Drumul florilor spre Gradina Zanelor. Cozia 7 - 10 mai 2015

[ileana_b]

O excursie foarte frumoasa cu cazare buna, cu un mic dejun, cu un ghid ca dl.Pavel sef al parcului Cozia, cu o vreme minunata de drumetie.
Prima zi desi obositoare, le multumesc mult colegilor pentru grija purtata, mi-a placut nespus de mult: padurile nesfarsite de stejari, grotele zmeilor cu forme neobisnuite, panoramele drumului de creasta cu vaile adanci si atat de verde impadurite, chiar si vijelia de la final care ne-a cam gonit si nu ne-a lasat sa savuram minunatele privelisti din zare... prima zi primeste nota 10.
A doua zi formata din doua parti distincte: prima urcusul prin padure si apoi pe stancarie pana la cascada Stanisoara (Gardului), partea a doua-cea mai spectaculoasa-parte de catarare cu imagini deosebite asupra varfului Cozia si a Oltului si finalul apoteotic in gradina raiului (zanelor) o splendida poiana inierbata cu flori multicolore, predominand stanjeneii salbatici. Cu greu m-am dat dusa din acel minunat colt de rai.
Pacat ca nu toti au dorit sa vada minunatia acelui loc. A doua zi primeste nota 10.
A patra zi, catre final am mers pe un drum placut, umbros, pana la cascada Lotrisor, o cadere de apa frumoasa si spectaculoasa. Zilei de final, chiar daca scurta, ii revine si ei un 10.
Am sarit anume peste a treia zi, deoarece traseul planificat, anume varful Cozia nu a mai fost facut, ci a fost inlocuit cu un altul, dragut, dar cu siguranta nu atat de important ca si varful. A urmat o calatorie cu masina pana la barajul Vidra. Din pacate ziua a treia primeste un 8.
Una peste alta m-am bucurat de cele cateva zile petrecute in Cozia, masiv in care nu fusesem si in care cu siguranta voi reveni.

[admin]

Ma bucur de notele de 10 Ileana. Dar este prea mult, maxim nu ar trebui sa se dea niciodata daca ar fi sa ma iau dupa ce spunea profesorul meu de matematica: "10 este pt Dumnezeu, pamantenii iau de la 9.00 in jos..." Si eu si Pavel si d-l Vladut proprietarul hotelului, suntem cu totii pamanteni..."

Acum despre varful Cozia. Sunt mai multe aspecte de discutat si e bine ca ai deschis un astfel de subiect.
Prima regula in turism este sa nu pui in pericol turistii. Este ceea ce m-au invatat americanii la primul curs tinut cu ei , nu o sa-l uit si o sa-l am in vedere intotdeauna. In ziua aceea se anunta ploaie de la orele 14.00 - 16.00 si dupa cum ai constat drumul din Brezoi pana aproape de Vidra a fost pe o ploaie torentiala. Inceputa exact la ora 14.00. Ti-am explicat si seara si dimineata ca parte buna din traseul de coborare de pe varf - asta daca am fi ajuns si subliniez acest lucru pt ca la o evaluare rationala si corecta am apreciat ca lumea era obosita si la ritmul de urcare anticipat, datorita lipsei de resurse ne-am fi oprit undeva maxim la refugiul parcului - ar fi trebuit sa-l facem in niste conditii foarte grele (parte pe iarba, parte pe piatra, parte pe argila  - toate ude). Udati de ploaie, obositi si intr-o coborare pe zona alunecoasa, eram foarte expusi unei accidentari, de la ceva simplu gen entorsa pana la lucruri mai grave. Nimeni ca organizator sau insotitor de grup nu-si poate lua un asemenea risc. Decat in situatie de iresponsabilitate.
Am lasat varful Cozia in program, luandu-l cu copy/paste de anii trecuti pt ca tot sper ca autoritatile sa se mobilizeze si sa repare drumul auto de acces pana la cabana. In aceste conditii, ar ramane doar urcarea, coborarea putand sa o facem cu microbuzul. Eu lansez excursiile in noiembrie, nu am cum sa ghicesc ce fac autoritatile pana in mai, asa ca il las ca punct indicativ. In primul an am dormit in acea cabana de varf, dar conditiile nu sunt cele mai grozave, asa ca inca astept varianta de care vorbeam - coborarea cu masina, asta in conditiile reparatiei drumului. Asa ca o sa apara si anul viitor...
Trebuie tinut cont si insist intotdeauna pe acest lucru - sa intelegem ca facem parte dintr-un grup. Nu doar vremea, nu doar oboseala pe care am vazut-o la majoritatea dintre voi, m-au determinat sa caut o alternativa, ci a mai fost ceva - o lipsa totala de apetit si interes pentru inca un traseu lung. Cativa au spus efectiv ca nu mai pot inca o zi, pe altii i-am auzit ca nu ar forta o zi grea. In aceste conditii cred ca ar fi trebuit sa plecam in doi sau maxim trei. Si grupul era mult mai mare... Si trebuie sa tinem cont de asta. Stiu multi isi fac un tel dintr-un punct al programului si-l fixeaza ca "must do it", dar vezi ca eu ca organizator trebuie sa iau in calcul toate aspectele..Daca timpul este neprielnic, daca grupul este afectat de oboseala intr-o masura in care apreciez ca nu ar mai fi placere ci doar o fortare cu risc, atunci trebuie sa trec peste micile dezamagiri individuale si sa decid rational.
Excursiile noastre de munte, nu sunt din acelea de a infige steagul pe varfuri, sa bifam trasee dificile sau sa marcam provocari. Drumetiile noastre se doresc a fi iesiri in natura, experiente, posibilitatea de a vedea si invata lucruri noi. De a socializa, de a comunica. Vreau ca lumea sa se relaxeze si chiar daca acumuleaza un grad de efort sa vina acasa destins...Nu mi-am propus sa facem alpinism in adevaratul sens al cuvantului ci sa ne bucuram de minunatiile muntelui. Pt cei mai multi de aici drumetiile facute cu mine au fost pasi de inceput sau de reinceput dupa pauze lungi-lungi.  Imi doresc ca lumea sa prinda drag de drumetie, nu vreau sa-i sperii pe trasee grele si sa-i pun in fata unor provocari prea mari. Ati vazut probabil ca nu insist acolo unde stiu ca se depaseste un anumit prag de risc personal, am triat pe cei care am considerat ca nu pot trece de anumite bariere fizice si psihice pe traseu.
Telul meu aici la Cozia a fost sa vedeti formele stancilor, florile, sa intelegeti flora aceea minunata de acolo, sa auziti direct de la Pavel lucruri despre fauna, sa intelegeti ceva din comportamentul animalelor si a pasarilor. Daca ar fi fost o actiune de "cucerire" a varfului Cozia, spuneam din start, actiunea ar fi sunat altcumva...
Cu riscul de a lua si un 4, ma bucur intotdeauna ca lumea se intoarce sanatoasa, fara probleme si ca zilele petrecute cu mine sunt amintiri despre lucruri placute, nu despre evenimente neplacute...

[CRINA 01]

buna tuturor. Eu sunt recunoscatoare pt toleranta cu care s-a renuntat la vf Cozia. La intoarcere familia m-a intrebat daca am facut fata si am fost mandra sa spun ca am insotit grupul pe toate traseele. Dar aici nu e vorba de mine, as fi stat foarte fericita si la spa, fara sa incurc grupul, caci acum cativa ani am invatat ca am limite (din ce in ce mai multe  si ca trebuie sa le respect, altfel se razbuna. E vorba insa de unitatea grupului si de intelepciunea sefului de "haita", care a simtit pana unde e rasfat si voie buna si de unde incepe fortarea. Si mai cred ca datorita acestei intelepciuni excursia a fost un succes, si eu cel putin voi merge cu mare drag si in urmatoarele.

Nu in ultimul rand, apreciez deschiderea cu care se discuta implinirile si neimplinirile, e mare lucru sa putem vorbi deschis. Feed-backul este important nu numai pt noi, cei din grup, ajutandu-ne sa ne clarificam noua insine daca suntem potriviti grupului sau nu, dar si pt Gigi, pt a intelege asteptarile noastre. Si sunt de acord cu Ileana ca venisem pregatiti pt drumetie si pt petrecut cat mai mult timp pe jos. Dar ploaia torentiala ne-ar fi murat pana la piele asta e! important e cum gestionam o astfel de provocare

cu drag de toti cei care au participat
Crina

[ileana_b]

Bun gasit. Uff nici nu stiu cu ce sa incep... N-am dorit sa supar pe nimeni. Am relatat doar cum am vazut eu excursia aceasta frumoasa din Cozia. Eu ma bucur mult cand gasesc cat mai multe informatii despre excursiile incheiate de la participanti. Cat mai complete. Cu de toate.
Frumusetea acestui munte (unde nu mai fusesem)  ca in genere a oricarui munte ti-o dau realizarile traseelor propuse, iar daca unul din traseul ales implica si un varf (de 1700 m) e cu atat mai bine. Nimeni din cei care au mers  pe munte, de la munti mici si speciali ca mtii Macinului cu varfuri ce nu trec de 500 m, pana la muntii inalti si maiestuosi ca Retezatul de peste 2000 m nu-si doreste sa-l ploua pe munte. Cum sa-ti faca placere asa ceva? Dar daca pleci pe o vreme superba, caniculara chiar, daca te inapoiezi tot pe asa o vreme, si daca poate, undeva pe drum te intalnesti cu ploaia, poate 2 ore, poate una, poate 3, iti pui frumos mantaua de ploaie( prevazuta ca echipament obligatoriu) si continui drumul. Este putin neplacut, dar este ...la munte. Nu poti avea vreme perfecta in toate zilele decat printr-un noroc chior.
Vezi cei ce au participat la mununata excursie din august 2014 din Apuseni. Pe cheile Galbenei, fix pe tronsonul cel mai greu si periculos de lanturi, s-a pornit ploaia. Grupul a continuat si finalizat cu bine si cu voie buna traseul. Pe cheile Radesei am avut parte de un noroi grozav pe partea de padure. Si asta nu a impiedicat cu nimic grupul sa-si sfarseasca traseele.
Asa e muntele, cu soare, cu ploaie, cu vant, cu nori cu de toate. Nu se sperie cei ce vin pregatiti si erau cam toti pregatiti. Aaa, daca pleci din start pe o vreme cainoasa, cu ploaie cu cer mohorat, cand nu se zareste nici o ameliorare, da, atunci te gandesti de doua ori, sau chiar mai mult.
Inca o data nu doresc sa modific cu nimic impresia despre aceasta frumoasa incursiune in lumea minunata si atat de verde a Coziei, si daca am suparat pe cineva imi fac mea culpa.
Salutari tuturor!
PS. Minunat calupul de fotografii cu flora Coziei a Gabrielei. Felicitari!

[dianna]

finalul apoteotic in gradina raiului (zanelor) ... Pacat ca nu toti au dorit sa vada minunatia acelui loc

Daca tot vorbim deschis si facem bilanturi atunci pot si eu sa spun ca am preferat sa nu urc ultimii metri pentru ca ma stiu anemica si mi-a fost frica sa nu ametesc acolo:



unde cred ca mai mult de 30 max 40 cm latime nu erau. Nu stiu ceilalti ce motiv au avut, dar cred ca daca se putea face asigurare si la urcare, atunci n-aveam probleme.
Apoi poate m-as fi lipsit de plimbarea degeaba cu masina la Vidra, dar chiar si asa eu dau nota 10 pentru tot

[silviu]

... ma stiu anemica si mi-a fost frica sa nu ametesc acolo

sa bei bere adevarata

[Rentzi]

@ ileana_b - performanta unui grup este data de cel mai slab membru al grupului nu de cel mai performant.
Anul trecut in Padis grupul a fost in proportie covarsitoare format din oameni obisnuiti cu muntele, multi mai fusesera in actiuni cu Gigi si cam stiau despre ce este vorba.
Atata timp cat nu se pot face excursii pe nivel de aptitudini sau nu este posibil sa imparti grupul in doua, impreuna pana la un punct, iar de acolo cei apti pornesc pieptis iar ceilalti o iau pe curba de nivel catre alte obiective, ramane ca cel mai putin antrenat sa dea tonul. Daca ai parcurs deja o portiune importanta de drum nu poti sa-l cari dupa tine si nici sa-l lasi acolo sau sa-l trimiti singur inapoi....