Autor Subiect: Baba Dochia - vreme rea si vreme buna  (Citit de 3983 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Baba Dochia - vreme rea si vreme buna
« : Sâmbătă, 20 Ianuarie 2018, 10:44 »
Era acum o sa saptamana, o vreme atat de frumoasa, incat de ziceai ca suntem un prag de primavara! Intre timp a cazut omat, totul s-a invelit in alb...Mie mi-a ramas insa senzatia aceea placuta de aer caldut, de primavara. Si timpul asta de renastere, de redescoperire, de bucurie a culorilor ma duce inevitabil cu gandul la copilarie.

Si pentru ca nu exista copilarie fara povesti, iata una despre Baba Dochia...



Baba Dochia numita in unele parti si Baba Marta, cade totdeauna de 1 Martie sau Martisor, sarbatoarea romanilor pentru inceputul de primavara.  Despre aceasta baba exista mai multe legende, unele bine cunoscute, ca cea pe care o sa v-o reamintesc.

Se zice ca in timpurile de demult era un imparat si imparatul acela avea o fata foarte frumoasa si voinica pe nume Dochia. Avand tatal sau razboi cu un alt imparat, nu stiu cum si in ce fel s-a intamplat, destul ca imparatul nostru a fost invins. Si acum imparatul invingator nu s-a multumit numai cu atat, ci stiind ca potrivnicul sau are o fata foarte frumoasa, voinica, isteata si cuminte, a voit numaidecat sa i-o ia.

Dochia insa, prinzand de veste ca invingatorul tatalui ei vrea sa o ia pe “nepusa masa” si chibzuind ca nu e alt chip de scapare, s-a imbracat in douasprezece cojoace, si-a pus o furca de tors la brau si a luat turma de oi a tatalui sau. Astfel schimbata, nimeni nu a mai putut-o recunoaste, asa ca a plecat cu oile la munte.

“De-acu-nainte
N-a mai fi ninsosare
Ci tot cald si soare,
Zile calduroase,
Placute, frumoase.” ( Din folclorul popular)

Pe cand plecase ea la drum, dar si mai pe urma, cand suia cu oile la munte, era timp frumos si cald. Mergand, ea canta de zor:

“Mergi iutisor,
Ca-i Martisor, si-i caldusor, si-adu-o cofita
Plina, plinuta, de fragi, fragute!”

Cum se incalzise sub atatea toale pe ea, incepu sa arunce cate un cojoc. In fiecare zi cate unul, pana cand le-a aruncat pe toate. Dupa ce le-a aruncat pe toate, ramase numai in camasa.  Ajunsese atunci pe culmea unui munte inalt. Dar din senin caldura disparu si se porneste o furtuna amestecata cu ploaie si cu zapada. Vremea aceea rea a tinut douasprezece zile de-a randul si in fiecare zi se facea tot mai aspra, mai urata si mai nesuferita. Si de atunci se zice ca exista Zilele babei! Pentru ca, uneori Dochia este inchipuita ca o batrana nesuferita, viforoasa si  capricioasa ca vremea de la inceput de primavara.

Dochia noastra, fiind pe de o parte numai in camasa, iar pe de alta parte atat de neobisnuita cu asemenea furtuni si vazand ca o incearca serios frigul, a vrut sa se intoarca cu oile inapoi, insa, uitandu-se de pe culmea muntelui in jos si vazand cat este de sus, nu s-a mai incumetat a cobori. Se temea sa nu cada in vreo prapastie. Nestiind ce sa faca, a inceput sa planga de se “cutremura camesa de pe dansa” si nu stia cum sa indure frigul atat de mare si nesuferit.

Dar nemaiavand acum cu ce se imbraca, iar gerul devenind din ce in ce mai cumplit, incepuse incet incet a ingheta, pana s-a transformat in piatra. Aceiasi soarta avut-o si turma sa de oi. Asa incremenita sta ea si astazi pe culmea muntelui aceluia, impreuna cu oile sale.



Si de cand s-a intamplat aceasta cu Dochia cea foarte frumoasa, de atunci sunt cele douasprezece zile ale ei  in martie, ploioase si furtunoase.



O alta poveste despre Baba Dochia, este cea a Fratilor Grimm, pe care o voi povesti aici.

Se spune ca era odata o femeie vaduva care avea doua fete. Una din fete era frumoasa si harnica, iar cealalta foarte urata si pedeasupra si lenesa. Nu, nu este povestea Babei si a Mosului... :), daca la aceasta v-ati gandit.

Cu toate ca fata ei era urata si lenesa, mama o iubea mai mult pe aceasta. Se spune ca parintii iubesc intotdeuna mai mult pe copii mai firavi sau neajutorati, atunci cand au mai multi. Nu stiu…Fara cea frumoasa era atat de harnica incat singura facea aproape toate treburile casei. Ea era si cea care aducea apa in casa. Se ducea in fiecare zi pe ulita mare la fantana. Uneori ramanea pe marginea fantanei sa toarca. Si torcea pana ii tasnea sange din buricele degetelor. O data, in timp ce torcea acolo la fantana, a observant ca fusul s-a rosit de sangele din degetele ei. S-a grabit sa-l spele si se apleca spre fantana dar din nefericire a scapat fusul din mana. Fata a inceput sa planga “amar” si s-a intors la maica-sa sa-i spuna “nenorocirea care a dat peste ea”. Mama s-a suparat foarte tare cand a auzit si a trimis-o la fantana sa scoata cum va stii fusul de acolo.

Fata s-a intors la fantana dar nu stia ce sa faca. De frica mamei, in cele din urma s-a aruncat in fantana dupa fus. Ajunsa in apa fantanii , fata si-a pierdut cunostinta. Cand s-a trezit, s-a vazut culcata pe o pajiste frumoasa, foarte insorita si plina de flori colorate. Fata s-a ridicat si a pornit-o pe campie. In drumul ei a vazut deodata un cuptor incarcat cu paine. Si painea a inceput sa strige la fata “Fata buna, fata buna, scoate-ma din cuptor, mai degraba, ca de mult sunt coapta!” si ii ceru ajutorul caci altfel s-ar fi prefacut in scrum.

Fata nu a stat pe ganduri si a sarit imediat si cu lopata de langa cuptor a scos toate painile si si-a continuat drumul. Nu merse mult si a intalnit un mar. Acest mar era incarcat de fructe, avea crengile aplecate pana la pamant. Si marul a stigat la fata : ”Fata buna, fata buna, scutura-ma degraba, ca merele mele de multa vreme sunt coapte!” Fata imediat a sarit si a inceput sa scuture marul, pana a vazut ca nu mai era nici un mar pe crengi. Si nu le-a lasat imprastiate ci le-a strans intr-o gramada si apoi a continuat drumul.

Nu peste mult timp in cale i-a iesit o casuta. La fereastra casutei statea o batrana care avea niste dinti enormi, niste “clonti de dinti”, ca fata noastra s-a speriat si a vrut sa fuga. Dar baba a strigat-o sa vina inapoi si i-a propus sa ramana la ea pentru a-i ingriji gospodaria. I-a promis ca daca va fi harnica si va face treburile bine, o va rasplati. Fata accepta. Inainte sa inceapa treaba baba i-a spus ca trebuie ca atunci cand ii va face patul, sa-i intinda asternutul si sa-i scuture pernele foarte foarte bine, “sa zboare fulgii in toate partile”.

Fata a stat incremenita si s-a uitat la baba, dar nu a indraznit s-o intrebe de ce. Baba vazand ca fata e mirata i-a zis: “Daca nu faci asa, sa stii ca nu ninge pe lume, caci eu sunt Baba Dochia. ”Daca a vazut fata ca baba ii vorbea bland, nu s-a mai temut de infatisarea ei grozava, cu dintii aceea enormi si a ramas bucuroasa in casa babei. Era harnica fata, priceputa in treburile gospodaresti si baba era foarte multumita de fata. Iar pernele, le scutura atat de bine ca “zburau fulgii ca zapada in toate partile”.

Fata o ducea bine la baba, baba era multumita, ii vorbea frumos si o hranea cu bunatati “ciorbe si fripturi gustoase”. A trecut un timp asa, dar fata a inceput sa devina tot mai trista. Nici ea nu-si dadea seama de ce, dar apoi a inteles ca ii era dor de casa. Si chiar daca stia ca la baba o duce de o mie de ori mai bine decat acasa, nemaiputand suferi departarea, s-a apropiat de baba sa-i spuna: “Mama Dochio, mi s-a facut dor de casa si macar ca mi-e destul de bine la dumneata, da-mi drumul sa ma intorc la ai mei, ca nu mai pot ramane aici!”

Baba i-a spus ca a fost foarte multumita de ea si ca nu ii pare rau daca asta e dorinta fetei si ca o va duce ea insasi inapoi “pe taramul oamenilor”. Si a dus astfel fata de mana in fata unei porti mari. Cand poarta s-a deschis si fata a pasit peste prag, a pornit deodata o ploaie de aur si fata a ramas aurita din cap pana in picioare. Baba ca un ecou i-a spus ca aceasta e rasplata pentru munca ei. Cand sa plece, a vazut la picioare si fusul pe care il pierduse in fantana. Poarta se inchise in urma ei si fata s-a pomenit aproape de casa parinteasca. Pana si cocosul curtii a recunoscut-o si a strigat:

“ Cucurigu-gagu!
Fata noastra, poleita-n aur, trece-acuma pragu'!”

Si mama si sora cea urata si lenesa s-au bucurat de venirea ei, vazand-o asa poleita cu aur. Pentru ca le vazu atat de mirate, fata le-a povestit ce s-a intamplat. Pe inserat mama a tras-o pe fata cea lenesa la o parte si a indemnat-o sa plece si ea pe acelasi drum.

Dar cum sa faca? A incercat la fel sa toarca pe marginea fantanii dar nu-i ardea de tors. Nu si-a ranit nici degetele, asa ca pentru a murdari fusul de sange s-a intepat singura in niste maracini. Apucand fusul, l-a murdarit de sange si imediat l-a aruncat in fantana. Apoi imediat, s-a aruncat dupa el. A ajuns si ea la pajistea frumoasa, a ajuns si la cuptorul cu paine rumenita si cuptorul i-a facut aceeasi chemare de a scoate painile din el dar fata ia raspuns: _”Pai cum nu, parca alta treaba n-am!” si ca “Nu am chef sa-mi murdaresc mainile” si a plecat mai departe. A intalnit si ea pomul plin cu mere si desi marul a rugat-o sa-l scuture, fata cea lenesa  nu a dat atentie zicand “Daca imi cade vreun mar in cap?”.

Cand ajunse la casa Babei Dochia, a intrat de-a dreptul, fara sa se sperie de dintii ei, pentru ca stia despre ei. Si i-a spus babei ca vrea sa-i fie de ajutor. In prima zi a muncit ceva dar mai in sila, a doua zi nu a facut mai nimic, plus ca nu a scuturat pernele...De aceea uneori nu ninge... Iar a treia zi nu s-a mai sculat din pat de lenesa. Baba a ramas uimita si i-a zis ca nu vrea sa o mai tina in slujba ca poate sa plece. Fata s-a bucurat mult ca scapa si ca acum se va alege cu aur fara atata  munca. “Lenesa noastra socotea ca acum o sa vina ploaia de aur”.

Baba Dochia se duse si cu lenesa pana la poarta ce mare, lenesa i-a trecut pragul si….. in loc de aur a inceput sa curga peste ea  un vas imens cu smoala incinsa:
“- Ia-ti rasplata dupa cum m-ai slujit” i-a spus Baba Dochia si a inchis poarta dupa ea. Fata moarta de necaz si suparare, s-a indreptat nervoasa catre casa, sa o vada maica-sa.

La poarta, de pe gard, cocoselul gospodariei, a strigat tare tare de tot din toti rarunchii lui de cocosel:
“Cucurigu-gagu
Fata noastra cea rufoasa trece-acuma pragu”

Smoala a ramas lipita de ea toata viata, “n-a mai fost chip sa scape de asa o podoaba”... :)

Articolul este scris si ii apartine Danielei Dimitrescu

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Baba Dochia - vreme rea si vreme buna
« Răspuns #1 : Duminică, 21 Ianuarie 2018, 09:26 »
Sper sa nu se supere Daniela daca inserez aici si Balada Dochiei, scrisa de Gheorghe Asachi in 1838, dupa calatoria in  Muntele Ceahlau

Între Piatra Detunata
S-al Sahastrului Picior,
Vezi o stanca ce-a fost fata
De un mare domnitor.
Acolo e rea furtuna
E locasul cel cumplit,
Unde vulturul rasuna
Al sau cantec amortit.
Acea doamna e Dochia
Zece oi s-a ei popor
Ea domneaza-n vizunie
Peste turme si pastori.

La frumusete si la minte
Nici-o giuna nu-i samana
Vrednica de-a ei parinte,
De Decebal, ea era.
Dar cum Dacia-au împilat-o
Fiul Romei cel marit,
Pe cel care-ar fi scapat-o
De-a iubi a giuruit.
Traian vede asta zana
Desi e biruitor,
Frumusetei ei se-nchina
Se subjuga de amor.

Împaratu-n van cata
Pe Dochia a-mblanzi.
Vazand patria ferecata,
Ea se-ndeamna a fugi
Prin a codrului potica
Ea ascunde al ei trai,
Acea doamna tinerica
Turma paste peste plai
A ei haina aurita
O preface în saiag,
Tronu-i iarba înverzita.
Schiptru-i este un toiag.

Traian vine-n asta tara
Si de-a biru-i deprins.
Spre Dochia cea fugara
Acu mâna a intins.
Atunci ea, cu graiu ferbinte
"Zamolxis, o zeu ! striga,
Te giur pe al meu parinte
Astazi, rog nu ma lasa!"
Când întinde a sa mana
Ca s-o stranga-n brat Traian,
De-al ei zeu scutita zana
Se preface-n bolovan.

El petroasa ei icoana
Nu-nceteaza a iubi,
Pre ea pune-a sa coroana
Nici se poate desparti.
Acea piatra chiar vioaie
De-aburi copera-a ei san,
Din a ei plâns naste ploaie,
Tunet din al ei suspin.
O ursit-o privegheaza,
Si Dochia deseori
Preste nouri lumineaza
Ca o stea peste pastori.
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline danieladimitrescu

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 176
Re: Baba Dochia - vreme rea si vreme buna
« Răspuns #2 : Luni, 22 Ianuarie 2018, 11:55 »
Foarte frumos, multumim mult.
  O saptamana frumoasa!