintele lui.
Acesta a fost un mic fragment autentic din viata Mariei.