Autor Subiect: De ce sunt single?  (Citit de 13931 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11572
De ce sunt single?
« : Duminică, 08 Februarie 2015, 11:24 »
Scriam ieri ca o postafata la acest subiect, ca aproape general, explicatiile si raspunsurile la aceasta intrebare se cauta in limita fostului cuplu sau in sfera personala. Fara sa se tina seama ca fiind un fenomen care a atins in multe tari cota de fifty-fifty, nu mai poate fi tratat ca nu unul singular sau izolat la scara a catorva persoane. Singuratatea sau singlismul, cadrul, cauzele, mecanismele ce impiedica formarea si mentinerea de cupluri trebuie analizate la nivel extins, nu la unul redus la individ.

Exista foarte multe categorii si tipologii de single, eu ma refer aici la cei „high educated”. Ma pozitionez intr-un cadru cunoscut, pe care-l pot aprecia si raspund din punctul de vedere al barbatului.

Hai sa vedem pentru inceput o intrebare, pe care o consider fundamentala pt gasirea raspunsului la „De ce sunt single?”: „Ce atrage si ce tine impreuna un barbat si o femeie?” si pt primul pas: „La ce se gandeste, ce-si doreste un barbat de la un cuplu?”.



Raspunsul este foarte simplu, aceleasi ca acum 100 de ani: un barbat nu are nevoie de un prieten - are deja gasca lui de amici, nici pe cineva cu care sa iasa la o bere  – are deja „rezolvata” si aceasta problema, nici pe cineva care sa-i spuna ce sa faca si ce sa nu faca – de abia a iesit de sub tutela parintilor si este satul de tutuiala, nici pe cineva cu care sa faca sex – este atat de simplu azi sa gasesti pe cineva care sa-ti rezolve „poftele”. Un barbat isi doreste si cauta feminitate, confidenta, o persoana care sa-i rasfete spiritul de mascul, sa-i ofere copii. Vrea pe cineva care sa-i ofere un grad de confort intelectual, dar se poate lipsi usor de acesta in schimbul unei oferte „generoase” de confort si a unui strop de independenta.

Gaseste usor femeia potrivita? Eu zic ca destul de greu si daca chiar o gaseste ii este foarte dificil sa o mentina asa cum isi doreste. Femeia moderna evolueaza mult mai rapid, este mai motivata, astfel ca cele mai multe femei isi depasesc sotii la multe aspecte, incepand de la educatie si pana la venit. In situatia aceasta barbatul se simte coborat de pe piedestalul pe care s-a urcat cu mii de ani in urma, cand a avut primul curajul sa iasa din pestera, isi pierde importanta de care are nevoie pentru a-si alimenta subconstientul cu motivatie si optimism, asa ca …priveste in jur.

De ce exista amante, de ce exista atatea baruri si locuri in care „pustoaice – gheise” sunt platite sa stea si sa asculte frustrarile si povestile barbatilor insurati? De ce atatia barbati renunta la femei mature, frumoase si inteligente, pt fete mai tinere, fara atata educatie si poate chiar mai urate? Pentru sex toate astea? Nu, decat intr-un procent infim.

Disproportia enorma dintre barbatii single high educated si femeile cu acelasi profil se explica in mare masura prin faptul ca negasind sau pierzand ceea ce le era potrivit la un anumit moment, barbatii cauta un pic mai jos. Acolo unde transformarile inca nu sunt atat de puternice, unde mai gasesc o femeie cantonata in universul „traditionalist” al anilor 50 – 60, unde se pare ca fertilitatea nu este atat de afectata de angrenajul sufocant  al muncii masculinizate, unde pot sta linistiti pe piedestal.

Poate o femeia moderna sa ofere unui astfel de profil de barbat ceea ce asteapta?

Hai sa luam pe rand nevoile lui: feminitatea. Cand pentru prima oara o femeie a pasit intr-o universitate decisa sa-si faca o cariera, nu doar sa aiba o diploma, nu cred sa se fi gandit o clipa ce va genera aceasta decizie in timp. Acum o suta si ceva de ani, intr-o vreme de puternic patriarhat, femeile au spart monopolul instituit de barbati pe unele profesii. Au aparut femeile specialiste in drept, in contabilitate, in medicina, in inginerie…Si poate ca apetenta femeilor s-ar fi mentinut in limitele unui procent nesemnificativ, daca nu ar fi aparut doua elemente care sa accelereze acest fenomen: cele doua razboaie mondiale si nevoia guvernelor de bugete tot mai mari. Razboaiele, au decimat pt perioade de timp numarul barbatilor si atunci femeile au fost intr-un fel nevoite sa le ocupe locul, iar institutiile statului au intuit in dorinta femeii de a avea o slujba, nu de a ramane simple gospodine, o noua sursa de bani colectati la buget. Si au incurajat angajarea femeilor…

Femeile mult mai constiincioase, mult mai motivate, nu s-au limitat la conditia de simplu angajat si au inceput sa lupte cu barbatii pentru functii. Au devenit factori decizionali, au intrat in politica, au devenit lideri. Daca ne uitam azi in jur, vedem un peisaj al muncii si politicii populat si marcat aproape in egala masura de barbati si femei. Foarte echitabil, drepturile sunt acum egale, nu se mai fac diferentieri la angajare, nu mai exista discriminari decat intr-o mica proportie.

Dar s-a petrecut un efect secundar care afecteaza posibilitatea formarii unei familii si a mentinerii acesteia. Multe domenii in care activeaza femeile, unele cariere, unele functii, genereaza o modificare de profil, depolarizeaza si scade atractivitatea in fata barbatilor. Sa nu uitam ca barbatii nu au avut motivatia unui progres in aceiasi masura cu femeile, nu au simtit nevoia unei modernizari in gandire, au ramas astfel cantonati la traditionalismul de acum zeci de ani. Subconstientul lor nu marcheza ca feminin un profil de femeie cu ambitii de cariera…

Cu feminitatea ne-am lamurit, sa vedem cum e cu confidența. O femeie care lucreaza „exploatata” intr-o multinationala 10 ore pe zi, sau una care traieste cu adrenalina managementului, sau alta care are responsabilitatea decizonalului, nu are disponibilitatea de a asculta micile frustrari si dorinte ale partenerului…Si se mai petrece ceva: i se reduce apetenta si nevoia pentru formarea sau mentinerea unui cuplu. Multe cupluri se destrama din cauza „lipsei de comunicare”, eu zic ca este mai degraba o depolarizare acuta: nu-ti mai arde de povestit, nici de facut dragoste, nici de a iesi, nici de a  petrece impreuna o vacanta…Ne limitam fiecare la munca iar acasa la un device, care ne deschide facil posibilitatea comunicarii cu alte persoane…

Dar cu „rasfatul de mascul” intr-un cuplu, ce se intampla? O femeie high educated, apasata de probleme de serviciu, traind in vartejul nebun a unei societati instabile, se mai gandeste la asa ceva? La „pisiceli”, la rasfaturi, macar la a da impresia barbatului ca el este decizionalul, ca el este „importantul”? Nici vorba! Si atunci „nemangaiat”, „neelogiat” ne si ne, barbatul isi cauta repede pe cineva care sa-i gadile orgoliul…La inceput o nevoie, devine apoi o dependenta si uite asa se ajunge la viata dubla!

Despre posibilitatea de a i se oferi copii, am amintit deja, punctand ca stresul si munca reduc fertilitatea la femei. Job-urile, carierele, lipsa de timp influenteaza decizia femeii de a avea copii. Tot amana, tot amana si la un moment dat e prea tarziu din punct de vedere fizic. Sau deja barbatul s-a plictisit de asteptare si cauta sa-si „lase samanta” in alta parte. Genetic avem imprimat in subconstient nevoia de a procrea, pt majoritatea barbatilor este principalul tel in viata. Daca nu si-l pot atinge cu o femeie sansele sa ramana cu ea sunt minime.

Confort intelectual. Oricarui barbat ii place sa aiba langa o femeie frumoasa si inteligenta. Dar ar vrea ca doar sa beneficieze de cele doua calitati: sa se bucure in intimitate si/sau sa se faleasca in fata altor masculi. Daca insa simte ca frumusetea si inteligenta femeii il pozitioneaza pe acelasi nivel sau mai jos, este dispus sa renunte pentru una mai putin inteligenta si frumoasa…

Independenta. Barbatul nu are nevoie de multa libertate, ci doar de un pic sau chiar doar impresia. Trebuie sa simta haturile un pic libere, lejere… Daca la primul zvâc simte incorsetare si limitare, intervine frustrare si disconfort…Si va incerca sa-si slabeasca stransoarea la inceput prin mici minciuni, care devin apoi in timp tot mai mari. Oricum insa la capitolul acesta nu sunt mari probleme, femeia moderna ofera destul de multa independenta…

Problemele de formare si de mentinere a unui cuplu sunt deci generale, ele actioneaza la nivelul individului dinspre societate, este foarte greu sa te feresti de ele sau sa le rezolvi intr-un fel. Scanteia, emotiile, sentimentele, toleranta, armonia toate sunt atenuate si afectate…Cauzele nu sunt deci la individ.

Nu stiu si nici n-as putea anticipa daca procesul acesta de depolarizare dintre barbatii si femeile de pe nivelul in discutie este unul ireversibil. Asta pt ca nu stiu ce o sa se intample cu mentalitatea barbatilor, daca se vor putea adapta si vor considera suficient ceea ce o single high educated poate sa le ofere. Nu stiu cum sunt pustii de azi, cum se vor dezvolta ca maturi, ce nevoi o sa aiba. Am vazut pana la generatia celor care au acum 30 de ani, nu pot aprecia ce este sub…

Ar fi interesant, cel putin pentru mine, daca as sti „Ce-si doreste o single high educated de la un cuplu?” As putea merge mai departe cu analiza.

Offline irlandezul

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 3
Re: De ce sunt single?
« Răspuns #1 : Duminică, 08 Februarie 2015, 18:04 »
Legea atractiei are nevoie de + si - puternic definiti.
Azi genurile masculin si feminin converg unul spre celalat daca vreti, matematic tind asimptotic unul spre celalat, se pierde "granitza".
Barbatii devin din ce in ce mai putin barbati si femeile pierd din feminitate, se masculinizeaza.

In Suedia, am vazut ca atat fetitele cat si baietii nu sunt separati prin genul de care apartin prin nastere si se incearca inducerea ca ei sunt la fel, cel putin pana la o anumita varsta...
De aici puzderia de homo si lesbi...oameni dezorientati.

Barbatul are din ce in ce mai putin nevoie de Femeie si Femeile din ce in ce mai putin
nevoie de Barbat in sensul stiut pina acum: iubire, protectie contra siguranta materiala.
Romantismul din pacate a murit sau agonizeza pe undeva.

Potentialul de a forma un cuplu in sensul vechi al acestui concept devine mai putin probabail..., dar nu imposibil, cere un mic efort sau intoarcere in timp... sau la firesc.
Celula numita Familie, in care am fost obisnuiti sa crestem se dilueaza, mai ales daca nu ai fost crescut in spiritul ei.
Starile: Single, In Cuplu(Casatorit sau nu), Solitar sunt tranzitorii, dinamice, ne aflam la un moment dat in viata intr-una din ele, fara sa stationam pe vecie acolo. Eu nu o fac!
Personal cand intilnesc Feminitatea aceea pura (cu -) ma sint atras de ea si-mi schimb starea, daca starea tranzitorie in care ma aflam in acel moment este aceea de Single.

Offline cris_gl

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 91
Re: De ce sunt single?
« Răspuns #2 : Duminică, 08 Februarie 2015, 20:13 »
   Hmmmm..........ce-si doreste o single high educated de la un cuplu?    SIMPLITATE   , asta cred ca isi doreste o single high educated, frumusetea cuplului prin simplitate . Lucrurile simple ,spontane  fara protocol si scenarii ce se pot adapta in functie de starea partenerului, doar pentru ai fi pe plac in acel moment .
     Se intimpla sa facem lucruri care nu ne fac placere , doar ca asa trebuie , din diferite cauze , la job sau oriunde. Cind faci ceva care nu iti face placere iti pare  complicat , dificil uneori , pierzi energie inutila sa joci teatru pentru a iesi din situatiile care nu iti fac placere. In cuplu daca lucrurile sunt simple, fara gesturi teatrale, fara reactii regizate  si totul sa vina din firesc  ar fi ceva ideal.
        In general femeile single  high educated  si trecute de 40-45 de ani au ceva realizari materiale si profesionale. Cind esti mai tinar ,chiar daca esti in cuplu ori single te gindesti mai mult la partea materiala. Sa iti demonstrezi tie sau celor din  jur ca poti , ca ai realizat ceva ,sa iti gasesti o anumita stabilitate materiala .In aceasta faza de demonstratie cred ca uitam sa fim  acei oameni simpli , spontani  si uitam sa ne bucuram de viata . In general in aceasta faza se produc  despartirile , fiecare refuleaza in felul lui  iar partenerii  uita de toleranta .
        Apoi ajungem singure si ne intrebam unde am gresit, sau cine a gresit  . Am gresit pentru ca am uitat de lucrurile simple  si firesti  cum ar fi un banal zimbet  de " bine ne-am gasit " si multe alte lucruri simple venite din firescul uman  impletite cu toleranta.
         Dupa ce ne "demonstram" ca putem, ca avem ceea ce ne-am dorit la un moment dat ,  ne dorim lucruri simple , pentru ca suntem satule de  cele " complicate ",  care de multe ori ne-au uzat mai mult decit ar fi fost necesar.
        Fiecare  avem un grup de prieteni , fiecare  socializam prin diferite moduri  , dar ne trezim singure  fara sa ne spuna cineva un simplu
 " buna dimineata " . 
           Ne dorim simplitate dar suntem asa de familiarizate cu  complicatiile , ca aceste complicatii reprezinta firescul nostru. Uneori constientizam, uneori nu,  ceea ce este firesc pentru noi.
         

         Oricum  m-as bucura  sa   mai existe si alte postari pe tema asta . Societatea se schimba mereu , noi ne schimbam  fara sa vrem  .De ce sa nu vorbim, sa ne spunem ce gindim  , sa incercam sa ne adaptam din mers schimbarilor prin schimb de idei si opinii.
         

dianna

  • Vizitator
Re: De ce sunt single?
« Răspuns #3 : Luni, 09 Februarie 2015, 11:27 »
Sunt foarte de acord cu pisiceala si restul, dar eu n-am inteles cum se explica faptul ca femeile in general socializeaza mai mult. In afara ca suntem noi mai multe :)

silviu

  • Vizitator
Re: De ce sunt single?
« Răspuns #4 : Luni, 09 Februarie 2015, 11:41 »
noi suntem mai timizi... mai ales in preajma unei single high educated :blush:

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11572
Re: De ce sunt single?
« Răspuns #5 : Marţi, 17 Februarie 2015, 07:52 »
Andy Szekely: Cei patru dragoni relaționali

Ca într-un joc de DOMINO, relaţiile disfuncționale trec prin patru faze care se declanşează secvenţial şi se finalizează cu aşa-numita „singurătate în doi”. Aceste faze au caracteristici bine definite şi, odată înţelese, pot fi evitate. Eu le numesc ”dragoni ai manipulării” pentru că au o natură periculoasă şi… „ascunsă”. Continuarea articolului:

http://www.andyszekely.ro/cei-patru-dragoni-relationali/

Offline CarmenT.

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 2
Re: De ce sunt single?
« Răspuns #6 : Marţi, 17 Februarie 2015, 11:04 »
buna ... sunt "noua" aici, ceva cam dezorientata si  oarecum nedeprinsa cu exprimarea elocventa  si plina de miez fata de o "tema data" ... dar am simtit nevoia , citind textul postat de catre admin "de ce suntem single" sa ridic doua degete - ca la scoala - - si sa scriu:
- care sunt , cu precizie, trasaturile unui/unei single high educated male/female? - asta ca sa stim, in mod cinstit, despre cine povestim in cunostinta de cauza ...
- nu ma pot gandi cu obida la efectele luptei pentru emanciparea femeilor, pentru drepturile femeilor, mai mult sau mai putin egale cu ale barbatilor, din ultimele doua-trei secole ale mileniului trecut; era in natura firii ca aceasta lupta sa se desfasoare si chiar sa inregistreze cateva victorii pe ici pe colo; altminteri barbatii ar fi ramas singuri in cursa nebuna dupa progres alergand sa prinda locul doi.... ma gandesc cu duiosie la aceasta lupta, cu recunostinta, deoarece SI fara aceasta, de pilda, n-am fi noi pe aici, alunecand prin spatiul virtual si "spargand opinii" :) ... scuzati tonul nu prea optimist si diafan

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11572
Re: De ce sunt single?
« Răspuns #7 : Marţi, 17 Februarie 2015, 11:40 »
Carmen nimic nu e precis, foarte conturat si exact pe lumea asta...Decat cifrele... :)

Un profil de hight, mai corect well sau highly educated person, defineste o persoana a carei educatie ii da posibilitatea unei interrelationari si a unei prestante corecte in societate. Calitati si abilitati de comunicare si de socializare castigate prin educatie...

Offline CarmenT.

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 2
Re: De ce sunt single?
« Răspuns #8 : Marţi, 17 Februarie 2015, 13:34 »
frumos spus
ar fi ceva adevar in cele scrise de tine, admin, daca-mi permiti
sa stii insa, ca eu am intalnit very well educated oameni, care erau aproape complet straini de tainele relationarii, comunicarii cu semenii ... de unde ma gandesc, ca totusi tine de o abilitate personala, de o capacitate pe care o ai sau nu .... sunt deasemenea multe (mult prea multe) exemple de less educated (sau not at all ...) persoane care "comunica" exagerat, pe baza de: tupeu, inconstienta si/sau o supraestimare bolnavicioasa ...

Offline ella

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 224
Re: De ce sunt single?
« Răspuns #9 : Marţi, 17 Februarie 2015, 13:47 »
Chiar voiam sa postez ceva in genul celor spuse de tine, CarmenT. Si eu cred ca nu neaparat nivelul de educatie ne da(noua, oamenilor) garantia de a sti cum sa comunicam unii cu altii...Poate daca ne-am educa strict in sensul acesta, sa invatam cum sa comunicam si chiar si atunci , fiecare am "aplica " tot dupa bunul plac, adica cum vrem, cum intelegem sa ne purtam unii cu altii.O dovada in acest sens (poate ca nu e cel mai bun exemplu) ar fi viciile;te-ai astepta ca un om educat sa nu cada prada acestora...ai alte pretentii de la un om educat decat de la un "muritor " de rand si , totusi...

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11572
Re: De ce sunt single?
« Răspuns #10 : Marţi, 17 Februarie 2015, 14:29 »
Nu conteaza nivelul de educatie ci consistenta si modul in care a fost facuta...

Carmen, well educated determina un complex de abilitati si o adaptabilitate mai mare decat cea nativa...Daca nu s-a ajuns la anumiti "parametrii" inseamna ca modul in care s-a facut educatia nu a fost cel corect...Deci nu putem vorbi de well - educated in cazurile de persoane inadaptate... ::)

Offline AlinaS

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 15
Re: De ce sunt single?
« Răspuns #11 : Marţi, 10 Mai 2016, 23:36 »
Subscriu la cele prezentate de Gigi si vin cu raspunsul meu la aceasta intrebare, trecuta prin filtrul personal si dupa participarea la sesiuni/ seminarii pe tema asta:

- Oare atunci cand intram intr-un cuplu ne uitam cu adevarat la nevoile noastre? Si ma refer aici la nevoi majore care pe mine ca femeie ma fac sa ma simt implinita si fericita. Da, sunt de luat in calcul si criteriile fiecaruia dar trebuie vazut daca respectarea tabieturilor nu e cumva prea mult versus nevoile mentionate anterior

-  Modul in care comunicam: ca sa fim auziti trebuie sa spunem ce dorim si sa fim cat mai specifici si nu evazivi dar conteaza foarte mult si cum facem asta pentru a nu ajungem sa-l indepartam pe celalalt; comunicarea din perspectiva nevoii mele si a ce m-ar face pe mine sa ma simt bine fara sa-l atacam/ acuzam pe celalat conteaza extrem de mult. Dar uneori dupa cele 10 ore de munca sau mai mult, dupa ce iti este mai la indemana sa preiei un ton autoritar ca mai degraba asa te-ai obisnuit e greu de controlat.

- Si in continuarea discutiei despre piedestalul masculin cred ca el isi doreste alaturi o ea fericita de ceea ce are (acel putin sau poate mult despre care se povestea in alte postari), care sa nu isi doreasca sa-si schimbe partenerul, care sa nu ii spuna ce sa faca el ca barbat ci pe care sa-l inspire prin modul ei de a fi, prin feminitatea de care vorbea Gigi

Si trecand mai departe la intrebarea ce isi doreste o single high educated eu spun asa, un el:
- matur care stie sa ofere dragoste si nu este centrat doar pe el
- stapan pe propriile decizii
- cu ceva romantism la indemana :-)
- care este langa tine si la bine dar si in momente/ perioade mai dificile

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7606
Re: De ce sunt single?
« Răspuns #12 : Miercuri, 11 Mai 2016, 10:30 »
Interesant subiectul si frumos scris de cei care au postat anterior.
Intr-adevar apare intrebarea  - " Stim oare cu adevarat nevoile noastre care ne fac fericiti si impliniti, care ne asigura confort intr-o relatie (si ma refer atat la femei cat si la barbati) sau oare alegerea unui partener de viata se bazeaza mai mult pe dorinta ca el/ea sa stie ceea ce ne dorim si implicit sa ni le asigure?" - si daca partenerul nu  reuseste in totalitate, de aici sa apara nemultumirea fata de partener. Oare asteptarile pe care uneori le avem fata de celalalt nu sunt prea mari?

Offline Nora SR

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 34
Re: De ce sunt single?
« Răspuns #13 : Miercuri, 11 Mai 2016, 22:51 »
Incerc si eu un raspuns la intrebarea mai mult sau mai putin retorica a admin-ului: ce ateapta o high educated single de la un cuplu... Cred ca nu cauta altceva decat a cautat inainte de a fi high educated... Cred ca nevoile profunde ale fiecareia (ca sa raman pe planul feminin, desi cred ca e perfect valabil si la domni) sunt si raman aceleasi pe parcursul vietii. Doar experienta ne face sa le mascam sau sa le imbracam in forme sofisticate care par a fi apanajul unei dotari intelectuale peste medie. Cred sincer ca o single isi doreste aceleasi lucruri la 20, la 30 sau la 40 sau peste. Exista femininele care manifesta, daruiesc si asteapta protectie, forta, un idol caruia sa i se dedice si care sa o desavarseasca prin simpla existenta, care sunt fericite sa stea in umbra si sa il ajute pe partener sa isi duca misiunea la bun sfarsit, femeia copilot, pe care poti conta o viata, iar pe de alta parte cred ca sunt feministele care au nevoie de un partener care sa le permita sa se realizeze pe planurile prioritare, care sa le inteleaga si sa le fie alaturi cu statut de print consort. Cred ca in fond cuplul este si va ramane amestecul omogen si echilibrat de masculin si feminin, in care fiecare dintre parteneri se simte minunat in pielea lui si in statutul pe care si l-a asumat. Cred ca singurul lucru esential este sinceritatea si naturaletea, bucuria de a fi tu insati / insuti. Nu in ultimul rand, e foarte important sa poti intalni oameni care, ca si tine, sa fie ei insisi, cu care sa poti face schimburi autentice de valori, carora sa le dai sansa sa te cunoasca asa cum esti si care la randul lor sa iti ingaduie sa te apropii oricat de stangaci, timid sau stingher ai fi. De aceea cred ca ne gasim aici la locul potrivit, la momentul potrivit si printre cei mai multi oameni ca noi insine.

Offline nicoleta doina radu

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 4
Re: De ce sunt single?
« Răspuns #14 : Marţi, 14 Iunie 2016, 17:10 »
Mi-a placut articolul tau Admin si seria de comentarii care a urmat. Un raspuns la modul general cred ca e inutil asa ca  formulez in cele ce urmeaza opinia mea ce anume vreau eu ca femeie cu o educatie inalta de la acel cuplu, de la cuplul in care voi intra. Am trecut prin cateva etape de viata personala si profesionala care m-au format si deformat pe alocuri...De la un moment insa am deschis ochii, pe dinauntru si am inceput sa ma vad, sa ma cunosc si sa ma bucur de mine ca om, ca fiinta, ca mama, ca fiica, ca femeie, ca prietena, ca sora...Astea toate s-au petrecut in anumite conditii bineinteles, dar cu vointa, cu asumare, cu disciplina, cu indoieli si ezitari, cu tristeti - ale mele toate - si tot asa continua. Eu sunt inca in calatoria mea catre mine doar ca simt ca de la o vreme ma am si companion de drumetie nu mai sunt doar un scop si o destinatie. Adica ma bucur de mine si de ceea ce realizez, pentru cei dragi si pentru alti semeni, in timp ce imi urmez calea. E ceva minunat. Am si nevoie dar mai ales am dreptul sa am un partener alaturi de care sa pot fi eu insami in timp ce el este la fel de el insusi. Sa ne punem reciproc in valoare in timp ce impreuna dam un sens minunat vietii noastre, aducand si altor oameni ceva bun din toate astea. Sa gustam bucuria de a trai, de a face lucruri, de a cunoaste, de a ajuta, de a calatori, de a dansa, de a bucatari, de a asculta muzica, a avea prieteni, de a impartasi experiente, de a fi din cand in cand solitari - pentru ca e sanatos asa, dar cumva impreuna, in siguranta cuplului ... multe pot fi scrise aici in lista. Din punctul meu personal de vedere acea educatie inalta e valoroasa din punctul in care aduce bucurie si nu frustrare, construieste o punte si nu ridica un zid, gaseste cu creativitate noi posibilitati si nu inchide comunicarea. Intr-o relatie ca si in comunicare lucrurile se intampla la ambele capete sau deloc. Efortul unuia singur oricat de performant ar fi, e sortit esecului daca celalalt nu mai aude, nu mai asculta, nu mai intelege ce a ascultat sau a auzit, nu mai comunica, nu mai sprijina, nu mai contribuie, nu mai traieste in acea relatie...fiind deja in alta.