Autor Subiect: CINEVA a scris in cartea mea  (Citit de 3674 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11575
CINEVA a scris in cartea mea
« : Miercuri, 19 Aprilie 2017, 19:43 »
CINEVA a scris in cartea mea
articol scris de Mihaela T.

Sunt atat de multe de spus despre singuratea in doi ca am putea impreuna sa scriem o carte, noi cei care am experimentat-o. Ca mai toti cei care au trecut prin ea ,ma intrebam care ii este rostul totusi?

Am ajuns la concluzia ca nimic nu este intamplator in viata asta si daca reusim sa invatam ceva din orice traim, atunci nu am trait degeaba.
Uitandu-ma inapoi, desi a fost atat de greu, am invatat sa apreciez experientele negative din viata mea, asa cum nu am crezut ca voi putea. Trebuie sa recunosc la momentul acesta ca daca a fost un moment de progres, acela a fost bifat atunci cand am plans si am vazut fata hada a vietii. Atunci am acumulat experienta cu adevarat si am cladit fundatii. Invatand sa ma apar si sa aleg, am invatat sa fiu fericita. Si sunt recunoscatoare pentru asta. Dupa ce am trait o viata impanata cu de toate in care am fost sigura de mine si de ce am ales, viata mi-a aratat ca daca negru nu ar exista nu as putea sa recunosc un alb. Daca intuneric nu ar fi, nu as stii sa ma bucur de lumina, si uite asa...una dupa alta...viata mi-a fost asa un profesor eminent, desi eram reticenta si nedispusa sa schimb ceva-convinsa fiind ca odata ce ti-ai setat sistemul de valori si standardele, ele raman valabile o viata.

Viata e un joc de Domino de neoprit decat cu ultima suflare. Viitorul nostru e o suma de variabile in posibila desfasurare si prin tot ce facem, suntem singurii care ne alegem varianta. Nu e nimeni vinovat si nu e meritul nimanui alegerea personala. A fost o vreme cand inca eram in capitolul "familia",pentru care am inteles sa dau tot ce vreodata am avut, ca asa am fost eu educata. Si nu imi pare rau pentru intelegerea mea asupra atitudinii normale intr-o astfel de situatie. Cand iubesti si simti ca apartii, e normal sa pui pe masa tot ce ai si sa nu evaluezi daca pierzi sau castigi. Dar a venit un moment cand in cuvantul ,"doi" s-a strecurat "singuratatea". A lucrat ca un cancer si a distrus o temelie de  ani. A fost devastator si prapastia cascata a inghitit tot ce vreodata am crezut ca am. Asa am realizat ca nu ne nastem sa meritam nimic, ca nu ne nastem stapanii nimanui dar nici sclavii nimanui. Asa am realizat ca daca,"dragostea" nu e ingrijita, moare. Aici ar fi multe de spus. Oare moare dragostea cu adevarat sau noi suntem asa de dispusi sa o confundam cu altceva si refuzam sa mai cautam, multumiti ca am terminat cautarea si convinsi ca ce avem este adevarat doar pentru ca a rezistat atat de mult. Hai sa zicem ca moare...si ca ajungem fara alte avetizari din partea vietii in faza in care trebuie sa ne trezim si sa intelegem de ce?

Daca maine as putea sa o iau de la capat, stiind tot ce azi stiu, as mai alege varianta asta din miile de variabile disponibile? Desi nu a fost doar tristete si urat, desi am ras si m-am bucurat de viata, cred ca azi imi place mai mult sa fiu jucatoare si cred ca nu as mai merge pe aceeasi varianta.
Imi aduc aminte de o intamplare din ultima parte a calatoriei mele ca sotie iubitoare. 25 ani sunt totusi o viata de om si nu cred ca imi pot renega asa de usor sentimentele. Sigur a fost dragoste si sigur a fost adevarat doar ca.....In sfarsit...povestea despre care vreau sa va spun este legata intr-un fel si de "cartea scrisa " a vietii noastre desi mai sus am scris ca viitorul e o suma de variabile. Si totusi ceva se scrie dinainte si apoi este amestecat cu liberul arbitru. Astfel, fiecare poveste este unica pentru ca altfel ai mai avea sansa sa gasesti o varianta identica cu a ta.
Cineva poate alege la fel ca tine din suma variabilelor prescrise. Diferenta o face acesta mica nota a celui care te-a trimis sa joci acest joc. E asa de frumos sa realizezi asta si sincer multumesc celui care mi-a pus sarea si piperul si m-a lasat sa joc apoi cu tot ce vreau eu. Intorcandu-ma la povestea mea...vorbeam cu o clarvazatoare (desi eu nu cred ca cineva poate stii ce vei alege din multitudinea de variante la alegere) si un comentariu facut de acea femeie care sincer mi-a demonstrat ca avea har...m-a facut sa realizez ca CINEVA a scris in cartea mea!!!!!

Atunci a fost prima data cand am auzit rostit cuvantul "divort" si "singuratate necesara". Mi-a spus ca voi divorta si ca nu mai am nimic in comun cu omul despre care sustin ca este dragostea vietii mele si ca dupa asta voi avea nevoie de cel putin trei ani de singuratate pentru a fi in stare sa intalnesc adevarata mea jumatate (cel cu care traisem nefiind de fel ce eu am crezut ca este).

Am nevoie de trei ani de singuratate.....dar de ce? Gresesc ceva? Ce lectii nu am invatat si trebuie sa dau restanta? Nu ma stiam datoare...desi se pare ca eram. A fost asa de greu sa accept ca o necunoscuta poate avea dreptate. Toate au inceput sa se implozeze in viata mea si in jur era doar distrugere, nici urma de constructie....Parea ca nu va mai putea fi nimic cladit acolo asa dezordine era in toate. Ma incapatanam ca scot forme noi folosind vechea mea matrita. Stiu ca la un moment dat am zis ca viata sincera pe care am daruit-o nu a meritat daruita acelui cuiva si ca nu va mai fi  nimeni sa merite asta de la mine...Dar oricat m-as fi opus, lectiile le-am invatat. Viata avea dreptate. Nu merita sa privesti inapoi cand tu alergi spre inainte. Daca nu te uiti pe unde calci si daca nu te preocupi sa alegi in continuare variante, calculatorul iti da aleator tot ce pica la zar. M-am concentrat pe mine si mi-am setat ce vreau, desi credeam ca am stiut dintotdeauna. Suntem intr-o continua miscare si jocul nu se opreste pentru ca azi plangi asa cum nu s-a oprit nici cand ai ras. Am evoluat asa de mult plangand ca parca nici nu pot sa spun ca a fost rau. Avea dreptate femeia aceea ca oricat te-ai crede de drept si de corect,oricat ai fi de sigur ca varianta ta e fara cusur,oricat de multa experienta crezi ca ai acumulat,si oricat de atenta ai fi fost la tot ce altora li se intampla, nu poti fi vaccinat decat atunci cand tu te vaccinezi. Nu ai imunitate decat atunci cand anticorpii tai lucreaza pentru tine. Bunica mea mi-a spus o poveste pe care o auzise la preot, in timpul slujbei, in biserica Duminica. Si desi m-am facut femeie in toata firea nu am uitat si parca mi-a revenit in viata ca o exlicatie pentru tot ce vad si imi pare aiurea sau chiar pentru ce eu am trait si mi-a parut aiurea, neavand o explicatie logica din punctul meu de vedere.

Referitor la cele scrise in cartea noastra -  zice ca erau Adam si Eva in Paradis si au muscat din marul  furat din gradina interzisa. Dumnezeu i-a vazut, a luat marul si l-a rupt in doua bucati egale si una a aruncat-o la rasarit si pe cealata la apus. Apoi alungadu-i din Rai pe Adam si Eva i-a blestemat pe oameni sa isi petreaca viata cautandu-si jumatatea lor.....Ce umor avea si Dumnezeu???!!!!

Si uite sa  am ajuns noi sa ne cautam, si in disperarea de a fi fericiti, sa facem compromisuri in care sa mai si credem si sa ne asociem de-a lungul vietii cu alte jumatati. Cei mai destepti invata care sunt nepotrivirile pentru a putea recunoste  mai usor atunci cand chiar isi intalnesc jumatatea. Dar foarte multi nu sunt in stare si clacheaza. De aceea nu exista garantii...pentru ca nu toti vor incheia cursa.

Lumea acesta a oamenilor singuri pare a fi cruda si nemiloasa, pare a fi o instructie de armata desi nu ne amintim a ne fii inrolat si totusi unii ies cu grade pe umar si sunt declarati invingatori. Se mai zice de asemenea ca la barza chioara ii face Dumnezeu cuib. Sunt sigura ca ati vazut de multe ori langa voi povesti fara sens, in care unii care chiar nu merita coronita de premiant sunt totusi pe piedestal unde tu cu toata lupta si pildele insusite, nu ai reusit sa ajungi. Delia are un cantec cu un refren care mie mi se pare genial: "Ce are ea si nu am eu?"

Probabil ca notificarea aceea pe care nimeni nu o stie....cartea ei cu mai multi Asi.....cine poate stii?
Trebuie doar sa nu mai privesc alaturi decat ca fapt informativ, ca posibiltate care deja a fost jucata si sa ma bucur doar de variantele mele :flori:
Viata e asa de frumoasa ca merita traita pana la ultima suflare si daca sufletul nostru chiar poate lua cu el atunci cand pleaca-experienta acesta- merita sa experimentam!

Nu cred, asa cum s-a scris pe aici, ca trebuie sa incercam sa fim fericiti desi ceva ne lipseste. Eu cred ca asta e ca atunci and vrei sa lupti contra ta desi simti in adancul sufletului tau ca nu e bine ce faci. Nu cred ca trebuie sa ne defocusam si sa lasam pe altul sa aleaga in locul nostru. Nu cred  ca cineva este pregatit sa traiasca cu asa o mare lipsa in suflet de parca nici nu i-ar trebui...Cred doar ca trebuie sa ne focusam si sa jucam. Jucand ...fiind participanti....incercand puzzle-ul....vom termina jocul cu zambetul pe buze. Nu are rost sa urmarim rezulatele extragerii daca nu ne-am luat bilet!!!!!Daca numarul  nostru nu se afla in caciula!!!!!

Hai sa fim jucatori pentru ca asta e menirea noastra pe Pamant. Nu sa ne uram, sa ne uitam ce carti are in mana vecinul si cat a pierdut sau a castigat el. Hai sa scoatem "singuratatea " din optiunile noastre. Sa lasam acolo doar ce vrem noi sa fie in mojar. La sfarsit noi vom bea acest
cooktail!

Ma bucur mult pentru a putea impartasii impresiile mele cu voi si sper ca lectura acesta v-a facut sa va regasiti  pe multi.
Sunt o fire comunicativa cu multe trairi interioare si gasesc locul acesta potrivit pentru mine.
Daca va facut placere sa aflati cum am jucat eu si cum vreau eu sa joc, voi reveni cu drag.

Multa bafta tuturor
Mihaela


Offline enache

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 101
  • anca bv
Re: CINEVA a scris in cartea mea
« Răspuns #1 : Miercuri, 19 Aprilie 2017, 20:37 »
Buna Mihaela.Am citit tot ce-ai scris,sincer.ma regasesc si eu in multe din trairile tale.Din pacate viata nu ne ofera numai clipe frumoase si oameni potriviti langa care am vrea sa traim.Eu merg pe premiza sa fiu optimista si sa nu disper.Desi am ajuns la o varsta in care sunt singura si inca nu mi-am gasit jumatatea.Dar inca am sperante.Este greu sa fi singur.Numai bine iti doresc.Anca E.
anca bv

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: CINEVA a scris in cartea mea
« Răspuns #2 : Joi, 20 Aprilie 2017, 10:05 »
Mihaela, e atata ardere in ceea ce spui... Un text viu in care fiecare se poate regasi intr-o framantare sau alta! Eu n-am stiut la care sa ma opresc

Ce are ea si nu am eu? O preocupare despre care am invatat ca nu are sens. Mai degraba am invatat sa ma intreb ce anume din ce am eu nu e de ajuns pentru ca noi sa devina armonios si implinit. Sau ce anume din ce nu are el ma face sa ma simt cu adevarat nefericita, prinsa intr-o singuratate in doi. Nu e vorba despre a gasi vinovati. Ci doar despre a intelege ca unele lupte nu merita. Ca o relatie nu poate sa mearga doar cu forta dorintei unuia sau altuia dintre parteneri. ne ramane doar sa fim atenti la ce simtim. Iar daca simtim ca inca nu suntem pregatiti sa renuntam, ca vrem sa mergem mai departe incercand din nou si din nou " forme noi cu o matrita veche", atunci inca nu ne-am invatat lectia, inca suntem blocati in ceva ce n-am descoperit despre noi. 

E greu sa scoti singuratatea din optiuni. Daca ea vine peste tine nu te poti face ca nu exista. Asa cum s-a mai scris pe aici iti ramane optiunea de a valorifica aceasta etapa incercand sa afli ce-ti doresti cu adevarat. Si, evident, incercand sa descoperi sursele de fericire din tine. Acea fericire care nu depinde de celalalalt, pe care nu-l poti impovara cu asa o responsabilitate.

Da...si eu ma bucur ca ai aparut. Se simtea un gol in forum, in partea scrierii despre intamplari, sentimente, reflectii personale. Welcome!
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.