Nu stiu altii cum sunt, dare eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care ma tineam cand incepusem a merge copacel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, cand ne jucam noi, baietii, de-a mijoarca si la alte jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc, parca-mi salta si acum inima de bucurie!
Ion Creanga
Cu totii cunoastem povestile din copilaria lui Nica, cu totii ne-am bucurat ascultand sau citind savuroasele istorisiri ale lui Creanga. Mi-a placut intotdeauna sa ma intorc in timp, la vremea povestilor. Am acum ocazia s-o fac mai des, cand scriu si leg povestile de calatorii. Una dintre excursiile - calatorie - poveste va fi cea de la Piatra Neamt - Targu Neamt...In care ne vom reintalni cu Creanga.
As vrea sa va reamintesc o scena din copilaria acestuia, referitoare la furatul pupezei din cuib, pe care a dus-o la iarmaroc ca sa o vanda, deoarece am sa va arat unde se tinea iarmarocul pe vremea lui Nica, in targul Tg Neamt, unde astazi este un mare teren de fotbal, dar privind iarba verde si ascultand vantul, ne vom imagina galagia, forfota si strigatele targovetilor din acel iarmaroc.
Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn, cu vai nevoie, zicandu-mi: Scoala duglisule, inainte de rasaritul soarelui, iar vrei sa te pupe cucu arminesc si sa te spurce, ca sa nu-ti mearga bine toata ziua? Ca asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib de multi ani, intr-un tei foarte batran si scorburos, pe coasta dealului, la mos Andrei, fratele tatei cel mai mic. Si numai ce-o auzeai vara: Pupu-pup! Dis de dimineata, in toate zilele, de vuia satul.
Nica se scoala si se grabeste sa indeplineasca sarcina de a duce de mancare la camp pentru lucratori, niste lingurari pe care ii angajase familia pentru ajutor la camp, in Valea Seaca, aproape de Topolita. Si pornind eu cu demancare, numai ce aud pupaza cantand: Pupu-pup! Pu-pu-pup! pu-pu-pup!. Auzind pupaza, Nica nu continua drumul spre lucratori, ci se indreapta direct la tei, cu gandul de a prinde pupaza, caci avea grozava ciuda pe dansa. Asta pentru ca il scula cu noaptea in cap zilnic nu numai ca il pupa cum zicea mama, denumind-o cuc arminesc.
Si cum ajung in dreptul teiului, pun demancarea jos in carare pe muchea dealului, ma sui incetisor in tei care te adormea cu mirosu
floarei, bag mana in scorbura, unde stiam si, norocul meu!...gabjesc pupaza pe oua si zic plin de multamire: taci lelita, ca te-am captusit eu! Ii mai pupa tu si pe dracu de-acum!
Dar in momentul in care vrea sa scoata paserea din cuib, Nica s-a speriat de creasta ei motata, de pene , pentru ca nu mai vazuse pupaza pana atunci, si i-a dat drumul in scorbura. Si s-a gandit el ca sarpe cu pene nu poate sa fie, deoarece auzise de la oameni, ca uneori in scorburi se ascund serpi, si s-a imbarbatat si iarasi a bagat mana, sa scoata pupaza. Dar nu a mai putut-o gasi. Parca intrase in pamant. Foarte suparat si nervos, si-a scos caciula din cap si a indesat-o la gura scorburei, apoi s-a dat jos din copac, a luat un lemn si a inlocuit caciula cu acel lemn, sa nu iasa pupaza. Aceasta cu gandul ca sa continue drumul la tarina sa duca mancarea oamenilor.Totusi, el ocupandu-se cu prinderea pupezei, intrziase destul de mult cu mancarea la lingurari. Acestora li se lungisera urechile de foame, uitandu-se dupa cel ce trebuia sa le aduca mancarea. A ajuns in final pe la pranzul cel mare, adica in jur de ora 14.00, cu mancarea sleita. Lingurarii erau tigani tocmiti cu ziua, si spune el au tabarat balaurii pe mine dar l-a salvat o chiranda (piranda) mai tanara. Dupa ce ia blidele goale, se intoarce spre sat, dar abatandu-se pe la tei. S-a urcat in copac si gaseste pupaza vaguita de atata zbucium. De la panica in care se afla, ouale au fost facute chisalita.
Venind acasa, ascunde pasarea vreo doua zile prin pod. Cei din casa erau mirati de ce Nica merge des la pod. A doua zi matusa Mariuca, sotia lui mos Andrei, fratele tatalui lui Nica, vine la mama lui Nica sa-l reclame ca a furat pupaza care ii trezea de dimineata de atatia ani. Spune despre ea ca era tulburata si ca plangea. Nica conchide ca da, pupaza era ceasornicul satului. Mama lui Nica nu stia bineinteles dar promite ca ti l-oi lua eu la depanat cand va avea ocazia. Auzind acestea ca lucrurile se precipita, Nica da fuga in pod si ia pupaza si s-a dus cu ea direct in targul vitelor, deoarece era zi de targ, de luni.
Si cum ajung la iarmaroc, incep a ma purta tantos printre oameni de colo pana colo, cu pupaza-n mana, ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor. Un mosneag nebun c-o vitica de funie, n-are ce lucra? - De vanzare-ti e gainusa aceea
mai baiete? De vanzare , mosule! Si cat cei pe dansa?- Cat crezi dumneata ca face!- Ia ad-o-ncoace, la mosu, s-o dramuiasca! Si cum i-o dau in mana, javra dracului se face a o cauta de oua si-i dezleaga atunci frumusel ata de la picior; apoi mi-o arunca in sus, zicand: - Na pozna, c-am scapat-o!.
Pupaza zbrrr, pe-o dugheana si dupa ce se mai odihneste putin, apoi ie drumul in zbor spre Humulesti si ma lasa mare si devreme cu lacrimile pe obraz, uitandu-ma dupa dansa! Eu atunci, hat! De sumanul mosului sa-mi plateasca pasarea
- Ce gandesti dumneata, mosule? Te joci cu marfa omului?Daca nu ti-a fost de cumparat, la ce i-ai dat drumul?....Si ma bagam in ochii mosneagului, si faceam un taraboiu, de se stransese lumea ca la comedie imprejurul nostru; de, iarmaroc nu era? Dar stii ca esti amarnic la viata mai baiete? A zis mosneagul de la o vreme, razand. In ce te bizui de de indarjesti asa, nepoate? Nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentru-un cuc arminesc? Pesemne te mananca spinarea, vad eu, mai tica, si ia acus te scarpin, daca vrei, ba s-un topor iti fac, daca a crezi, de-i zice aman puiule!- cand ii scapa din mana mea!
In polemica lor, intervine la un moment dat un satean care ii ia apararea lui Nica spunand sa lase baiatul, ca este humulestean de-ai nostri ca este feciorul lui Stefan a Petrei si ca tatal lui era un gospodar apreciat in sat. Mosneagul ii spune ca il cunoste pe tatal baiatului si ca l-a vazut pe acesta prin targ in acea zi, cumpara sumani, cum ii e negustoria si ca sigur se afla prin apropiere sau in vreo dughena, la baut adalmasul. Mosul il ameninta pe Nica, ca il va preda tatalui lui, pe care il va gasi in targ ca sa vada mosul daca tata-tau te-a trimis cu pupezi de vanzare , sa spurci iarmarocul?
Toate ca toate dar cand am auzit de tata, pe loc mi s-a inmuiet gura. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni si unde-am croit-o la fuga spre Humulesti, uitandu-ma inapoi sa vad , nu ma ajunge mosneagul? Caci imi era acum a scapare de dansul, drept s ava spun.Vorba aceeaLasa-l mai! L-as lasa eu, dar vezi ca nu ma lasa el pe mine acum!. Tocmai asa patisem si eu, ba inca eram bucuros ca scapasem numai cu atat.Bine ar fi s-o pot coate la capat, macar asa, cu mama si cu mastusa mariuca, gandeam eu, batandu-mi se inima ca-ntr-un iepure de frica si de osteneala.
Ajungand acasa, afla de la fratii lui ca mama si tata erau dusi la targ si fratii i-au mai spus cu spaima ca matusa lui mos Andrei a facut mare scandal si a sculat tot satul in picioare din pricipna pupezei din tei si il acuza pe Nica ca ar fi luat-o, iar mama lui Nica s-a suparat foarte tare auzind acestea. Si Matusa Mariuca e una dintre cele care scoate mahmurul din om; nu-i o femeie de inteles, ca matusa Anghilita a lui mos Chiriac, s-a mantuit cu vorba. Si cum fratii ii povesteau acestea, foarte ingrijorati, numai ce auzim catand din tei: -pu-pu-pup!-pu-pu-pup!-pu-pu-pup!-pu-pu-pup!
De cate ori nu am fost fermecati de povestile, povestirile si amintirile din copilarie ale lui Ion Creanga? O vizita la Casa Memoriala din Humulesti este o bucurie pentru toti si o pilda de viata.
In casa din Humulesti, vom avea ocazia sa vedem, spre a ne reaminti povestile, ceaslovul plin de sange de muste, calul balan pe care trebuia sa incalece Smarandita la clasa, cuptorul unde se ascundeau pisicile si chiar pisicile, deoarece complexul muzeal tine niste pisici anume sa dea autenticitate acestor locuri, vom vedea chiar si ciucurii pe care ii smotoceau matele.
In parcul tematic Ion Creanga de alaturi de casa memoriala vom vedea personaje din povestile lui Creanga, "Capra cu trei iezi", "Ursul pacalit de vulpe" si alte personaje hazlii.
Nota. Articolul a fost scris si ii apartine Danielei Dumitrescu.