Ura! Au ajuns pozele Lidiei. Multumesc.
Asa cum am promis, selectez vreo cateva pentru forum
Stefan, astept pe email pozele de pe busteni
Evident ma astept sa le distrugi, dupa ce le trimiti.
Cu rabdare, astept si pozele
Danielei.
In curtea pensiunii. Careul-cerc pentru instructajul final al Lidiei inainte de plecare.
Puntea primelor suspine
. Stiati ca sunt localnici care n-au pasit niciodata pe ea?
Inca nu stiam, dar ne apropiam de
Tunelurile Romane. Primul loc in care mi s-a taiat respiratia de frumusetea locurilor. De fapt, din prima zi, ramane locul meu preferat, in ciuda magiei Cascadei Vaioaga, Ochiului Beiului si a Cascadei Beusnita.
Cum spuneam, Tunelurile Romane. Le-a numarat cineva? Cica ar fi 7
Ochiul Beiului - Declarat Monument al Naturii, fermecator si misterios, cu legende cu tot. Tot un mister ramane si cum se putea ca un bei sa aiba ochi albastri. Dar, cineva, cu umor de banatean, ne-a adus cu picioarele pe pamant si ne-a reamintit ca de la travertin, nu de la prea mult plans dupa iubita pierduta.
Cica nu ingheata niciodata. Iar în noaptea de Sânziene, Ielele se aduna, danseaz? în jurul lacului ?i se spal? în apa cristalin? a acestuia. Pana la Ochiul Beiului ne-a bucurat Cascada Vaioaga, care apare in pozele postate anterior de Crystina2000, Nina si de mine.
Dupa ce ne-am lasat invaluiti de poveste si de lucirea hipnotizanta a Ochiului Beiului am plecat spre...
Zgomotul apei, mai puternic, mai stins, ne-a insotiti pe tot parcursul celor 19,6 km strabatuti in prima zi.
A doua zi, mai multi decat ne-am fi asteptat, dupa toate declaratiile de besici, umflaturi, febra musculara, am plecat pe Cheile Nerei. 21 de km, de data asta pe un traseu mai variat, cu urcusuri si coborasuri, pe poteca, ori pe stanca, cu peisaje variate ivite neasteptat sub privirile nostre. Mai pe gustul meu, sa spun asa decat portiunea lunga de drum forestier din prima zi.
Cracul Porcului se pare ca e denumirea locala, populara. In apropierea lui, Nera a aparut frumos, de sus, sub ochii nostrii. Aaaa si e vorba de porcul mistret, nu e vreun loc pentru cei domestici.
Am avut noroc sa nu fie uda poteca, dupa furtuna din timpul noptii.
Ruscus hypoglossurn sau Cornisor, o planta Monument al naturii, care creste doar in padurile si tufarisurile din partea de sud si de vest a tarii, in judetele Bihor, Arad, Mehedinti, Caras-Severin s.a.
Popas la Lacul Dracului, ocrotit de asemenea ca Monument al Naturii. Prilej de noi priviri fascinate si legende povestite de Dl Nicu - insotitorul nostru saritor si hatru, cu tolba plina de povesti si informatii.
Pentru partea care a urmat...cuvintele sunt de prisos.
Credeti sau nu, dupa drumetiile solicitante, pana noaptea tarziu se incingeau dansuri, glume si discutii.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea pozelor Lidiei, asa cum am stiut mai bine. Ele completeaza frumos pozele postate deja de Crystina2000, de Nina sau de mine. (Apropo, Nina, cum ai reusit sa faci fotografiile alea de la Lacul Dracului, care par facute...subacvatic?
)
Sper sa va bucurati si sa completati cu alte impresii din aceste zile pline, intense si fascinante. O duminica frumoasa sa aveti!
