gabrel, gabrel
la mine iubirea nu se rablageste cu vremea si nu are varsta .. ea ma priveste cu ochi luciosi si neschimbatori din spatele privirii celui care imi e drag.. ea imi tine de foame, de sete, de urat, ba chiar atunci cand ma uit in oglinda imi par mai frumoasa, ma face mai vesela, mai increzatoare, nu ma mai dor oasele si nici sufletul, orice pare usor sau/si simplu de facut, lumea respira la unison, cerul innourat are totusi in spate un albastru absolut infinit pe care numai atunci il intrezaresc, nu ma mai enerveaza nimic ci dimpotriva totul ma inveseleste si ma entuziasmeaza.. si mi-e bine..
iubirea e un fel de drog-anestezic-vitamina_uriasa-catalizator-energizant ..
iar cand iubirea nu e.. imi ramane visul ca ar fi putut fi asa cum am scris ..
" nu cred in piedici puse de noroc
unirii sufletelor mari
iubirea.. iubire nu-i cand silei face loc
tradarii raspunzand cu parasirea..
***
iubirea nu-i paiata vremii
chiar de intra sub compasul coasei sale
n-o schimba ani, si n-o clintesc macar
taisurile clipelor fatale..
***
de spun minciuni, si pot fi dovedit..
n-am scris nimic .. dar nimeni n-a iubit"