Atitudine

[marcutza]

Nu cred că există o altă lume în care să dăm socoteală, dar oricum va trebui să dăm socoteală pe lumea aceasta tuturor celor pe care-i iubim.

Albert Camus

[almi_gabi]

celor carora ii iubim si cred ca si celor care ne iubesc, marci

Un mod de a te descoperi este să te priveşti într-o oglindă. Uită-te şi vei vedea pe cineva drag, cineva prietenos şi demn de încredere, şi omenos, şi iubitor, şi serios; nesăbuit uneori, uneori înţelept. Vom vedea acolo un om care poate încuraja, convinge şi inspira o altă fiinţă umană pentru a trăi mai bine, pentru a atinge culmea cea mai înaltă pe care poate îndrăzni să şi-o imagineze.E important să ştii că o imagine de sine bună te ajută dincolo de aparenţe. E nevoie să învăţăm să ne acceptăm defectele şi apoi să lucrăm asupra aspectelor interne care creează o imagine de sine sănătoasă.

eu m-am privit 

[janeta]

si eu 

[luciamanta]

   Intr-o delegatie care s-a dovedit a fi un circuit serios, Targu Jiu, Rm. Valcea, Resita, Timisoara, nu s-a putut asigura rapid legatura intre orasele mentionate de mine mai sus. Adica orele de plecare dintr-o localitate in alta nu ne ajutau prea mult, astfel incat sa ajungem in timp util, eu si colega mea, la destinatie... Colega mea s-a gandit sa faca autostopul ca sa ajunga mai repede si sa nu mai astepte mai bine de o jumatate de zi pana la primul microbuz. Eu nu am agreat ideea, am preferat sa mai astept.
    Colega mea cu o uimitoare perseverenta a facut autostopul. A oprit un Cielo si ea s-a urcat in acea masină. A mers vreme de 15 minute si apoi a avut remuscări. Pe bancheta din spate a masinii erau 3 barbati. Soferul, alt barbat. Colega avea varsta de 35 de ani. Nu stiu ce sa cred despre ea, ori avea mintea inceată ori s-a pierdut in marunţisuri, dar nu a luat in calcul faptul ca ar fi in pericol alaturi de cei 4 barbati. Colega era derutata, ingandurata, temătoare. Ce era de făcut? Parcă ar fi vrut sa coboare din masina! Ar fi vrut sa ma sune la telefon! Totusi, trebuia sa facă ceva! Si atunci s-a apucat sa le tina bărbaţilor nişte predici... Si a inceput sa le spună că nu est bine să fii rău, să fii violent, să minţi, să faci rău, să ai gânduri rele, să violezi... A tot spus predici, după predici... Ajunsă la destinaţie, colega a constatat că cei 3 bărbaţi adormiseră... Surpriza cea mare a colegei a constat in faptul că soferul nu i-a mai cerut niciun ban pentru drumul parcurs, dar a rugat-o sa promită că nu îi mai apare în cale altă dată...

[silviu]

foarte curajoasa colega ta. sa stai singurica intre 4 barbati necunoscuti poate o rapeau si-i furau organele

[luciamanta]

foarte curajoasa colega ta. sa stai singurica intre 4 barbati necunoscuti poate o rapeau si-i furau organele

Curajoasă sau mai bine spus inconştientă, cert este că a scăpat cu bine...

[janeta]

Am bagat de seama ca noi , romanii , cam avem probleme cu atitudinea . cu a avea atitudine si cu luarea de atitudine .explicabil pe undeva, pentru ca atatia ani in care singura atitudine care iti era permis sa o iei , era cea din sedintele de partid impotriva celor prinsi incercand sa treaca granita. si desi au trecut mai bine de 20 de ani , inca ne este teama sa luam atitudine fatis impotriva cuiva . ba mai mult , tot ca o mostenire nefasta a acelei perioade ne-am pricopsit cu un soi de comportament ce nu face cinste celui ce il adopta : combinarea celor doua intelesuri „a avea atitudine „ cu „a lua atitudine „ intrun mod cat se poate de nefericit .
Sa ma explic . se intampla ca cineva sa aiba o atitudine ostila impotriva cuiva ( nu ii plac ochii lui , comportamentul lui sau orice altceva ce acela are si el nu ). ce face omul nostru ? adopta o anumita atitudine . ce fel ? pandindu-i acelei persoane momente in care acesta are slabiciuni ,  comite unele erori , iar cel ce vegheaya atent la asta  iute il taxeaza . cum ? ei , nu va ganditi acum ca are curajul de a-i spune deschis in fata acelei persoane unde si cand a gresit si ca ar fi cazul sa remedieze asta , nici vorba... si aici intra in scena mostenirea de care vorbeam mai sus . felul prin care reuseste el sa ia atitudine este unul tipic perioadei comuniste cand ci-stii din institutii nu mai pridideau citind biletelele bagate pe sub usa purtatoare de  informatii negative despre unul sau altul . cei care faceau asta atat de tare si-au insusit respectiva atitudine incat n-au scapat de ea nici pana in ziua de azi , ba mai mult au transmis-o si odraslelor .
In loc sa avem demnitatea raspunderii actelor noastre inca ne mai ascundem in lasitatea imprimata de perioada aia nenorocita in care „capul plecat sabia nu-l taie „ ( cel mai nenorocit si nefast proverb implementat poporului roman ) devenise un soi de deviza . in loc sa spunem fatis ca nu suntem de acord cu anumite comportamente  ale celor de langa noi , preferam sa le semnalam altora cat se poate de discret ca nu cumva sa nu fim in stare sa ne sustinem atitudinea ostila .acest soi de parsivism otraveste societatea in care traim si pregateste si urmasilor nostri atmosfera necesara plecarii capului care  e drept , nu va fi retezat de sabie , dar va avea tot timpul parte doar de laturi .

[fortuna777]

asa este, janet...felul in care inteleg unii sa ia atitudine, ma lasa si pe mine perplexa. Nu stiu cat e vorba de mostenire dintr-o anumita perioada si cat e vorba de ipocrizie, lasitate si dorinta unora de a se pozitiona intr-o lumina mai favorabila si de a obtine in acest fel mult mai usor anumite avantaje...

[almi_gabi]

Am bagat de seama ca noi , romanii , cam avem probleme cu atitudinea ......

stii, jani - mi-ai adus aminte de tipul acela de sedinte - eu am refuzat la vremea aceea sa fiu membru de partid (am sa va povestesc in alt context si cate am "patit" dupa aceasta "atitudine") - dar am prins sedintele de utecisti - obligatoriu trebuia sa fii utecist - nu te intreba nimeni daca vrei - pur si simplu ti se facea carnet si deveneai utecist - aveam la acea vreme o gasca de amici tare "gogomani" - stateam in ultimele randuri si jucam tot felul de jocuri si ne scriam biletele , vorbeam intre noi - bineinteles eram catalogati elemente negative.

cat despre atitudine - mi-ar place sa avem fiecare dintre noi, acea detasare, diplomatie si intelepciune sa nu privim la ce face vecinul cu invidie si ura - sa ne vedem de "propria persoana" - sa invatam o data sa respectam dreptul celuilalt la a "exista" - sa fim politicosi, amabili, chiar un pic de simt al umorului nu ar strica - asta pentru a "fluidiza" relatiile dintre oameni, dintre noi toti ca popor.

[janeta]

cat despre atitudine - mi-ar place sa avem fiecare dintre noi, acea detasare, diplomatie si intelepciune sa nu privim la ce face vecinul cu invidie si ura

eu nu sper la atat de mult , gabitz , pentru ca  deh , oameni suntem si supusi greselii . eu as fi multumita daca am avea macar coloana vertebrala si bun simt . cu astea doua insusiri s-ar rezolva o groaza de conflicte  mai mari sau mai mici si n-am mai fi dispretuiti  global chiar de catre cei care profita de slabiciunile noastre .

[marcutza]

"sa nu privim la ce face vecinul cu invidie si ura - sa ne vedem de "propria persoana" "

cum sa avem timp de propria persoana cand ne uitam in gradina altuia, avem grija lui iar la noi in curte cresc balariile cat gardul ?

[janeta]

cata dreptate ai , marci...

de fapt , daca ma gandesc bine , mi-e si mila de acei oameni care si-au facut un scop in viata din uitatul asta  perpetuu in ograda altuia si suferinta de care au parte cand vad ca aia au o gradina pricopsita prin comparatie cu a lor . de ce mi-e mila ? pentru ca sunt candidatii perfecti la bolile de stomac si la cele psihice deoarece invidia este un generator sigur de astfel de afectiuni . vai de capul lor...

[micaela]

eu stiu ca toti avem perceptii cu o doza mai mica sau mai mare de subiectivism, dar mi s-a intamplat de cateva ori, in ultima vreme, sa aud versiuni atat de diferite despre o anumita situatie sau despre o anumita persoana, incat ma intreb daca radiatiile solare intense afecteaza psihicul uman si-i distorsioneaza perceptiile, sau unii au placerea stranie de a inventa, de a minti, de a rastalmaci, de a urati, fara nicio mustrare de constiinta pentru consecintele nefaste pe care le pot avea aiurelile lor. raman uluita, pur si simplu. aproape ca nu mai vreau sa aud nicio opinie, mai ales nesolicitata, caci incep sa ma tem de ele ca de oglinzile strambe, care transforma realitatea intr-o lume hidos schimbatoare.

precizare: ceea ce spun aici nu are legatura cu acest forum (ca sa nu se interpreteze)  

[julia]

lupta cu interpretarile e zadarnica, nici nu te mai inscrie ca e dinainte pierduta
dar ce trebuie sa acceptam noi este faptul ca realitatea nu exista, e doar un construct al mintii noastre. nu am zis-o io, nu ma suspectati de inteligenta
deci reflectarea ei in forme diferite e pina la urma un lucru firesc

[micaela]

da, stiu iubire mica, nu-mi amintesc cine spunea referitor la perceptie (ca fiind ceea ce selectioneaza simturile din realitate inconjuratoare) si reprezentare (ca imagine subiectiva a realitatii) ca "realitatea se reflecta in mintile oamenilor ca-n milioane de oglinzi", dar cred ca exista o limita a perceptiei normale... ca daca ceva este verde uni, si cineva afirma ca e rosu cu buline galbene, deja e tare curios.  si in ultimele cateva luni, mai mult decat in toata viata mea, am intalnit cateva astfel de perceptii, sau poate minciuni sfruntate, si m-am intrebat ce se intampla oare? ca zau mi se pare straniu... da, de acord, e posibil ca unul sa vada verde si altul turcoaz sau albastru, dar bulinele? bulinele cum apar in problem'?