Autor Subiect: Atitudine  (Citit de 119505 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Saturnianul

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #60 : Marți, 07 Septembrie 2010, 22:44 »
Stiti zicala aia, foarte adevarata: "In spatele unui barbat de succes sa o femeie de sucess" :) Barbatii sunt educati toata viata. Cind sunt baieti, de mame, cind sunt maturi de iubite, sotii. Doar ca la maturitate nu mai functioneaza aceeasi metoda ca in copilarie. Si aici esueaza multe femei: incearca sa-l educe prin a se impune, ceea ce e o greseala fatala fiindca activeaza reactia de autoaparare. De ce fac asta nu stiu, cind au la indemina atitea alte metode soft, cu efect garantat :)

Offline FIF

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 83
  • cine urca mai sus?
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #61 : Joi, 09 Septembrie 2010, 14:21 »
Oarecum legat de atitudine......de ce intalnim atat de putini barbati de calitate?!
Oare nu suntem noi, femeile de vina?!!
Noi ii crestem
Noi ii educam
Noi le scuzam compotamentul mai tarziu in loc sa ii tragem de maneca
Ne pedepsim singure?!!

Doamne cat de neadevarat!
Ma gandesc cu adanc rewspect la mama mea, o femeie simpla, dar de o nioblete uluitoare.... si cat a incercat saraca sa ma invete, sa ma cizeleze! Toate eforturile au fost zadarnice  --- ganditi-va la o combinatie de scorpion/catar !!!!!!
Numai viata a reusit sa ma schimbe, dandu-mi sumedenie de suturi ... si nici amu nu am dreptul sa spun ca sunt un "barbat de calitate" !!!

luciamanta

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #62 : Joi, 09 Septembrie 2010, 14:49 »
Mă bucură şi mă surprinde, în acelaşi timp, sinceritatea ta, FIF!

luciamanta

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #63 : Joi, 09 Septembrie 2010, 15:00 »
Sărut mâna femeilor simple, cu mulţi copii, care au ales să contribuie la minunea lumii prin jertfirea propriei feminităţi. Omagiez femeia care îşi creşte copiii  cu exerciţii zilnice de demnitate şi echilibru, pentru că în viaţă niciodată nu poţi şti cât trebuie să te târăşti, cât să zbori, pe ce poţi să aluneci şi să faci buf!

pe_jumate

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #64 : Joi, 09 Septembrie 2010, 19:44 »
Sărut mâna femeilor simple, cu mulţi copii, care au ales să contribuie la minunea lumii prin jertfirea propriei feminităţi. Omagiez femeia care îşi creşte copiii  cu exerciţii zilnice de demnitate şi echilibru, pentru că în viaţă niciodată nu poţi şti cât trebuie să te târăşti, cât să zbori, pe ce poţi să aluneci şi să faci buf!

draga @luciamanta, de ce crezi ca feminitatea trebuie jertfita in astfel de situatii?  :) sau probabil nu am priceput eu prea bine la ce te refereai.. te rog ajuta-ma sa inteleg ce vroiai de fapt sa spui..
eu zic ca ea, feminitatea, daca exista, ramane vesnic acolo.. iar femeia va fi cam aceeasi (poate cu trupul modificat, asta da, asa e de cele mai multe ori) si dupa ce naste/creste un copilas, nu? :)

luciamanta

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #65 : Joi, 09 Septembrie 2010, 20:00 »
Pe_jumate, am făcut referire la femeia simplă, simplă de tot, care are mulţi copii, iar trupul acesteia este, de cele mai multe ori, marcat de travaliul naşterilor repetate. Reţeaua fină a vergeturilor corpului ei desenează conturul zeiţei fertilităţii, si nu a feminităţii. Femeia simplă de la ţară - care este divină pentru mine - trudeşte cu sudoare la munca câmpului, cu faţa şi mâinile arse de soare, având călcâiele crăpate. Feminitatea dispare

Offline calina

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 83
  • just me
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #66 : Joi, 09 Septembrie 2010, 21:50 »
<a href="" target="_blank" class="aeva_link bbc_link new_win"></a>

Uite Atitudine :) :) :) :)

luciamanta

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #67 : Marți, 21 Septembrie 2010, 20:59 »
In randurile de mai jos am sa va relatez o intamplare adevarata.

Pe masura ce se apropia de casa, Maria simtea ca ceva rau se va intampla. Avea mereu premonitii. Au trecut anii peste Maria, nu mai era chiar tanara. Si totusi, locuia cu parintii, foarte impovarati de boli si griji fel de fel. A ajuns acasa, dar era prudenta si banuitoare, si incepu sa cerceteze toata casa. L-a vazut pe tatal ei, schiopatand, legat in jurul gleznei cu o banderola. Tatal ei tocmai cazuse pe scarile din fata blocului, care erau nefinisate, cu schele multe montate pe ele. Ar fi trebuit sa mearga imediat cu tatal ei la urgenta, dar mama ei avea programare la un centru medical particular, asadar numai seara tarziu a ajuns la spital si cu tatal ei. In urma consultului si a radiografiilor, s-a dat verdictul: fractura de glezna si 30 zile de purtat ghips, 7 zile de inactivitate, pastile de administrat... In fine, asa a fost sa fie. Dupa 6 zile a fost la control cu tatal ei. Lucrurile nu am mers prea bine, osul s-a distantat, nu s-a fixat si doctorul l-a intrebat atunci pe pacientul neasultator, daca vrea cu orice pret sa faca cunostinta cu sala de operatii de la ortopedie. Pacientul s-a nelinistit si a raspuns categoric nu, nu dorea sa ajunga la operatie. Atunci Maria a intervenit si a marturisit doctorului ca tatal ei nu a respectat recomandarile sale, a mers destul de mult, nu a stat linistit in pat. Reactia tatalui ei a fost socanta: i-a cerut medicului s-o pofteasca afara din cabinet pe fata lui, singura care ii era alaturi, care ii purta de grija mereu ca un caine credincios. Doctorul a tacut o vreme, apoi a spus ca nu poate face asa ceva. Nu poate da afara din cabinet o doamna. Cu toate acestea, ea a ramas in cabinet cu ochii in lacrimi, cu sufletul ranit si umilit. Maria era umilita zi de zi in diverse moduri. Cu toate acestea, Maria a asistant la punerea unui nou ghips, platind o suma de bani asistentului care s-a ocupat de noul ghips, iar apoi s-a dus sa ii cumpere ceva de mancare tatalui ei. Maria a dat fuga in parcare si a adus masina in fata intrarii spitalului, cat mai aproape de intrare. De indata ce tatal Mariei a fost urcat de catre un infirmier in masina, au si pornit casa, fiecare cu gandurile si suferintele lui.
Acesta a fost un mic fragment autentic din viata Mariei.

Offline Ayouni

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1918
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #68 : Miercuri, 22 Septembrie 2010, 20:04 »
@luciamanta, induiosatoare povestea prietenei tale... de fapt povestea atator alte marii din tara asta pentru care luminita de la capatul tunelului intarzie sa se arate.  curaj totusi!
"Stay hungry, stay foolish!" (Steve Jobs)

luciamanta

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #69 : Sâmbătă, 02 Octombrie 2010, 20:36 »
Si acum imi revine in minte, dupa atatia ani, intrebarea profesorului meu de sociologie de la facultate: "Daca ai intalni un barbat potrivit tie, ca si caracter, si foarte prezentabil, chiar frumos, dar ar fi gunoier ta-ai casatori cu el?" Raspunsul meu de atunci a fost "da".  Ce raspuns aveti pentru o asemenea intrebare, doamnelor si domnisoarelor?

pe_jumate

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #70 : Sâmbătă, 02 Octombrie 2010, 21:15 »
@luciamanta: e foarte interesanta intrebarea profesorului tau :).. ma gandesc sa iti raspund dupa cum vad eu lucrurile:imi amintesc un citat din antoine de saint exupery, a iubi nu inseamna a ne privi unul pe celalalt, ci a privi amandoi in aceeasi directie.

casatoria e un angajament pe termen lung, in care "a ne privi unul pe celalalt" ocupa doar o mica parte din economia generala a acestuia ..

lectiile succesive pe care mi le-a dat viata pe aceasta tema m-au ajutat sa inteleg cu claritate un aspect, si anume ca pentru ca o casatorie "sa mearga" pe termen lung, este necesar ca cei doi "participanti" sa aiba obiective comune sau cel putin sa vada lucrurile importante din viata cam in acelasi mod..

tu si gunoierul tau ipotetic si super atragator v-ati fi putut eventual privi unul pe celalalt o vreme, (gandeste-te la exprimarea asta ca la o metafora pentru iubirea pasionata de inceput) dar ce va faceati cand trebuia sa priviti si spre lume dupa ce timpul pasiunii nebune ar fi trecut?

lumea spre care ar fi privit el, sau directia privirii lui nu ar fi fost probabil aceeasi cu a ta.. si asta ar fi fost destul pentru finalul legaturii..


Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #71 : Luni, 04 Octombrie 2010, 11:07 »
De cele mai multe ori, chiar şi atunci când priveşti în aceeaşi direcţie cu partenerul..... orizontul este altul.
nihil sine deo

pe_jumate

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #72 : Luni, 04 Octombrie 2010, 11:30 »
Stiti zicala aia, foarte adevarata: "In spatele unui barbat de succes sa o femeie de sucess" :) Barbatii sunt educati toata viata. Cind sunt baieti, de mame, cind sunt maturi de iubite, sotii. Doar ca la maturitate nu mai functioneaza aceeasi metoda ca in copilarie. Si aici esueaza multe femei: incearca sa-l educe prin a se impune, ceea ce e o greseala fatala fiindca activeaza reactia de autoaparare. De ce fac asta nu stiu, cind au la indemina atitea alte metode soft, cu efect garantat :)

scumpul meu @saturn, te rog impartaseste-mi si mie secretul, ca sa-l stiu acum macar, aproape de pensie: care sunt minunatele si nenumaratele metode "soft" de domesticire a unui barbat?? :-* :D ;)

pe_jumate

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #73 : Luni, 04 Octombrie 2010, 11:44 »
De cele mai multe ori, chiar şi atunci când priveşti în aceeaşi direcţie cu partenerul..... orizontul este altul.

fir-ar sa fie, @draga stel, basca ceea ce spui tu! ;) .. si atunci, ce mai ramane din sansele de a rezista romantici si plini de dragoste in cuplu pe termen lung ? :D

luciamanta

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #74 : Luni, 04 Octombrie 2010, 11:48 »
De cele mai multe ori, chiar şi atunci când priveşti în aceeaşi direcţie cu partenerul..... orizontul este altul.
Si mai mult decat atat, te poti uita uneori spre un alt orizont, dar mai exista situatii este cand te uiti dincolo de orizont.