Autor Subiect: Povestea tufelor de liliac  (Citit de 5602 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Povestea tufelor de liliac
« : Vineri, 05 Ianuarie 2018, 18:31 »
“Noapte de mai”       
Alexandru Macedonski

“Veniti: privighetoarea canta si liliacul e-nflorit
Cantati: nimic din ce e nobil, suav si dulce n-a murit.
Simtirea ca si bunatatea, deopotriva pot sa piara
Din inima imbatranita, din omul ajuns o fiara,
Dar dintre flori si dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniti: privighetoarea canta si liliacul e-nflorit!”

In mitologia greaca se povesteste cum zeul padurilor si campiilor, tanarul si nu prea frumosul Pan, a intalnit-o intr-o dimineata pe frumoasa nimfa Syringa.



Nimfele sunt genii ale naturii, pe care cei vechi si le inchipuiau ca pe niste fecioare tinere si frumoase. Ele locuiau in grotele de pe varfurile muntilor, in codrii desi, pe campii sau in ape. Nimfele erau fiicele lui Zeus si se ocupau cu cantece si dansuri, jocuri si ramaneau vesnic tinere. Insoteau zeii si raspandeau binecuvantare si fertilitate.

Zeul Pan, zeul padurilor si pasunilor, a fost fermecat pe loc de frumusetea nimfei. El i-a admirat gratia, perfectiunea trasaturilor si s-a apropiat sa-i vorbeasca, dar nimfa s-a speriat si a fugit. Pan a incercat s-o prinda, pornind in urmarirea ei.





Dar Syringa s-a transformat dintr-o data intr-un tufis parfumat de liliac. Pan intristat, a continuat sa colinde padurile, facand bine tututror celor ce-i ieseau in cale. Pan era fiul lui Hermes si al Dryopiei, socotit protector  al turmelor si pastorilor. Locuia in Arcadia si este considerat inventatorul unui instrument de suflat numit syrinx ( naiul modern). Se spune ca o nimfa care fugea de el pentru a scapa de el s-a transformat in trestie.

Pan avea infatisare ciudata, fiind jumatate om, jumatate animal (tap), avea coarne, barba si copite de tap, iar trupul ii era acoperit de par.



Traia in desisul codrilor, in umbra carora pandea nimfele si adeseori il intovaresea pe Dionis, din cortegiul caruia facea parte.



Se spune ca motivul numelui latin al florii de liliac, Syringa vulgaris, este insasi Nimfa Syringa, cea care va povesteam, s-a transformat intr-o tufa de liliac.



In limbajul florilor, liliacul mov este un symbol al sentimentelor nascute la inceputul unei iubiri, cand ai fluturi in stomac.



Liliacul alb semnifica inocenta tineretii si puritatea. Simbolizand totodata spiritualitatea, el este asociat cu primavera, renasterea sau noi inceputuri. Ceea ce va doresc si eu voua, noi inceputuri.



O legenda de origine nordica, povesteste ca florile de liliac apar primavara, atunci cand soarele se ridica in inaltul cerului si alunga zapada. Atunci primavara impleteste o funie din razele soarelui si cele ale curcubeului si incepe sa le indrepte catre pamant. O funie? Nu cumva este impletita cu alb si rosu? In Scandinavia cand primavara ajunge in nord, din curcubeu raman doar culorile alb si violet, asa ca le presara asupra unor tufisuri cu flori minuscule, florile de liliac.

Simbolistica negativa a florii de liliac
In occident liliacul are o simbolistica negativa. Este o floare nenorocoasa, conform unor vechi traditii englezesti, ea nu trebuie sa fie adusa in casa, deoarece este asociata cu moartea. De aceea nu se duc flori de liliac in Anglia si nici intr-un caz unei persoane care se afla intr-un spital. Aceasta respingere a liliacului, are la origine superstitia ca parfumul dulce al liliacului avea puterea de a atrage zanele, fiinte magice, oamenii temandu-se de ele din cauza puterilor lor magice negative si salbaticiei lor.

Se spune ca unele zane (nimfe) furau barbatii si ii duceau pe taramul lor, fara a le mai oferi vreo cale de intoarcere



Totusi cand cineva aducea flori de liliac in casa, putea sa tina nimfele departe, doar daca presara sare pe pragul usii sau punea in dreptul usii casei clopotei ce sunau dulce, sub adierea vantului.

Liliacul alb era considerat cel mai ghinionist, fiind cunoscut ca avand cea mai patrunzatoare aroma. De aceea, inainte ca in epoca Victoriana sa se aleaga negrul drept culoare a doliului, acesta avea consacrata culoarea alba.

Nota: articolul a fost scris si apartine Danielei, pe care o cunoasteti deja. Urmatorul articol are intr-un fel legatura cu acesta si este despre orasul Lovech, din Bulgaria. Urmariti si acel articol, o puteti face abonandu-va la pagina ei de facebook, dand un like acesteia: https://www.facebook.com/povesticalatorie/

In perioada in care infloresc tufele de liliac, Daniela va va fi ghid La Lovech... :)


Offline Tania55

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 363
  • Tineretea = puterea de adaptabilitate
Re: Povestea tufelor de liliac
« Răspuns #1 : Marți, 09 Ianuarie 2018, 01:38 »
 ... Si acum, in Japonia, culoarea alba este culoarea doliului   :)