Autor Subiect: Atitudine  (Citit de 119584 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

pe_jumate

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #135 : Duminică, 14 Noiembrie 2010, 13:06 »
@silviu: nu imi aduc acum aminte cine zicea odata ca scrisul cartilor bune e ca spusa celor mai buni prieteni pe care i-ai putea visa si care.. have already been there.. adica au trecut deja pe acolo, poate chiar prin locul cu problema ta care tie iti pare acum si aici fara solutie..

@saturn: iti dau perfecta dreptate.. daca nu neaparat un ajutor imediat, cel putin un punct de pornire imediata in self-rescue..

draga @micaela, am gasit si comandat pe diverta-online carticica cu noul pamant.. dar pe cea cu puterea prezentului nu am gasit-o..
o aduci tu pe a ta la prima noastra intalnire??  :D

silviu

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #136 : Duminică, 14 Noiembrie 2010, 19:03 »
problema are o solutie: uitarea! "ca si uitarea e scrisa-n legile-omenesti". in cat timp si-n ce fel, nu putem sti, dar in cazul amicului cartile nu-s de folos :(

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #137 : Duminică, 14 Noiembrie 2010, 19:29 »
o aduc, de ce nu, pe_jumate?  :D Dar, chiar, de ce pe_jumatate, ca precis esti intreaga intreaga?  :D :D

o carte poate sa-ti deschida perspective nebanuite, chiar spre interiorul tau.

si mie mi-e clar, din convingerea cu care Silviu zice "nu, nu, nu, cartile nu-i sunt de folos", ca amicul bun inotator in vodca nu stie sa citeasca  :D :D :D
 

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #138 : Duminică, 14 Noiembrie 2010, 19:45 »
uitare totala nu exista. acceptare si impacare da. atunci nici trecutul nu mai trebuie ingropat adanc in subconstient (caci e o iluzie faptul ca o problema nerezolvata dispare cu totul prin uitare). Poti ramane cu ceea ce a fost frumos in trecut si cu intelegerea, acceptarea, transformarea (in intelepciune) ceea ce te-a indurerat.


pe_jumate

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #139 : Duminică, 14 Noiembrie 2010, 20:53 »
abordarea ta e foarte trendy si in acelasi timp foarte .. cam ca la psiholog, scumpa @micaela ;)
nu e mai putin adevarat ca confruntandu-ne cu propriile nereusite adunam "arme si zestre" pentru a ne rafina strategia, judecatile de valoare si tacticile viitoare..

dar totusi, draga mea, totusi, exista uitare.. si nu numai atat, exista si derizoriu.. mie de exemplu, mi s-a intamplat ca in doar cativa ani, cea mai acaparanta si neostoita iubire pentru cineva sa se transforme intr-o discutabila stanjeneala in prezenta acelei persoane, insotita de o totala lipsa de interes si de subiecte de conversatie cu acea persoana .. e la fel de adevarat ca la momentul cel mai "fierbinte" al relatiei, m-am smuls de acolo si am lasat "problema nerezolvata" in urma.. si iata ca timpul a rezolvat-o si pe asta.. il privesc pe acel om azi .. cum as privi un nod de sfoara.. iar el, odata, a fost singurul barbat din viata mea pentru care m-am imbatat pana am cazut pe jos, singura prin casa, plangand de chin si deznadejde..

pe_jumate

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #140 : Duminică, 14 Noiembrie 2010, 21:09 »
Dar, chiar, de ce pe_jumate, ca precis esti intreaga intreaga?  :D :D

sunt cel putin cateva explicatii pentru "pe_jumate" si mi se potrivesc toate .. prima e amintirea orelor de filosofie din liceu cu ideea aceea ca cuplurile au fost candva fiinte unice iar dupa separare, partile, indivizii adica, nu inceteaza sa se caute unul pe celalalt pana se gasesc... eu cred ca sunt perechi de oameni care 'se potrivesc' .. si nu vreau sa renunt sa cred ca odata am sa intalnesc un om care gandeste ca mine.. (pana acuma n-am gasit decat jumatatile altora, probabil, hehe).. a doua e ca vreau sa imi corectez tendinta de a ma plictisi foarte repede .. cand eram copil, la desenele animate de la ora 7.20 seara, era un personaj, o fetita pe care o chema mihaela.. iar intr-unul din episoade, intitulat "fetitza care facea lucrurile pe jumatate, morala mi s-a infipt (cum zici tu) atat de bine in minte incat mi-am facut numele ca un fel de deviza.. ca sa ma fac mai buna.. ei, si mai sunt cateva lucruri, poate vom vorbi odata mai pe indelete..

Offline BLANCA

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 7
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #141 : Luni, 15 Noiembrie 2010, 09:28 »
Dragii mei dragi,
am  citit cu atentie....si emotie tot ce a-ti scris....sunt extrem de impresionata de atitudinea voastra, aceea de  ...prieteni....mi-arti oferit sfaturile  si prietenia voastra...neconditionat...
Saturnian....ca sa-ti raspund  intrebarilor tale: nu a fost asa.....a fost alt om inainte de casatorie....schimbarea a venit imediat ....dupa.....si iti dai seama   ca si asta ridica in sufletul meu o mare intrebare : oare s-a casatorit ca si mine din dragoste???...si daca da....de ce  nu...in numele dragostei...a incercat in atatia ani sa ...schimbe ceva.....si......offff....atatea altele....
Sunt puternica.....sunt curajoasa.....sunt hotarata....si-mi voi duce crucea cu stoicism...incercand...sa vad jumatatea plina a paharului....si sa smulg de la viata...exact ce mi-am dorit....
Imi dau curaj...sfaturile voastre....imi da curaj...prietenia voastra...
va multumesc  din suflet tuturor!
va....iubesc!

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #142 : Luni, 15 Noiembrie 2010, 10:20 »
ca si atitudine.... cred ca ar trebui sa nu privim paharul doar pe jumatate plin ..
ci ... ce trebuie sa facem ca el sa ramana mereu ..plin
putem darui fara sa ne intrebam la orice ocazie - de ce?
asta tine doar de noi, iar timpul este un aliat de nadejde ...
nihil sine deo

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #143 : Luni, 15 Noiembrie 2010, 11:03 »
Iti dau crezare pe_juma’  :D. Exista si uitare. Eu ma refeream la frustrarile care raman si actioneaza (ca niste softuri) in subconstient, idependente de omul-cauza, in situatia in care problemele nu sunt “infruntate”, intelese, rezolvate. Adica, chiar daca fat-frumos a devenit martoaga intre timp, el ar putea lasa urme in interiorul vreunei domnite dezamagite, prin trairi gresite de ale ei cum ca ar fi urata, neinteresanta, parasibila, etc.

Am banuit eu ca la portocala te referi, printre altele. Chiar om avea toti o jumatate contemporana?  :D  :D  :D

Nu-mi amintesc episodul “pe_jumatate” dar personajul mihaela da, caci purtam coditze exact ca ea, si mi le desfaceam dupa “leicanoci detza” (nu cunosc spelling-ul bulgaresc).

Folosesc “infipt” pentru ideile ascutite si patrunse intempestiv in mintea victimei, iar pentru cele de se insinueaza gradat temeinic si cu miscare de rotatie  :D, mere un “inshurubat”.  :D

M-ai facut sa rad. Am vizualizat perfect episodul bahic pentru (intre-timp devenitul) “nod de sfoara”.  :D  :D  :D

Blanca, oamenii si trairile lor se schimba. Nimic nu e forever. Cred ca ideale sunt cuplurile in care indivizii evolueaza in acelasi sens, sau au evolutii "armonice". Mai cred ca, dupa etapa iubirii patimase, afectiunea se pastreaza si chiar creste numai pe fondul unei prietenii autentice. Nu stiu cine spunea (cred ca intelepciunea populara) ca cel mai bun partener e acela care ti-ar fi cel mai bun prieten daca ar fi de acelasi sex cu tine...sa nu se inteleaga, gresit, a fi vreun indemn la homosexualitate  :D

silviu

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #144 : Luni, 15 Noiembrie 2010, 13:47 »
Citat din: micaela
Exista si uitare.
asadar, exista si uitare ;D asa cum exista si oameni pe care cititul unor carti nu-i poate vindeca.

luciamanta

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #145 : Luni, 15 Noiembrie 2010, 16:11 »
Citat din: micaela
Exista si uitare.
asadar, exista si uitare ;D asa cum exista si oameni pe care cititul unor carti nu-i poate vindeca.
Dragii mei, noi, oamenii, suntem diferiţi în iubire, în trăire, în gândire, în uitare... Putem face în aşa fel încât diferenţele dintre noi să se estompeze?

pe_jumate

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #146 : Luni, 15 Noiembrie 2010, 21:35 »
Eu ma refeream la frustrarile care raman si actioneaza (ca niste softuri) in subconstient, idependente de omul-cauza, in situatia in care problemele nu sunt “infruntate”, intelese, rezolvate. Adica, chiar daca fat-frumos a devenit martoaga intre timp, el ar putea lasa urme in interiorul vreunei domnite dezamagite, prin trairi gresite de ale ei cum ca ar fi urata, neinteresanta, parasibila, etc.

@micaela: stiu ce spui.. avem la tot pasul situatii multiple in care "punem cuvinte" in gura cuiva sau ne "imaginam scenarii" .. aproape intotdeauna in defavoarea noastra, atunci cand cineva nu vine la timp, sau cand nu vine, pur si simplu.. si, asa cum spui, incet-incet, ca dupa un antrenament suficient de lung, convinsi fiind ca asa trebuie sa fie lucrurile, devenim noi insine personajele triste/parasite/negativiste din acele scenarii.. cred ca am citit si o carte cu asa ceva.. @micaela, tu citesti mult despre auto-dezvoltare/inteligenta emotionala/coaching?

Offline BLANCA

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 7
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #147 : Marți, 16 Noiembrie 2010, 09:37 »
"Un scriitor iranian din sec. XX, Khanlari, descrie ultimul zbor al unui soim. Rapitorul survoleaza peisajul cautand o prada. Se simte puternic si amenintator, vede si domina totul.
Un vanator ascuns trage atunci o sageata care-l strapunge. Ranit de moarte, soimul isi simte sfarsitul aproape, aripile lui isi contenesc bataia si se inchid.
In timp ce cade din inalt, priveste sageata ucigasa si ii vede aripa, facuta din pene de soim.

Iar atunci, chiar inainte de-a muri, spune:

- De ce m-as plange? Tot ce vine asupra noastra de la noi vine"
..........de-ar fi sa ma iau dupa aceasta... filozofie sunt singura vinovata de tot ce mi se intampla,dar va spun cu toata sinceritatea ca nu simt ...strop de vinovatie in sufletul meu!....dar nu pot sa nu-mi pun intrebari....
Micaela....nu exista cupluri ideale ci doar cupluri care ...pozeaza in ideale...
Totusi....vorbim de trairi si sentimente simple si clare, credeti ca e bine sa abordam orice subiect prin prisma lui filozofica?...

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #148 : Marți, 16 Noiembrie 2010, 17:09 »
nu stiu cum se face citarea din textul cuiva...

pe_jumatate, nu nu citesc mult in directia aceea, sau in orice caz nu "organizat". insa, da, mai citesc din cand in cand cate ceva, in incercarea de a intelege mai bine natura umana si pe mine.  :)

Blanca, nu e vorba neaparat de "poza". Noi, de exemplu, nu pozam in cuplu fericit, doar ca nu ne exprimam vizibil frustrarile, spre exterior, iar atunci cand eram inconjurati de un anturaj agreabil si prielnic bunei dispozitii, tensiunile dispareau... sigur ca un ochi avizat si cunoscator poate sesiza "disfunctia", dincolo de aparente...sigur ca prietenii apropiati vedeau "ostilitatile" dar niciodata n-au crezut ca sunt atat de adanci, ca prea radeam cu foc.  :)

Nu exista cupluri ideale, perfecte, etc....si cred ca aceasta aspiratie gresita poate submina zdravan o relatie obisnuita.
Dar mai cred ca exista f. f. putine cupluri "bine potrivite", care reusesc sa traiasca frumos si cu bucurie, impreuna, pana la sfarsit. norocosii  :) Cred ca e un dar absolut sa-ti traiesti viata intr-o unica iubire, cu bucurie.

sentimentele...inca mai cercetez in zona asta...:D
am citit un milion de pareri despre iubire.. habar n-are, nimeni.  :) exista chimie, potrivire energetica...asta cred. dar ca si pe_jumatate (care scria intr-un alt topic) mai cred ca daca aceasta buna-premisa nu este  ingrijita, dispare...orice indragostire initiala, orice pasiune se stinge definitiv intr-un climat de ostilitati, daca el si ea n-au grija sa pastreze armonia, bucuria lui si a celuilalt. nu prin efort, nu prin chin, ci printr-o disciplinare a pornirilor de dragul sentimentelor ce trebuie pastrate. si asta cred ca ar trebui sa fie mai usor atunci cand e iubire...

silviu

  • Vizitator
Răspuns: Atitudine
« Răspuns #149 : Miercuri, 17 Noiembrie 2010, 19:19 »
Dragostea ţine patru ani
Specialiştii mexicani dau ca sigur că, din motive fizice, iubirea nu ţine mai mult de patru ani. Studiul lor a întărit ipoteza că iubim cu adevărat doar o singură dată în viaţă, restul relaţiilor find dictate fie de ataşament, fie de atracţia sexuală.

nu cred ca iubim cu adevarat doar o singura data in viata. eu insumi am iubit de mai multe ori :D