Da' eram noi amandoi
bibilica-bibiloi,
cand ardea soarele-n toi,
parca dase boala-n no:
gura ta, ai' de muiere
de dulceata si de miere,
era arsita si boare,
ma topea si-mi da racoare.
Iti pica vorba domoala
ca descantecul de boala,
lacriama erau, si stea,
ochii tai de peruzea.
(Miron Radu Parachivescu)