Urmatoarea zi era free...Adica fiecare urma sa-si aleaga ce doreste sa faca. Plimbare, inot cu delfinii, relaxare la piscina, plaja...Aproape toti au ales sa faca acelasi lucru: sa mergem impreuna, sa vedem Ponta Delgada. Asa ca haide la plimbare!
Era sarbatoare, o fanfara se pregatea sa plece spre primarie, acolo unde urma o festivitate. Ne-am luat si noi dupa ei:
Remarcabil respectul fata de drapel, imn, un moment de pretuire, dar fara pretiozitatea si festivismul cu care suntem noi obisnuiti.
Am plecat mai departe. Orasul, care adaposteste aproape jumatate din populatia celor 9 insule este in deplina armonie cu natura. Arhitectura baroca, totul zugravit in alb cu ancadramente gri, spatiile verzi, micile gradini din fata caselor, toate astea sunt perfect in echilibru cu ceea ce este in jurul orasului. Verdele este intuit, il simti din strada...Stii ca este acolo, la granita dintre om si natura...Minunat loc! Absolut superb!
Si pentru ca nu toti au fost in prima zi in piata cu mine, m-am gandit sa mai trecem odata pe acolo:
Boca negra, pestele meu favorit. Are o textura asemanatoare cu bibanul de apa dulce, dar nu are decat cateva oase. Si este atat de bun!
O leguma cultivata pe insula, despre care pana in Azore nu am stiut ca exista. Se numeste inhame. Are un gust usor dulce si seamana ca textura cu cartoful, dar este mai moale.
Cherimoya, rodul unui copac vesnic verde sunt considerate a fi mere in forma de inima. Textura exterioara nu poate fi consumata deoarece are un gust neplacut. Pentru a putea fi consumat, fructul trebuie sa fie moale, iar coaja ar trebui sa aiba o culoare verde inchis spre maro. Adica asa cum sunt cele din fotografie.
Fenicul - o leguma mult folosita de portughezi
Caiotas este un gen de dovlecel.
Omul acesta din fotografie este cel mai bun exemplu pentru cum ceva simplu se poate face temeinic si atent. Are un stand in piata unde prepara sandviciuri si sucuri de fructe. Cu atata atentie insa, totul este decorat, aranjat si servit cu mare arta. Are niste covorase asezate pe o margine betonata, niste masute improvizate din lazi. Totul este superigienic si ingrijit, am vazut cum multa lume buna merge sa serveasca un fel de mic dejun la el. Are facebook, tripadviser, el este imbracat imepcabil, de la incaltamintea New Balance, pana la tricoul de calitate.
Dupa o plimbare in care am strabatut aproape tot orasul pe jos, am ajuns la Faja Baixo, un fel de suburbie, pentru a vedea o plantatie de ananas.In care am inteles cat de costisitor, cu cata munca si efort de obtine fructul. Dupa 2 an de la plantarea primului lastar.
La intoarcere am urcat la o panorama pe care o stiam de anii trecuti:
Apoi la masa!
Sardine, cel mai consumat peste, dupa cod.
File de rechin. Apele Atlanticului sunt pline de rechini in acea zona, doar ca nu s-a intamplat niciodata sa atace vreun om. Explicatia am gasit-o la un biolog marin cu care am traversat din Terceira pe Pico. Este vorba de confuzia pe care o fac rechinii din zonele in care se hrabesc cu foci, intre mancarea lor favorita si un om aflat in inot. In Azore nu exista foci, deci rechinii nu au acest gen de tinta. Se pot face scufundari cu aceste temute vietuitoare, fara nici cel mai mic risc. Am vazut cateva filmulete pe fb lui Joao, in care inota impreuna cu acestia...
Poarta cu Trei Arce, simbolul orasului Ponta Delgada
Primaria orasului Ponta Delgada
Ne-am oprit la hotelul in care am fost cazati timp de 4 nopti: