Autor Subiect: O lume fara Soare  (Citit de 3502 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13227
O lume fara Soare
« : Miercuri, 30 Martie 2016, 19:15 »
Oamenii gresisera cu ceva...Maniasera soarele. Intunecat de suparare astrul isi pierduse din caldura, razele ii cadeau acum pe pamant, turturi de gheata. A privit o vreme in jos, apoi a disparut. Ca si cand n-ar fi fost destul, nu doar ziua avea de suferit, ci si noaptea. Se incruntase si ea. Disparuse bucuria, licarul vesel de stele....Deasupra oamenilor se cascase un hau mare si negru…Un cer gol. Luna isi pierduse si ea stralucirea, cu greu se distingea lumina ei palida...Nici nu mai ajungea pana jos pe Pamant, ramanea suspendata undeva in CerulDeMijloc.

Nu mai crestea iarba, nu mai existau flori, pasarelele amutisera. Viata parca se oprise. Strazi pustii, ferestre inghetate, totul incremenit.

Ce era de facut? Lumea s-a tot adunat, s-a sfatuit, a incercat chiar sa ceara ajutorul altui soare. Dar oamenii au fost refuzati. Uriasul bulgare incandescent avea de lucru in vecinatate si nu putea lasa lumea de acolo fara caldura.

Au trecut zile, luni, ani. A disparut speranta. Oamenii au inceput sa traiasca tot mai izolati unii de altii. Ca niste cartite, fiecare cu culcusul sau, fiecare cu galeria lui prin intuneric. Nu se mai auzisera povesti, nici macar barfe, si nici un hohot de ras de multa, multa vreme.

Un copilas se juca la lumina plapanda a unei lumanari, mazgalind o foaie de hartie. Avea o mana plina de creioane, dar cum se nascuse in TimpulfaraCulori nu avea idee de nuante. Era dintre acei copii care deschisese ochii in Noapte. A facut un cerc, apoi in el doi ochi, o gura cu colturile mult ridicate si doua puncte in loc de nas. L-a umplut cu unul dintre creioane, a inceput apoi sa-i faca jur imprejur un fel de par. Pe care i-a tot lungit si ingrosat si incarliontat, ca pe a lui. Sub, cu alt creion, a tras o linie pe care a desenat un copil cu mainile ridicate, ce incerca sa prinda in brate cercul....A lipit apoi hartia de geam. Si s-a culcat.

Dimineata oamenii au fost treziti de un zgomot asurzitor. O lacrima uriasa cazuse pe Pamant. Apoi se auzi un ras ca un uragan, care a crescut si a  tot crescut. Un potop de stropi veneau din cer.... Cortina intunericului s-a dat un pic la o parte si a aparut timida o Raza. Apoi inca una si inca una. Se facuse zi de-a binelea....Deasupra, un soare mare cat o roata. Era El, Soarele lor, cei batrani il recunoscusera. Nu-si parasise locul, dar supararea il facuse sa se stinga....Ar fi vrut sa se aprinda din nou, sa arda, sa dea caldura, dar nu stia cum...Se uita neputicios la lumea inghetata de sub el, ar fi vrut sa ajute din nou, sa incalzeasca, sa dea lumina....

Pana intr-o zi cand s-a vazut intr-o fereastra, imbratisat de un copil. A zambit, a ras, apoi s-a aprins, inflacarat de dorinta si nevoia unui suflet candid. A devenit din nou Soare. De atunci a ramas cald. Pentru Toti.



Offline crystyna2000

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 103
Re: O lume fara Soare
« Răspuns #1 : Marți, 16 August 2016, 09:54 »
Citind textul tau mi-am amintit de mitul pesterii al lui Platon; doar ca acolo dupa ce vezi soarele  trebuie sa deslusesti ceea ce este dincolo, in lipsa lui.
Este vorba despre oameni inlantuiti intr-o pestera,care nu vad lumina zilei ci doar  umbre ale unor figuri de piatra vizibile datorita focului din spatele lor , perceptia fiecarei persoane asupra umbrelor, o realitate perceputa de fiecare in mod diferit.Oamenii din afara pesterii, care cunosc lumina soarelui si au  parte de o cunoastere mai buna a realitatii au datoria sa intre in pestera si sa-i elibereze pe cei de acolo de lanturi, respectiv  de necunoastere, ignoranta.

    pe?tera = realitatea  aparenta
    întunericul pe?terii = ignoran?a omului limitat
    lan?urile = prejudec??ile, limitarile datorate necunoasterii
    focul =  lumina cunoa?terii(simbol des folosit de mitologia greaca )
    umbrele de pe peretele pe?terii = aparen?ele care genereaz? opinii intamplatoare (pareri,  percep?ii  imaginatie)
    corpurile care genereaza umbrele datorita focului =  realitatea fizica, opiniile adevarate
    contemplarea lumii din afara pe?terii = cunoa?terea metafizica( cine sunt? de unde vin? incotro ma indrept? ce este viata in fond?)Aristotel a incercat cateva raspunsuri la aceste intrebari, fizica cuantica ofera raspunsuri mult mai consistente si demostrate stiintific .Si nu e grozav ca stiinta sa gaseasca un punct comun cu religia?
    Soarele = binele suprem, iluminarea


O lume cu soare este de dorit , categoric.Din toate punctele de vedere.


Offline Elizafaith

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 6
Re: O lume fara Soare
« Răspuns #2 : Joi, 18 August 2016, 21:34 »
Nu stiu de ce, am impresia ca totusi, cheia metaforicei povesti, este mult mai intima

florart

  • Vizitator
Re: O lume fara Soare
« Răspuns #3 : Joi, 18 August 2016, 22:47 »
Ce altceva poate lumina tot Universul, mai puternic si aievea decat zambetul unui copil, sufletul sau curat si privirea mai senina decat cerul? Binecuvantarea lumii, copiii sunt Minunea...aceea care aprinde toti sorii si, odata cu ei, speranta ca si noi ramanem, sau ne invartim, poate mai buni, pe aceeasi galaxie.

Offline noiembrie

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 759
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: O lume fara Soare
« Răspuns #4 : Vineri, 19 August 2016, 08:05 »
"Daca iubire nu e, nimic nu e..."
Iesirea din bezna inseamna iubire, simpla ,neconditionata,cu tot sufletul.
Iubire marturisita, fara oprelisti,fara canoane,iubire pentru tot ce a fost creat,de la mic ,la mare.
"Precum in noi ,asa si in afara noastra ..."