Extensii iluzorii ale realității ganduri așternute de wonderland
Dintr-o falsa impresie ca intrăm într-o lume a cunoașterii nemărginite, ne construim ziduri în spațiul realității, de care nu mai știm cum să trecem.Pentru că, dincoace de ecran e viața în care ne luptăm cu cu problemele existenței cotidiene, cu frustrări și nefericire, în care nu știm cum să intrăm în interacțiune fără să rănim sau să fim răniți, nu știm cine suntem sau cum să ne afirmăm personalitatea. Dincoace de ecran sunt si sursele noastre de bucurie si împlinire, unele la îndemâna noastră, altele poate cer efort, decizie de actiune, determinare...oricum ar fi ele sunt și așteaptă să învățăm să le...accesăm.
Ne lăsăm cuprinși de magia unei lumi virtuale în care nimic rău nu ni se poate întâmpla, în care putem deveni oricine și orice, apărați de un spațiu care exclude atingerea fizică, privitul ochi în ochi și zâmbetul întins pe fața proprie nu pe a unui emoticon.
Vorbim la telefon mai des sau mai mult decât ar fi nevoie, când am putea să ne întâlnim pur și simplu. Ne întâlnim și interacțiunea noastră e fragmentată de convorbiri telefonice, de sms-uri, de alertele facebook sau altele.
Intrăm în panică dacă nu avem telefonul la noi, ne imaginam ca cine stie ce catastrofe s-au intamplat daca cineva nu raspunde. Asta spune ceva și despre felul în care ne-am obișnuit să știm totul unii despre alții, la nivel informațional. Să vorbim fără să comunicăm, să comunicăm fără să ne cunoaștem, să ne cunoaștem fără să ne înțelegem cu adevărat.
O lume iluzorie în care ne prefacem ca suntem altcineva sau împărtășim cu sinceritate părți din viața noastră, dezvăluim fațete ale personalității noastre, apărați de ziduri virtuale.
Cât poți trăi într-o extensie a realității, care se deschide și dispare cu o apăsare de buton? Și, mai ales ce poți trăi, astfel încât să te simți viu, real, îmbogățit de experiențe?
