@optimus, citeam de pe un link dat de tine pe topicul Jocuri.
mi-a placut enorm una din postarile de acolo(acel link), multumesc pt link.
Dimineata"Căldură.. Cald.. Caldă.. Mă distanțez leneș și scot mâinile afară. Geme ușor și se întoarce cu spatele: "Mi-e frig.."
Mă întind, mijesc ochii sprea ea și zâmbesc buzele a sărut... Mi-e dragă. Atât de dragă... Zâmbesc.. în piept, în minte, în tot eu, de drag, de ea, de zori de zi. Oare știe? Zâmbesc încântat de.. nush.. nu e dragoste.. e mai mult.. sau.. e altfel. E altfel.. Da. E altfel. Zâmbesc privindu-i gâtul gol. Zâmbesc în mintea mea de parcă numai eu știu cât mi-e de dragă. Mi-e drag că ea nu stie
E Frumos! Foarte frumos. Atât de frumos! Ai simțit vreodata asta..? Ai zâmbit.. așa.. dimineața..? Lânga ea? Doamne, te umple!
Îi este frig.. Dar umerii și-i lasă goi... să-mi mângâi buzele de pielea fină și ușor fierbinte, în timp ce barbia-mi e îmbrăcată de un aer cald, aer de subpatură - parfum intim de ea.
Îi este frig... Îmi lipesc trupul îmbrăcând perfect poziția trupului ascuns în căldura așternuturilor. E ca și cum corpul ar avea ochi. Știi? Nu văd, dar genunchiul ușor rece, se asează singur între coapsele fierbinți, mulându-se perfect în spatele genunchiului ei. Mâna dreaptă își găsește singură locul, sub sânul stâng de care se mângâie ușor cu fiecare respirație. Îmi lipesc piept și abdomen de spatele ei, iar nasul mi-l pierd undeva sub ureche..
Îmi ia palma și își acoperă sânul, ușor apăsat, cât să simt împungere și bătăi de inimă. Se împinge ușor cu fundul în mine cât să simtă împungere și puls. Rămânem așa înlănțuiți într-o excitare dulce-lascivă, senzuali, leneși... matinali.. O strâng cu drag, cu zambet, cu.. nici nu știu cum să zic..
și îmi țin respirația așteptând ritmul ei. E prea frumos să respir odată cu ea. Și e minunat când are nevoie de mai mult aer să am nevoie de mai mult aer. Știi ce spun? Înțelegi? Minunat!
E dimineață, într-un pat de femeie frumoasă. E dimineață și trebuie să plec și mi-e greu să mă desfac, să ies în frig și să respir singur. Dar trenul nu așteaptă. Mă despart ușor de trupul ei. Se ghemuiește și mai mult sub patură strângând puiul de pernă: "Ce faci..?" șopteste ușor răgușit... "Ce-mi faci..?" șoptea răgușit acum câteva ore în umbra nopții, a brațelor mele..
Mă îmbrac privind cocoloșul de pătură și mă uit cum e ea așa dulce pitită acolo acum, și căt de volputoasă, pasională, perversă chiar, era în același loc la doar câteva vise distanță de ceas. Îmi trag blugii și trag de timp. Clinchetul curelei îi deschide ochii.. Acel clinchet de cataramă.. Știi nu?
Mă privește așa.. de parcă nu înțelege ce fac, ce se întamplă.. parcă nu îi pasă, parcă nu vrea să știe, parcă.. Ah! O ador, o sorb, îmi vine să.. pfffff :
"Plec, vino să te sărut."
Mă apropii și iși ridică ușor nasul de sub patură. Zâmbesc: "Nu acolo, proasto!" Zmulg pătura afundându-mi nasul rece între pulpele-i fierbiniți..
"Mi-e frig..."
"Te iubesc! Pa!"
