Ne intrebam ce suntem., dar mai interesant ar fi sa aflam “de ce suntem?”, „de ce existam?” sau mai simplu, „pentru ce existam?”.
Daca ar fi posibil sa patrundem in insasi esenta fundamentala a existentei, va trebui sa acceptam ca avem un rol, ca experienta noastra este folosita la ceva. Nu suntem doar niste actori pe o imensa scena improvizata, nici macar doar trecatoare si tranzitive forme de materie. Se spune ca suntem suflete, dar asta fara sa se defineasca ce este acela un suflet, s-a denumit cu acest termen tot ce era nelamurit si indefinitit la un om. Este ceva imaterial, o energie sau o unda? Nimeni nu poate spune. M-a starnit intotdeauna imposibilitatea de a ne explica ce inseamna sufletul si in ce fel genereaza el acea forta care face vie materia. Cred ca niciodata nu vom putea raspunde si asta dintr-un motiv foarte simplu: pentru ca nu exista suflet. Pentru ca nu am putut explica viata, am inventat un motiv si i-am spus suflet. Daca ar exisa asa ceva, ce l-ar genera? Orice existenta trebuie produsa, este un rezultat al unei actiuni. Si atunci repet intrebarea, dar mai simplu formulata: a cui rezultat este sufletul, cine-l produce? Exista teza transmisibilitatii. Daca ar exista un astfel de fenomen de mutare dintr-un corp in altul, cum s-ar intampla asta, dupa ce reguli si prin ce mod? Din nou, intrebari fara raspuns.
Nu cumva cautam un raspuns pentru ceva produs doar de imaginatia noastra sau de neputinta noastra de a privi mai profund si mai rational lucrurile? De ce cautam tot pe acelasi drum, folosind aceiasi logica? De ce nu incercam oare sa ne rupem de un rationament care nu duce la nici un fir? Cred ca omenirea ar trebui sa faca cativa pasi inapoi, pana acolo de unde s-a plecat cu teoriile care incearca sa explice existenta printr-o combinatie de altfel imposibila: de materie si de imaterial. Cum ar putea doua forme necombinative sa actioneze atat de exact si de cooperant?
Cautam explicatiile existentei de mii de ani, miliarde de oameni. Chiar nu s-a gasit nici unul atat de lucid si de profund sa explice ce este cu sufletul intr-un corp? N-as crede asta, este imposibil de acceptat ca nu am fi capabili sa aducem macar si o dovada in sprijinul teoriei convietuirii suflet – corp. Daca aceasta simbioza ar exista. Deci continui sa cred ca nu cautam unde trebuie, ca plecam de la un rationament gresit, de la o baza de plecare pe care prea am luat-o ca axioma. Hai sa ne indoim macar, sa incercam alt drum, sa vedem de ce am putea da.
Ca si alternativa a bazei de rationament, haideti sa ne consideram niste androizi. Niste elemente mecanice produse, animate si supravegheate. In ce scop si de catre cine?
