Nu stiu la ce s-au asteptat cei care s-au inscris, nu stiu ce au inteles cei care au citit despre ce se doreste aceasta excursie, cert este si asta o spun fara sa exagerez cu nimic, regret pt cei carora le plac natura, drumetiile si muntele si nu au fost cu noi in Buila - pt ca a parcurs unele dintre cele mai frumoase locuri pe care eu personal le-am vazut vreodata...Cinstit sa fiu nici eu nu m-am asteptat la asemenea minunatii...
Citisem, ma documentasem, dar nu aveam de la nimeni referinte complete...Doar franturi, doar elemente...
Pai oameni buni, acolo sus in inima Builei, este PA - RA - DI - SUL! Este ceva incredibil! Am batut in viata mea sute si sute de poteci de munte, am vazut mii de locuri frumoase, dar asa ceva nu...Cred ca nici de acum incolo nu voi gasi ceva care sa egaleze minunatiile pe care le-am gasit ascunse in spatele stancilor masivului. Cand am ajuns acolo si am inceput sa cobor pe Cheia, nu m-am putut opri din exclamatii si superlative...M-am bucurat ca un copil de o jucarie extraordinara...A fost ceva ce mi-a taiat rasuflarea...
Din pacate si asta o marchez nu pt a crea o stare de parere de rau celor care nu au venit cu noi acum - va fi foarte greu sa o reeditez in forma si formula asta. Sunt foarte multe lucruri de logistica de pus la punct acolo, implica masini de teren, coordonatori pe grupuri mici, o corelare perfecta. Acum norocul a fost cel care ne-a indrumat in Buila si care cu o disponibilitate si un entuziasm rar ne-a ajutat mereu cu tot ce stia si cu toate legaturile lui din zona. Sunt convins ca si-a creat la randul sau o multime de obligatii, pt ca tot ceea ce am primit noi acolo, de la lucruri marunte, siropuri naturale de la schiturile pe la care am trecut, pana la nea Fane care ne-a primit ca pe niste prieteni in cabana lui de creasta, ospatandu-ne cu gratare, beri si vin si pana la safari cu jeep-ul in munte - a fost gratis - nu am platit pt toate astea nimic...Si o data merge, dar a doua oara e clar ca toate astea trebuie rasplatite cu bani...si apreciez ca nu e deloc putin. Important a fost ca grupul a fost mic si asa ne-a putut descurca si ajuta peste tot, daca am fi fost mai multi - ar fi trebuit sa ne multumim cu ceea ce se vede de jos, sau sa innoptam in cort in munte, pt ca este imposibil sa faci totul intr-o tura de o zi. Ar fi peste 30 km intr-o zi...
Este peste puterile unui om neinvatat cu muntele...
Pe drumul spre casa ma gandeam cat noroc am putut avea cu omul acesta, cu vremea, cu faptul ca grupul a fost mai mic... Toate trei sunt absolut obligatorii pt a vedea ceea ce am avut noi ocazia...Multumesc lui Dumnezeu si lui Vio ca mi-au dat sansa sa intru in PARADIS. Cu siguranta am sa ma intorc, am in minte o provocare mai extrema acolo, pt mine ar insemna un fel de Everest...Spuneam acolo sus in Cheia ca atunci cand simt ca mai am doar 2-3 zile, as sa vreau sa ajung acolo, sa fiu cat mai aproape de rai...
Totul a inceput bine in aceasta excursie - vremea care a tinut cu noi inca din prima zi - desi se prevestea ploaie si furtuna pana la, cazarea exceptionala, gazde formidabile si potrivirea programului de venire a fiecaruia...La amiaza eram cu totii cazati aici:
Aveam in bufet o sticla de tuica din partea casei, ne puneam cand doream si cat doream, doua cafetiere la dispozitie free toata ziua...Mancare la tuci, ce dorim si cand dorim...Ras-fat! In ultima seara gazda a ramas la povesti cu noi si a fost tare generoasa, tot cate o sticla de Chianti aparea pe masa...Grozav loc, minunati oameni!
