Autor Subiect: Cum măsoară bărbații și femeile timpul?  (Citit de 2925 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Cum măsoară bărbații și femeile timpul?
« : Sâmbătă, 10 Octombrie 2015, 08:21 »
Cum măsoară bărbații și femeile timpul?
gânduri așternute de wonderland

Am dat de imaginea  pe care o aveți sub ochi (aparent terifiantă, pe mine m-a amuzat teribil) și, nu știu prin ce asociere de idei,  mi-am amintit de o reflecție mai veche pe marginea unei scene dintr-un film oarecare. Vreo comedie romantică, din cele la care mă uit când vreau să visez la fericirea mea și să plâng de nefericirea altora.


El: La mulţi ani iubita mea!
Ea: face ochii mari, a început de emoţie
El: Am ceva special pentru tine
Ea: cu nivelul apelor crescând în matca ochilor mărginită de gene tremurătoare, când îl vede că scoate din buzunarul de la piept o cutiuţă, ce pare să ascundă simbolul materializării unei dorinţe aprinse. O ia delicat, o deschide cu zâmbet, pentru o miime de secundă, victorios. Trage aer adânc în piept când sub capac descoperă....o cheie agăţată jucăuş de un inel. Prea mare ca să ducă zâmbetul spre fericire. De fapt era belciugul unui breloc, grotesc în contextul dezechilibrului de aşteptări.( ca să vezi cum mărimea contează!...)
El:Pentru că azi nu e doar ziua ta. E şi aniversarea zilei când ne-am cunoscut...
Ea: Da, acum 5 ani... cu glas înecat şi accent pe cifră cifra
El:M-am gândit că e momentul potrivit să ai o cheie a ta de la apartamentul meu
Ea: Şi?
El: Şi să locuim împreună.
Ea,cu lacrimile uscate de furie: credeam că e un moment bun pentru o cerere în căsătorie.
El, sincer intrigat de atitudinea ei: Nu realizezi că mi-am asumat o mare responsabilitate rugându-te să ne mutăm împreună?
Ea: Unde? În casa noastră? Şi când te superi, nu-ţi mai plac, sau ne certăm, cine pleacă?
El: E casa mea.....

Redare (in)fidelă a unei scene dintr-un film, peste care am dat întâmplător, sau nu, când mintea mea era preocupată să desluşească ce unitate de măsură a timpului folosesc unii bărbaţi. Filmul se continuă şi se sfârşeşte cu adevărata iubire descoperită în fuga ei din cei 5 ani de aşteptare. Nu mai ţin minte cum se sfârşeşte cu domnul, brusc pălit de generozitatea jumătăţilor de măsură. După ani de trăire în teamă de angajament.

Aici se încheie textul pe care tocmai l-am scuturat de praf.  Menționez că orice asemănare cu viața prezentă a comentatorului e întâmplătoare.  Legat de alte timpuri îmi rezerv dreptul de a nu comenta.

Doar vă provoc să vă dați cu părerea. Am și niște întrebări orientative în acest sens.
Vi se întâmplă să constatați  că bărbații au o altă măsură a timpului, ca și cum eternitatea ar sta înaintea lor? Când lucrurile trenează poți să o pui pe seama acestei diferențe de percepție a timpului sau pur și simplu e semn că e timpul să re-evaluezi relația?
Scenariul din filmul cu pricina, dar și unele scenarii din realitate  mă facă să cred că ultima variantă e cea mai probabilă. Când te simți de parcă s-a blocat liftul între etaje, cred că nu mai e cazul să te întrebi când vei ajunge la următorul etaj, ci, să începi să te preocupi cum să ieși de acolo. Apoi mai vezi în ce direcție o iei.

Aș mai avea un amendament – de la o vârstă încolo (în paranteze fie spus n-ar trebui să fie valabil la nicio vârstă) căsătoria nu e nivelul următor, nu e nici măcar  ținta finală. Relația în care lucrurile evoluează firesc, în care cei doi își clarifică așteptările reciproce și își stabilesc o măsură echivalentă pentru percepția timpului ar fi o țintă realistă.

Femeile țin măsura timpului după aniversări, după vârsta copiilor, ori după vârsta propice pentru a avea copii,  simt mai acut trecere zilelor, a lunilor și a anotimpurilor în funcție de ceasul biologic lunar dar și al anilor, contorizează timpul petrecut împreună, dar mai ales după calitatea acestui timp.
Bărbații ce măsură a timpului au oare? N-am să fac greșeala să îmi dau cu părerea, ca să dau ocazia bărbaților care citesc să răspundă fără să se simtă atacați   ;D

Apropo de gluma din poză… Nu contează că ceilalți, familia, prietenii,  se fosilizează în timp ce așteaptă ca tu să te măriți sau să te însori. Contează să nu ți se pietrifice inima, să nu ți se fosilizeze încrederea, să nu ți se risipească dorința de a trăi frumos. Iar asta presupune să scapi mai întâi  de frica de repetarea suferințelor din trecut, iar apoi să înveți să fii sincer cu tine și cu celălalt.
Dacă n-am mai presupune  atâta cam ce vrea celălalt, dacă n-am mai fi atât de ancorați în șabloane, dacă nu am păstra în tăcere ceea ce ne dorim cu adevărat, mai pe scurt,  dacă n-am complica lucrurile, dacă am reuși să ne ajustăm unitățile de măsură a timpului, poate că viața în doi ar fi mai frumoasă iar noi ne-am bucura mai mult de ea.

silviu

  • Vizitator
Re: Cum măsoară bărbații și femeile timpul?
« Răspuns #1 : Sâmbătă, 10 Octombrie 2015, 11:49 »
adica el i-a dat o cheie si ea i-a dat papucii? ce ti-e si cu femeile astea :(

Offline Cory

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 550
Re: Cum măsoară bărbații și femeile timpul?
« Răspuns #2 : Sâmbătă, 10 Octombrie 2015, 12:28 »

 Poza asta face cat 1000 de cuvinte, mai ales pentru cele/cei care ne regasim in situatia asta....  ;)   :)
 Referitor la masurarea timpului/ varsta as spune ca femeile sunt oricum mult mai judecate de societate daca nu s-au maritat si nu au facut copii pana la o anumita varsta,
pe cand barbatilor li se "permite" sa copilareasca cam cat vor ei...

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Cum măsoară bărbații și femeile timpul?
« Răspuns #3 : Duminică, 11 Octombrie 2015, 07:55 »
adica el i-a dat o cheie si ea i-a dat papucii? ce ti-e si cu femeile astea :(

da, ca să vezi! Și când ea vrea să-i dea inima și el îi dă o cheie, cum o fi? ;D

pe cand barbatilor li se "permite" sa copilareasca cam cat vor ei...

Știu și eu, Cory... cred că nici lor nu le e prea ușor facă față presiunilor.... babelor care vor să-i însoare împotriva voinței lui. :)
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.