Autor Subiect: Desființezi trecutul, distrugi prezentul!  (Citit de 2824 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Desființezi trecutul, distrugi prezentul!
« : Luni, 21 Decembrie 2015, 18:01 »
Desființezi trecutul, distrugi prezentul!
@wonderland

Uneori simtim nevoia să negăm sau chiar s㠔desființăm” evenimente sau persoane din trecutul nostru. Dar, nu e ca și cum am tăia o parte din noi?
Poate că desființăm job care s-a terminat urât pentru noi. Dar uităm că acel job ni s-a părut o oportunitate pentru noi la un moment dat. Chiar cea mai bună alegere la momentul respectiv. Că am avut ceva de învățat. Fie și doar că nu ni se potrivește. Că e nevoie să facem o alegere nouă, pe alte criterii. Nu să rămânem ancorați și să ne dăm motiv să bombănim și să ne vărsăm nemulțumirea, frustrarea, eșecul pe tot ce ne înconjoară.

Poate că desființăm vreun iubit sau vreo iubită. Dar uităm că a fost o alegere și că, cel puțin la început am trăit momente frumoase. N-a mers așa cum ne-am dorit, am sperat...și asta e o lecție din care e nevoie să învățăm ca să nu mai trecem din nou prin aceeași experiență.
Fiecare etapă, eveniment sau persoană au avut o contribuție la evoluția noastră în diferite etape ale vieții.  Dacă n-am fi trecut printr-o experiență n-am fi fost capabili să o valorizăm pe următoarea.

Să păstrăm resentimente, să nu ne putem desprinde de experiența care ne-a produs suferință, să nu ne putem despărți, în cele din urmă, de persoana care a provocat acea experiență e un alt fel de a trăi în trecut.  Nu facem decât să purtăm cu noi, în noi, poveri care ne împiedică să simțim bucuria prezentului. Care ne împiedică să vedem alte uși care se deschid. Pentru că persoanele din prezent vor fi evaluate prin comparație și tratate în consecință. Nu mai reacționăm la ceea ce ni se întâmplă, ci brusc suntem catapultați în timp și reacționăm conform situației din trecut, la persoana din trecut indiferent că e vorba de un părinte, un șef, un iubit, o iubită..

Orice experiență ne ajută să aflăm cine suntem și ce ne dorim cu adevărat. Privind în urmă ne dăm seama că ceea ce s-a întâmplat e cel mai bun lucru care se putea întâmpla.
Există o logică a universului, a destinului, a divinității (depinde cum alege fiecare să creadă) pe care nu suntem capabili să o anticipăm. Dacă ne dăm voie, devenim capabili să nu ne agățăm de trecut. Ba chiar, devenim capabili să nu ne mai agățăm de obstacolele care ne înnegurează prezentul, ne înverșunăm să găsim soluții, să rezolvăm așa cum credem că e mai bine, acum, cu orice preț. În cele din urmă, poate că cel mai înțelept lucru e să lași deoparte încăpățânare, orgoliul, dorința de a demonstra, teama de a nu fi apreciat negativ, mai știu eu ce ambiție prost înțeleasă...

Totul în viață are o soluție. Dar nu întotdeauna soluția e cea la care ne-am gândit, cea pe care ne-o dorim sau credem că e cea mai bună pentru noi și, mai ales nu vine atunci când batem noi din palme. Uneori e mai simplă decât ne-am imaginat, alteori  e total diferită de orice ne-a trecut nouă prin cap. Deseori nu vine când vrem noi, ci când e momentul potrivit să se așeze în puzzle-ul întâmplărilor care alcătuiesc viața noastră.  Puzzle pe care nu-l primim cu imaginea gata conturată ci doar cu o mare grămadă de piese, care nici măcar nu vin o dată.

Nu poți desființa trecutul. Nu-l poți șterge, nu-l poți modifica, nu-l poți recrea.
Dar poț să nu-l lași să te bântuie în prezent. Nu poți să tot dai vina pe trecut, pe oameni pe întâmplări. Nu poți nici măcar să te tot învinovățești la nesfârșit pentru alegerile pe care le-ai făcut.
Adică poți, dar nu ajută la nimic! Nu faci decât să fii mereu nefericit,descurajat, ranchiunos, certăreț, depresiv, incapabil să mai vezi,  să apreciezi lucrurile bune din viața ta și să te bucuri de ele. Ba, mai mult! Nu faci decât să-i rănești pe cei din prezentul tău, care n-au nicio vină că tu nu-i poți privi cu încredere, că nu-ți dai șansă să simți că pot fi altfel, diferiți de ceilalți din trecutul tău de care nu te poți desprinde. În fapt nu-ți oferi șansa de a trăi diferit, de a simți diferit, de a lăsa loc schimbării în felul tău de a trăi, de a gândi, de te raporta la ceilalți.

Prezentul nu-ți poate oferi nimic atâta vreme cât trăiești în trecut. De fiecare dată când încercăm să desființăm ceva din trecutul nostru...încă n-am reușit să ne împăcăm cu el. Încă nu suntem capabili să simțim și să acționăm ca persoane care își acceptă trecutul ca parte din evoluție, ca parte din viața care nu mai poate fi schimbată.

Devenim doar umbre reacționând la umbre, un locaș pentru fantome, o casă bântuită, marionete într-un joc reluat la nesfârșit. Deși nu e întotdeauna simplu, putem să ne desprindem de aceste sfori și să ne folosim energia pentru a construi ceea ce poate fi. Din punctul în care suntem!