Intamplator, mi-a trecut prin minte un gand de demult.
Cineva povestea despre o vecina a lui din Elvetia, o femeie care, pentru ca avea copii si sotul ei castiga mai mult decat suficient, a decis sa ramana acasa un timp. Mereu acasa, femeia incepuse sa se ingrase, nu-si mai facea coafura si manichiura, nu se mai imbraca nici macar cand iesea. Incepuse sa devina - vorba celui care imi povestea -
un peu comme ca, tu sais, comme les femmes quie restent a la maison. Intr-o buna zi, vecina a disparut... lasase casa, sot, copii si fugise cu un
biker si banda lui, lasand tot cartierul perplex...
Din toata povestea asta, nu m-a impresionat mai ales sfarsitul, ci... de ce femeile care raman acasa, devin, cu mici exceptii, toate "un pic, asa, ca toate femeile care stau acasa"? De ce nu ne ingrijim pentru noi, pentru copiii nostri, pentru partener, de ce doar pentru... strada si colegii de serviciu?!