Atitudine

[dian]

    Oare ai facut tot ce era posibil ca relatia sa mearga? Inversand rolurile, ai privi cu placere partenera de langa tine, romantica, dragastoasa, in fiecare zi?(presupunand ca asa esti) Raspunsul va fi precis afirmativ, deci trebuie depus putin efort. Consider ca femeia are un esential rol in armonia care se instaleaza in cuplu ,daca doresti sa nu fii singura in doi. Ai nevoie de putina imaginatie ca relatia sa fie noua in fiecare zi, asa incat fiecare dintre parteneri sa se intoarca acasa cu placere.Este obligatorie intelepciunea si toleranta, fara nervi si sanctiuni la orice greseala, asta functioneaza doar daca mai exista sentimente, altfel chiar calitatile celuilalt le vezi defecte. Cand esti deprimat, vezi doar partea goala a paharului, esti obosit psihic, indecis si situatiile par fara rezolvare .De aceea, prietenii adevarati sunt foarte valorosi, te sustin energetic, nu te mai simti singura si vei alege solutia corecta, chiar daca mai dificila (care nu este intotdeauna renuntarea)
      Deci: daca ne simtim  singuri in doi,avem si noi o contributie?( Sigur, sunt si situatii particulare)

[micaela]

sunt perfect de acord ca nu trebuie sa renunti pana cand nu ai cugetat indelung, obiectiv, intelept   la ce anume a stricat lucrurile (si de o parte si de alta) si pana cand nu ai facut tot ce-ti sta in putinta sa le indrepti. Cred ca acolo unde exista o buna comunicare si dorinta reala de a rezolva problema, cu inteligenta si sentiment, nimic nu e pierdut. Crize sunt in toate cuplurile, dar daca sunt doar conjuncturale (de ex. "criza varstei de mijloc") se pot rezolva. Mai greu si improbabil este cu cele structurale, de fond, cele care decurg din incompatibilitati majore si lipsa de sentiment...

[BLANCA]

Dragii mei.....
eu cred ca am dat  tot  ce s-a putut da in aceasta relatie( m-am casatorit din dragoste si cred ca asta spune tot...legat de felul in care daruiesti unicului barbat pe care-l iubesti....daruiesti TOT, fara nici o retinere)....si dau in continuare( cu toate ca intr-un fel am simtit la inceput....cand faceam asta....si altfel simt acum)....dar sa incerci sa faci de unul singur tot( si din punct de vedere material)....e cam greu...El sustine ca ma iubeste si cred asta....dar o face in felul lui  mereu egoist....nu vrea sa renunte la principiile si ideille lui care ...pana la urma ...ne-au indepartat...si ne-au adus anul trecut in pragul divortului.Am depus cerere de divort...au venit citatiile....ei... atunci a inceput sa faca eforturi   sa se schimbe....dar ...azi imi dau seama...ca a inceput doar asta, fara sa  si termine...si cea care s-a schimbat si a devenit mai toleranta si mai ingaduitoare sunt tot  eu.Ce sa mai spun?...nu poti fi draguta ,romantica si iubitoare cand toate problemele sunt pe umerii tai si cand nu ai  nici un fel de sprijin de la celalalt.....din contra...ai parte de reprosuri si-l vezi mereu nemultumit!...Am sa incerc cu stoicism sa rezist...pentru ca sunt o familista.....si tin mult la casnicie sa nu spun de bunul simt  si respectul fata de oameni ce mi-a fost insuflat de mica..., dar ...tare mi-e teama ca "cineva" exploateaza ....acest fapt....Astept  cu rabdare...sa-si dea seama pana la urma...ce fel de femeie  are langa el...si chiar sa se schimbe....daca  nu.........
Va multumesc pentru ca m-ati "ascultat"....
va dovediti adevarati prieteni...

[silviu]

am cunoscut un stoic cu rabdare de aligator. dupa 15 ani avea un mare regret: ca nu a renuntat ex abrupto atunci cand trebuia si a pierdut atata amar de vreme incercand sa resusciteze o casnicie muribunda.
a facut-o in cele din urma, cu sufletul ranit de-ndoiala, iar ea, la fel de ranita, s-a mutat imediat la "iubirea vietii" ei. acum incearca si el sa ia viata de la capat, din pacate prea ades gasindu-i inceputul pe fundul sticlei cu vodca. mie imi e clar ca tipul asta priveste inapoi cu manie si daca ar putea intoarce timpul, ar schimba multe.

in cazul tau, blanca, atat timp cat mai exista iubirea exista si speranta. nu uita ca oamenii nu iubesc la fel. g marquez spunea: doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa.

[micaela]

Blanca, cred ca "asteptarea" ca el sa-si dea seama de ceva de care nu si-a dat seama atat de mult timp e o cale infundata.  Poate ca o discutie f. deschisa si foarte clara, fara ostilitate (inerenta in conflictele de lunga durata), are mult mai mari sanse sa schimbe ceva. Cred ca numai comunicarea, adevarul diagnosticat, rostit, inteles, poate "negociat" (din ambele perspective: a ta si a lui), pot sa reaseze lucrurile intr-o alta matca... Si cred si eu ca daca a fost si mai este iubire, e mare pacat sa nu faceti ceva...
Si-apoi, ati incercat sa luati o mica pauza in care sa nu va vedeti, sa nu interactionati...in care sa se decanteze ceea ce (mai) este cu adevarat, de toate nemultumirile care s-au adunat si va impiedica sa mai priviti lucrurile cu calm si detasare? Vezi bine cat ma pricep sa dau sfaturi, tocmai eu care nu am gasit solutie?    (Adevarul e ca eu stiu ca in cazul nostru nu mai exista alta solutie frumoasa ci poate doar varianta continuarii unui compromis pe care nu-l mai puteam suporta. Sa zicem ca eu am fost cea care a gresit la inceput: am pornit la drum fara totala convingere si cu speranta iluzorie  ca, poate, Cronos va accentua ceea ce era multumitor -si apreciam mult- si va inlatura ceea ce nu era...s-a intamplat exact invers. Si eu, adepta a ideii de familie, de loialitate fata de partener, am refuzat atatia ani sa-mi recunosc ca nu, nu eram deloc fericita... si m-as fi impacat, poate, si cu asta daca am fi reusit macar sa pastram armonia, increderea. La urma urmei si o prietenie frumoasa poate tine doi oameni impreuna. cred...)

[micaela]

ca sa vezi cum mai aflu cate ceva... aligatorul rabda cu stoicism si desi chestiunea pare proverbiala eu habar n-aveam...

Amicul tau, Silviu, trebuie smuls din trecut si infipt in prezent.  Poate i-ar face bine sa citeasca "Puterea prezentului" si "Un Pamant nou" ale lui Eckhart Tolle.

De altfel, recomand cartile acestea tuturor, cu mare caldura. Unii se vor regasi in ideile de acolo, altii poate ca nu, dar cu siguranta va vor deschide perspective noi de meditatie, pro sau contra...Eu una am rezonat cu multe dintre ideile din aceste carti. La unele dintre ele ajunsesem si eu prin experienta si gandirea proprie , pe altele le-am "recunoscut" ca pe un adevar (in acelasi timp personal si universal) neconstientizat... Sunt convinsa ca multora dintre voi le-ar putea face bine fie si prin simpla liniste care te cuprinde atunci cand le citesti. Pentru mine tocmai aceasta liniste a fost semnul unei perfecte rezonante, armonii cu adevarul meu interior...

[capsuna]

Mai sa fie! Pe acest crocodil il chema Silviu cumva?

[silviu]

Amicul tau, Silviu, trebuie smuls din trecut si infipt in prezent.   Poate i-ar face bine sa citeasca "Puterea prezentului" si "Un Pamant nou" ale lui Eckhart Tolle.

amicului meu nu-i vor folosi toate cartile din lume. singura sansa pentru a iesi din abisul in care s-a pravalit e sa-si gaseasca o femeie, sperand intr-o iubire cum alta nu a fost.

Mai sa fie! Pe acest crocodil il chema Silviu cumva?

nu! scorpionii nu-s asa de rabdatori.

[micaela]

vezi? asta e. N-ati citit cartile acelea. 
Amicul tau trebuie intai sa-si gaseasca echilibrul, sa se impace cu sine si cu trecutul, ca sa poata merge "curat" inainte, nu sa intre cu bagajul de frustrari, suspiciuni, dureri etc. intr-o noua relatie pe care o si poate strica astfel, chiar in ciuda unor premise reale de reusita. Nu stiu daca in cazul asta functioneaza zicerea aceea: "cui pe cui se scoate". Intai trebuie sa iteleaga ca n-a fost sa mearga, ca poate sotia lui chiar a gasit iubirea (sau poate nu) si ca nu trebuie nimeni acuzat, urat...Mai bine ar incerca sa le inteleaga, pe ea si toata situatia, sa accepte si poate chiar sa-i pastreze o afectiune neincarcata de furie, dupa care sa inchida usa peste trecut. Pare imposibil dar nu e.
Acceptarea e singura cale de a se regasi. Ce a fost a fost, nu mai poate fi schimbat. La ce bun sa cauti vinovatii (subiective, oricum) si sa te manii, sa cari dupa tine tone de resentimente care iti strica si prezentul, singurul real, si care trebuie trait deplin si frumos? Trecutul e neschimbabil  , viitorul incert, deci nu vad de ce si-ar irosi clipa prezenta gandind la ele cu suparare...
Zi-ce-se ca omul potrivit nu vine atunci cand il astepti/cauti cu nerabdarea si incrancenarea de a-l gasi, ca pe solutia miracol, ci fix atunci cand te-ai linistit, ai renuntat la incordarea de a controla situatia...
Strica o vorba si recomanda-i, totusi, cartile acelea. Si eu am fost extrem de rezervata in ce le priveste. Nu vroiam sa citesc "bazaconii" care nu folosesc la nimic.  Si, totusi, mi-au folosit. Intre timp, am citit mult mai multe si am inteles mult mai mult...desi...ca Socrate zic "stiu ca nu stiu nimic". 

[carmentoma]

Cantec femeiesc
       Adrian Păunescu

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
E greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

[Saturnianul]

El sustine ca ma iubeste si cred asta....dar o face in felul lui  mereu egoist....nu vrea sa renunte la principiile si ideille lui care ...pana la urma ...ne-au indepartat...

Blanca, spui ca nu vrea sa renunte la principiile si ideile lui si acest lucru v-au indepartat. De asemnea spui ca te-ai casatorit din dragoste. Acum eu sunt putin derutat. Sper sa nu mi-o iei in nume de rau dar incerc sa deslusesc lucrurile si sa vin inclusiv in ajutorul meu. Oare acele principii si idei nu le avea si inainte de casatorie? Daca te-ai casatorit din dragoste inteleg ca l-ai acceptat cu tot cu aceste principii si idei ale sale. Ce s-a intimplat intre timp daca atunci nu le vedeai o piedica in calea relatiei voastre iar acum le consideri factorul care v-au indepartat? A fost o vreme cind aceste principii si idei nu te deranjeau atit de tare. Probabil ai trait mereu cu speranta ca si le va schimba in timp dar daca e vorba de principii si idei care definesc individul, este imposibila renuntarea la ele. Cel mult poate avea loc o renuntare aparenta, dar in adincul fiintei se va ghida tot dupa ele.

[marcutza]

urmaresc de ceva vreme replicile acestui topic, topic care acum, dezbate problema BLANCAI.

sunt in asentimentul Saturnianului, pot spune ca privesc cu acord tacit celelalte "sfaturi, pareri", insa @BLANCA !!! NIMENI nu poate decide in numele tau, in numele vostru, a familiei tale.

sentimentele tale catre el si invers NUMAI voi le stiti, altcineva nu le poate percepe si intelege ca voi, asa ca, te rog sa ti cont de indemnul mintii, inimii, statutului tau/vostru, tot acest amalgam, repet, numai voi il puteti gestiona si decide.

am 15 ani de casnicie apoi un divort din cauza acestui gen de principii, pot spune ca dupa divort am realizat cu mult mai multe decat IN casnicie, insa singuratatea, si trebuie sa recunoastem, a nu fi ipocriti, nu este placuta. noptile sunt reci, sarbatorile sunt pustii, cu toata multumirea si implinirea sufleteasca a unui copil sau a unei cariere.

gesturile sau deciziile gen: sa tin familia unita, bla bla bla, ma lupt pt casnicie(singur/a) sunt surogate care nu tin loc de implinire, nu ne putem amagi incontinu cu ele.

cum spunea candva si bunul nostru admin, sunt 2 tipuri de oameni singuri: unii care sunt constienti de acest lucru si isi continua viata si ceilalti care isi plang de mila (scuze daca am fost prea dura).

capul sus @BLANCA si, ori lasi tmpul sa decida, ori decizi tu acum, azi , maine cu repercusiunile si durerile(sau nu) de dupa !!!

multa putere si incredere iti doresc dar mai ales, iti doresc liniste si puterea de a le duce pe toate bune si rele !!!

[silviu]

Strica o vorba si recomanda-i, totusi, cartile acelea. Si eu am fost extrem de rezervata in ce le priveste. Nu vroiam sa citesc "bazaconii" care nu folosesc la nimic.    Si, totusi, mi-au folosit. Intre timp, am citit mult mai multe si am inteles mult mai mult...desi...ca Socrate zic "stiu ca nu stiu nimic".

ce bine ar fi sa citesti 2 carti si imediat noaptea uitarii sa se aseze peste 10-15 ani din viata.

[Saturnianul]

Strica o vorba si recomanda-i, totusi, cartile acelea. Si eu am fost extrem de rezervata in ce le priveste. Nu vroiam sa citesc "bazaconii" care nu folosesc la nimic.    Si, totusi, mi-au folosit. Intre timp, am citit mult mai multe si am inteles mult mai mult...desi...ca Socrate zic "stiu ca nu stiu nimic".

ce bine ar fi sa citesti 2 carti si imediat noaptea uitarii sa se aseze peste 10-15 ani din viata.

Silviu, tu vorbesti de magie. Multi au impresia ca citirea unei carti este inutila fiindca efectele nu se produc in secunda doi dupa ce au terminat-o (sau chiar in timp ce o citesc). Nu e asa! Lucrurile se petrece gradual. Dar de multe ori persoana nu stie cum si de unde sa inceapa sau nu are curajul sa inceapa. Acesta e beneficiul unei astfel de carti.

[silviu]

saturnianule, din nefericire, ori poate din fericire, suntem diferiti. unii incearca, si chiar reusesc, sa revina la viata citind, unii alergand dupa alte femei, altii consumand licori bahice. pe amicul meu nu-l vor ajuta cartile. asta e! e drept ca nici alcoolul nu-l ajuta, ba chiar ii intinde o capcana mortala.