de cele mai multe ori, iubirea nu continua si dincolo, asta pentru ca uitarea e scrisa-n legile omenesti. mi-ar placea sa cred ca o "luciamanta" m-ar iubi dincolo de trecerea in nefiinta cu toata fiinta ei, dar vai!, sunt constient de vremelnicia acestui sentiment.
draga lucia, desi te contrazic peste tot, mi-ar fi placut sa te intalnesc candva, cu ani in urma, in timpul tineretii mele zbuciumate.poate chiar mi-ai fi dovedit ca exista iubire dincolo de moarte
sau macar ai fi incercat, iar eu, ca un elev silitor indragostit, te-as fi crezut, sau macar as fi incercat sa te cred. acum insa, scrijelit de vremuri, constient ca insasi viata e o iluzie, nu mai cred in dragostea eterna. din moment ce viata e vremelnica, de ce dragostea, o mica parte a vietii, ar fi perpetua?
[/quote]
Silviu, citesc si zâmbesc larg...Din tot ce scrii se vede că ai multă personalitate, eşti
plin. Aş vrea să cred că eşti un om care mai are încă bucuria enormă de a trăi.