accepta si tu ca toti avem cate ceva defect.
nu, nu accept! pot accepta ca eu am defecte, dar nu pot afirma ca toti cei care nu-mi seamana sunt defecti. poate ca altii au ajuns la acea iubire perfecta, fara suferinta, pe care cu totii o cautam, nu-i asa?, dar pe care putini o intalnim.n-am spus ca acela e defect ci ca ceva in mecanismul iubirilor sale nu e tocmai bine reglat, poftim!
inteleg! la tine totul e bine reglat
ne invartim in jurul cozii, domnule silviu. "a avea ceva defect", in context, nu trebuie luat ad litteram, ci inteles ca "a avea o abordare gresita a ceva", a fi disfunctional (numai) in ceva
, iar asta nu e echivalent cu a fi "defect" in totalitate. nush' de ce o iei atat de "abrupt". ziceam ca daca cineva asociaza permanent si fosrte strans iubirea cu suferinta, undeva poate ca greseste...uite, de exmplu, asteptand in mod gresit ca celalat sa reactioneze asa cum si-ar dori el caci altfel, vai, e caz de frustrare si durere...
e un mod "disfunctional" de a trai o relatie... asta nu inseamna ca omul acela e defect "la capul lui" sau in orice alta zona fizica.
nu, nici la mine nu e totul reglat, recunosc.
uite si eu am ceva defect: ceasul desteptator.