Aici se discuta > Subiecte generale
Intamplari hazlii din viata noastra de zi cu zi...
admin:
Viata noastra nu are doar greu si urat, asa cum ni se pare de multe ori. Avem o multime de momente bune si frumoase. Cred eu mai multe decat cele mai putin fericite. Si atunci de ce cand povestim ceva, de ce cand intalnim un amic suntem tentati sa-i spunem doar de lucrurile mai putin placute? De ce nu-i vorbim despre ce ni se intampla frumos? De ce sa ne incarcam si noi si pe el emotional negativ? Lumea vrea sa auda lucruri frumoase, vrea povesti cu happy end. Vrea sa rada. Vrea sa se incarce de optimism. Destul cu incruntatura...hai sa ne inveselim! :)
Cum ar fi ca aici sa povestim pe scurt cate un moment bun, fericit sau chiar hazliu...? Sa impartasim si celorlalti ceva din starea noastra buna care am avut-o dupa cate un astfel de moment...sa-i facem sa rada!
Onix:
Scuze Gigi dar nu am timp sa scriu, rusine mine !!!!!
http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/03/06/viata-ca-un-circ/
Doina:
Destul de greu de aplicat...Si-un zimbet dupa ''buna ziua'' trezeste suspiciuni si priviri luuuungi ! O intimplare vesela pe care-ai dori s-o impartasesti cuiva a ajuns o chestie deplasata: Lumea se zbate-n probleme de tot soiul, iar tie-ti arde de glume ?!!! Ai momente vesele in existenta ?! Nu-i frumos... :blush: Nu se cade. Oamenii revin cu seriozitate exagerata la problemele lor, considerindu-te inconstient, inadaptat sau fericit de capul tau. Nu faci echipa cu ceilalti, esti un izolat, un ciudat...De-aia zic ca e dificil ! Ma aflam la tirgul de turism acum vreo 2 saptamini. Stare de spirit buna, sperante de calatorie, zimbet. Cu ele m-am oprit la un stand sa iau citeva detalii. Acolo, figuri incruntate, sobre, as zice chiar scortoase. Am continuat asa dupa cum ma simteam, adica degajat...Dupa citeva fraze schimbate am simtit ca, daca mai ramin, imi vor modifica starea- repet buna, normala - asa ca am parasit locul. Cu un gust amar ! :sorry:
wonderland:
Povestea Doinei mi-a amintit de o intamplare de acum cativa ani, nu multi. Eram cu colegii mei, la o terasa frumoasa, pe malul unui lac. Sarbatoream incheierea unui proiect greu. Eram asa de bucurosi incat faceam haz de necaz, radeam din orice, toate obstacolele cu care ne-am confruntat un an de zile, reactiile noastre in diferite situaíi, devenisera brusc motive de maxim amuzament. Starea aia in care razi de nici nu mai stii de la ce ai inceput sa razi, ca o eliberare de stres.
Doar ca, la masa de alaturi s-a asezat un grup de persoane care s-a simtit deranjata de galagia noastra si ne-a...pârât la domnul ospatar. Un tip impozant, in costum de gala, cu o medalie cat roata carului pe piept, care a venit si ne-a explicat cu morga să facem liniste, ca lumea vrea... sa se odihneasca.
Din pacate nu ne mai puteam opri din ras, iar asta ne-a provocat si mai tare. Adulti in toata firea, ne-am simtit precum niste copii admonestati. Si am reactionat, asa cum am fost tratati.
Norocul lor ca aproape terminasem consumatia, si au scapat de noi. Numai noi n-am scapat de ras, pana in momentul despartirii. :happy:
(As mai rade si acum, as mai povesti, dar maine iar am o activitate pe un alt proiect, nu la fel de greu, dar solicitant. )
Teo:
Nu aveti curaj? Sa va povestesc eu ce am patit de Boboteaza. Aveam obiceiul sa merg la biserica din cartier la slujba. Parohul este foarte sever cu tinuta femeilor in biserica si m-a certat foarte rau intr-o zi ca nu aveam capul acoperit. Imi venea sa intru in pamant de ruzine, imi stapaneam lacrimile si am zis in gândul meu ,,sa-ti dea Dumnezeu rusinea mea,,.
La cateva luni dupa incident, ma pregateam sa plec in vacanta, eram intr-o stare euforica, probam costume de baie, fericita ca plec la caldurica, suna cineva la usa, nu raspund, insista de mai multe ori.
Deranjata, asa goala cum eram, fara sa ma uit pe vizor, deschid usa larg. In fata usii taica popa cu botezul. Sa-i sara ochii din orbite, s-a facut verde, albastru, a balbait ceva, a ramas blocat in usa pana mi-am revenit eu din soc si i-am trantit usa-n nas. Nu am mai calcat in acea biserica de rusinea lui si a mea.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă