Urmatoarea zi a fost dedicata pesterilor, trei la numar, cineva din grup ne-a numit “pesteristi” si asa ne-a ramas numele…
Am inceput cu
Pestera Ursilor, cea mai cunoscuta si mai vizitata, noi am ajuns la prima ora tocmai pentru a evita aglomeratia. Pe drumul spre pestera am cunoscut o doamna care ne-a imbiat cu placinte calde, motesti… Am rezistat eroic, tentatia fiind mare dar, pentru ca intrarea se face doar la anumite ore in pestera am inghitit in sec si am amanat momentul pana la sfarsitul vizitarii pesterii. Dar si cand am scapat apoi la toate acele bunatati… am cumparat de toate, inclusiv zacusca, dulceturi, siropuri din care am pregatit o masa campeneasca delicioasa la urmatoarea oprire, Stana de Vale, unde stiam ca nu sunt prea multe posibilitati de a manca.
In
Stana de Vale ne asteptam sa nu fie mai nimeni, statiunea este situata intr-un cadru natural minunat dar lipsa investitiilor o face neatractiva, cel putin vara, cand doar iubitorii de liniste si aer curat se mai aventureaza aici. Nici drumul nu este tocmai cel mai bun, mare pacat pentru ca sunt in zona niste cascade spectaculoase. Furtunile recente au facut ravagii prin statiune si, la intrebarea de ce nu curata nimeni zona, nu am gasit raspuns…
Cand am fost noi s-a nimerit sa fie hramul manastirii Sf. Petru si Pavel din Stana de Vale, erau mai multe autocare si masini parcate la singurul hotel functional, in rest probabil bate vantul pe aici, si la propriu si la figurat..
Noroc cu
Izvorul Minunilor, amenajat frumos, cam singura atractie din statiune dar si drumul spre izvor necesita reparatii…
La
Pestera Meziad am ajuns chiar la fix, nu a fost tocmai usor de parcurs ultima bucata de drum dar am reusit sa ne mobilizam si sa salvam o ora de asteptare. Satisfactia a fost pe masura, asta inseamna sa fii o echipa, sa te incurajezi reciproc…
Pestera Meziad este cu adevarat spectaculoasa, mai salbatica decat Pestera Ursilor, mai putini vizitatori, impresioneaza prin galeriile spatioase, inalte si frumusetea formatiunilor.
De departe insa, cea mai spectaculoasa pestera a fost
Pestera de cristale din mina Farcu. Este singura pestera cu cristale de calcit amenajata din Europa si a doua din lume care poate fi vizitata, fiind descoperită de un miner in timpul lucrarilor la o galerie a fostei mine de bauxita Farcu.
Cristalele de calcit din mina Farcu, albe si stralucitoare, sunt formațiuni geologice foarte fine, fragile și extraordinar de frumoase. Ele cresc in diverse forme, de la floare de lotus pana la cele mai spectaculoase, din tavan, in forma unor iatagane verticale, cu lungimi de pana la un metru si cu o grosime a panglicii de doar trei-patru milimetri.