De ce trebuie sa ne cataram, de ce trebuie sa facem uneori un efort atat de mare? Doar pentru a ne face o poza sus pe o creasta, sau langa un indicator de inaltime? Doar sa bifam ca am fost si acolo? Pentru peisajele care se astern sub noi? Pai la ce folos daca pana acolo am scos limba de un cot si nu ne mai arde de nimic? Este plin net-ul de poze, pe youtube sunt montaje, filmari cu cele mai spectaculoase locuri...La ce bun sa ne obosim pana acolo, cand putem sta in tihna pe canapea, in fata televizorului, cu o bere in fata? Avem telecomanda deci suntem stapanii imaginilor, avem confortul si intimitatea camerei noastre, nu exista riscul de a cadea de pe canapea...deci la ce bun sa ne trambalam cu rucsac si bocanci grei pe poteci pietroase care ba coboara, ba urca, de nu stiu nici ele ce vor?!
Sa ne tot intrebam din cinci in cinci minute cat mai e pana sus, sau pana inapoi?
Pai uite de ce merita sa margem pe munte, sa facem un pic de efort de vointa si sa tragem un pic de noi pana ne vedem acolo sus:
In primul rand muntele educa, te face ordonat, organizat si atent, iti creaza spiritul de echilibru. Apoi se observa ca cei care sunt montagniarzi sunt persoane pozitive, mai optimiste, mai stapane pe ele. Armonia cu natura creaza un nivel de captare energetica ridicat, devenim mai eficienti, ne creste capacitatea de concentrare si cea de sinteza a lucrurilor. Acolo suntem pusi in permanenta in situatia in care trebuie sa judecam practic, deciziile le luam in fractiuni de secunda: unde calcam, pe unde o luam, ce pericole si obstacole trebuie sa evitam. Asta ajuta mult la formarea unor automatisme conservative, care se modeleaza si adapteaza apoi si in spatiu urban, pentru alt gen de ...pericole.
Tinerii au mare nevoie de munte, acolo isi pot contura personalitatea, invata decizia si chiar primii pasi in a deveni lideri. Desi mersul pe munte in grup este asimilata de toata lumea cu o activitate de echipa, totusi in fiecare astfel de gasca se remarca cate o persoana care este mai atenta, mai responsabila si nu doar la ea ci si la restul. Este primul pas in formarea ei ca lider. Pt ca liderul nu se alege de cineva, ci este persoana inteleasa si acceptata de colectiv ca si coordonator. Este omul in care toti au incredere, stiind ca deciziile sale sunt cele corecte.
Pentru persoanele mature, muntele este foarte important pentru ca li se reactiveaza unele calitati: toleranta, armonia, puterea de comunicare. Este locul ideal pentru a forma prietenii sau pentru a le consolida. Acolo sus omul de langa tine devine cea mai apropiata persoana, cea pe care te bazezi in situatii limita. Acolo nu esti cu altcineva decat cu ei, cei din grup. Ei devin familia ta. Mintea ta proceseaza apropierea aceasta si ii da in subconstient forma unei prietenii.
Sunt multe efecte pozitive pe care le da muntele, celui care il strabate. Pe plan fizic, nimic, nici un antrenament nu se compara cu o drumetie: urcatul creste capacitatea pulmonara, este o perfecta sursa de aerosoli, elibereaza de stres, regleaza ritmul cardiac, grupele musculare se dezvolta armonios, kilogramele in plus se pierd cu usurinta...
Nu mai discutam de cresterea longevitatii: cunosc multi oameni de munte cu varste venerabile, recent am citit de un cabanier care a trait chiar pana la 103 ani. Armonia aceasta cu natura, este benefica, rezonam altfel intr-un mediu inconjurator in care sunt doar copaci, flori si iarba...Aromele, cromatica, toate actioneaza pozitiv si ne aduc intr-o stare de echilibru energetic, atat de necesar pentru a avea un sistem imunitar activ si puternic.
Bucuria peisajelor, a locurilor cu totul speciale, florile pe care le intalnim acolo, forme stancoase, toate dublate de camaraderia unui grup, relaxeaza si detaseaza de problemele zilnice. Odata ce ati pasit in munte, uitati in mare masura de orice va framanta...Asa ca haideti in drumetie!
Am lansat aici in Singles Camp, pe langa excursiile si vacantele noastre obisnuite, "Clubul drumetilor montani", urmand sa avem mai multe actiuni: in Muntii Trascau si Metaliferi la sfarsitul lui februarie, in Muntii Baiului si Valea Rasnoavei in martie, apoi Masivul Cozia in mai, Ceahlaul in august, Fagarasii la inceput de septembrie, Calimani in octombrie...Actiunile acestea sunt deschise pentru toata lumea, mai mult sau mai putin invatata cu muntele, mai tineri sau mai ...maturi, asa ca mine!
Este nevoie doar de echipament, o pregatire fizica medie, de un pic de ambitie si bineinteles de disponibilitatea de a iesi in week-end! Imi doresc mult sa va intalnesc pe cat mai multi in astfel de iesiri, sa ne putem bucura impreuna de tot ceea ce muntele ofera!
