Scrise de noi > Poeziile noastre

Povestile tacerii

(1/1)

admin:
Povestile tacerii
O poezie colectiva initiata de: oviarad si
continuata de: wonderland, Dana Hd, echilibru, Syzygium, Dana Caragea, noiembrie, adda, Nina Petre, Gabi p

Ce asurzitoare-i linistea aici
Gandurile s-au pus la odihnit,
Cuvintele, imprastiate, au adormit.
Sa fie soarele, abia inmugurit,
Cel care inspiratia a gonit,
Sau muza o fi racit,
Cand astenia si-o gasit.
(oviarad)

Sunt taceri si taceri.
In unele se odihneste gandul,
In altele se aprind  scantei
Mai este cate una ce mocneste
De visul ce nu se implineste
Taceri de dor, taceri senine…
Taceri ce spun mai mult decat cuvantul
In care o durere si-a gasit mormantul…
Taceri prelungi, taceri  intinse
Ce se astern  pe chipuri planse.
Taceri strapunse de un zambet
Care n-ascund niciun secret.

Sunt si taceri de care ne lovim,
De care-n suflet ne imbolnavim.
Taceri ce suna a gol, asurzitoare,
Taceri de otrava purtatoare,
Taceri in care linistea nu-ti mai gasesti,
Aproape nu mai stii nici cine esti.
Taceri ce cad ca o pedeapsa
Pentru o banala controversa.
Taceri de care vrei sa fugi
Taceri in care te ascunzi...

Dar si taceri care te-mbratiseaza,
Te alina si te-nduioseaza,
Tacerea cu care incepe iertarea,
Tacerea ce insoteste desfatarea,
Taceri din care chiar iubiri se nasc
Din  intamplari ce te vrajesc.
(wonderland)

Tacerea are propia-i soarta
Nasterea-i in fiinta noastra,
Creste sau dispare
Intim pentru fiecare.
Uneori e binevenita,
In doi e nepotrivita.
Doare cand e neinteleasa
Cand gresit, celalalt, o interpreteaza
Tacerea fi-va de aur
Incununata de cuvant, ca de laur.
(oviarad)

Nu vreau sa tac, dar n-am de-ales
Din bucatarie nu pot sa ies
Ca am comenzi de papa bun
De trimis departe, de-acum
Si drobul nu s-a prea legat,
Si oua am de-ncondeiat
Oi reveni, peste ceva zile
Ca eu sa tac: nu-mi sta in fire.
(Dana Hd)

Tacerea-n doi e pentru mine
un semn de legaturi senine,
in care poti sa stai fara cuvinte,
imbratisat de-o liniste cuminte.

Iar pentru fetele ce tac
Pentru ca harnicia le-a venit de hac:
Tacerea de forfota de linguri si capace acompaniata
Eu una tare vesela, cu gust si aromata.
Ca de vorbim de amestecat, de fiert, de copt,
Mai bine sa se intample in bucatarie
Decat sa fie dintr-o tragedie.
(wonderland)

Tacerea de catifea
M-asteapta blandut,
Ma primeste caldut.
Cat timp stau acolo nu pleaca, nu misca,
Stiu ca doar noi doi si-o muzica
Putem tacea.
Se face tarziu,
Dau semne ca plec,
Imi spune ca tot acolo-l gasesc:
Fotoliul meu de catifea
De langa fereastra cu cer
Si o  masuta pentru cafea.
(echilibru)

Fotoliul cel de catifea
Doar pare ca pe loc ar sta.
Dar el mereu calatoreste
In  povestile celui ce pe el poposeste.

Fotoliul cel de catifea
Sa taca singur nu mai vrea.
Dormitand, aseaza pe  masuta,
Pentru fiecare, o aburinda cescuta.
Asculta povesti ce ies din tacere,
Vorbind, fara cuvinte, despre apropiere.
Iar farfuriuta cu dulceata,
Aparuta  dintr-o vreme uitata
Adauga un aer romantic,
Ce pare pentru unii antic,
Tacerii blande ca o catifea...
(wonderland)

Tacerea e un limbaj
pentru care nu avem cu totii acelasi decodaj.
Dictionarul ni-l construim fiecare,
Pe masura ce o noua tacere apare.

Si ca lucrurile sa fie si mai putin clare,
Tacerea se modernizeaza,
mobilitatea ne preseaza.
Inainte taceam
in spatele cuvintelor rostite,
Acum, tacem alert
in spatele butonului "Like".
Adaugam tacerii o noua semantica,
o noua gramatica.

Cum poti sa te faci ca n-ai auzit
sau ca n-ai inteles,
Cuvantul scris si trimis
nu mai poate fi sters,
Te mai ascunzi un pic in spatele unui spam,
Sau a unei caderi de internet,
Dar stiu ca ai primit mesajul
si astept un raspuns concret,
Si daca chiar vrei sa taci, 
atunci sa taci politicos,
Apasa butonul "Like" de mai jos!

O oda imi vine sa-nalt:
Cinste celui ce a inventat butonul "Like"!
El niciodata nu a spus
Dar noi cu totii am dedus,
Ca "Like" nu e ca sa-ti arati placerea
Ci ca sa iti ascunzi, politicos, tacerea.
(Syzygium)

De obicei eu tac,
lasand pe altul sa vorbeasca
Si urmaresc cu interes
pe cel avid sa povesteasca
De multe ori m-am intrebat de ce asa?
De multe ori mi-am reprosat:
Hai spune si tu ceva!
E cam ciudat sa nu am vorbele la mine.
In minte cuvintele mi se ingramadesc.
Cand par un copil ce gura cu greu deschide,
Simtind privirile din jur, eu gandesc:
Dar de eu nu as tacea
Pe ceilalti cine i-ar mai asculta?
(Dana Caragea)

Si eu iubesc tacerea de la mine de acasa,
Si eu iubesc tacerea ce uneori in doi se lasa,
Imi place uneori tacerea intre prieteni,
Ce nu sunt obligati s-o umple.

Si da, adeseori tacerea doare,
Adeseori e insotita de incruntare,
E plina de repros sau de uitare,
De indiferenta sau neacceptare.

Am cunoscut si eu tacerea
Cand ceilalti cu verva povestesc,
Si mi s-a reprosat tacerea,
Si n-am stiut cum s-o strunesc.

Inca nu stiu cum sa o accept,
Inca nu simt ca am acest drept,
Sa tac atunci cand simt asa
Si sa nu ma doara tacerea altora.
(Syzygium)

O, noapte, lumina-n penumbra,
gand de catare ce umbla
Gand ce ingan-o poveste
de cum a fost ...si mai este.

Sus se aduna tacerea
jos se aduna  durerea.
Umblet, preumblet de jale,
tot mai adanc, in catare.

Noapte se naste-n lumina,
tu te preumbli-n gradina.
Cantec de ingeri e-n noapte,
taci...dar se-aud mii de soapte.
(noiembrie)

Ziua se naste-n intuneric.
Lumina nu-i un narcotic,
Cantecul vietii rasuna in zi,
Taci...soaptele inimii te vor calauzi.
(wonderland)

Tacerea este un raspuns
Ce-ascunde mai mult decat o mie de cuvinte.
(adda)

Tacerea e cu mine, e in mine,
E asurzitoare, coplesitoare,
O lume intreaga in mii de variante...

Tacerea te aseaza, te aduna,
Te risipeste, are capcane, te poarta in bucle de neant...

Mi-e prietena buna, o stiu dintotdeauna,
Uneori ma scoate in lume.
(Nina Petre)

Ma-nfasor in tacerea-mi
ca intr-un clopot de floare
si umbra prelinsa din gand
pe ziduri, zgariata, sangerand, ma doare

acum mi-i urat, ca-i pustiu;
nu-i tacere, dar vorbe ploioase
ma patrund si ma dor
cu lacrima-nghetata in vis, printre gene,
noroiul se-ncheaga alaturi de zbor

ma-nfasor in tacerea-mi
ca intr-un clopot de floare...
(Dana HD)

Tacerea ridicata-n slavi
Suntem un popor de intelepti?
Pe strabuni de-i ascultai
"Daca  taceai, filozof ramaneai"
Cum sti cand e momentul,
Sa-ti adormi "echipamentul'
De vorbit?
Sau de gandit?
O fi gresit?
Tacerea poate fi un pas
In anularea gandului ramas
In uitarea sentimentului
Neenuntat,
Sau a cuvantului nenascut
Care innauntru a crescut
Exponential.

Ca sa intelegem tacerea
Sa nu uitam ca comunicarea
Nu tine doar de vorbire
Are mult mai multe in primire,
Uneori o privire sugestiva
Face tacerea subiectiva,
Ea devine de prisos
Imbratisata intr-un gest duios,
Acompaniata de un zambet
Sau insotita de un scancet
Tacerea far' de veste
Naste o poveste.
(oviarad)

Ce frumos s-a "insirat" aceasta poezie...
Natural, asezat si cu un strop de frenezie.
Cu tacerea in rol principal,
A iesit un adevarat regal.
Cateva concluzii am dedus:
Ca pe multi, tacerea i-a sedus.
Ca tacerea e uneori binevenita,
Iar alteori total nepotrivita.

Tacerea este uneori dovada de sensibilitate,
Iar alteori de putere si vitalitate.
In tacere iti gasesti echilibrul,
In tacere atingi infinitul.
(Gabi p)



"Silêncio" - Mariusz Lewandowski, pictor contemporan polonez
 Sursa foto: de pe net,


wonderland:
Iar pentru cei interesati sa vada ce s-a mai copt prin Atelierul de poezie colectiva, recent lansat pe forum:
Ciripoii primaverii: http://www.singlescamp.ro/forum/index.php/topic,2678.0.html
Caldarea cu inseninare: http://www.singlescamp.ro/forum/index.php/topic,2701.0.html
Despre zodii, fara zodii: http://www.singlescamp.ro/forum/index.php/topic,2706.0.html
Prietenii sunt sarea si piperul vietii: http://www.singlescamp.ro/forum/index.php/topic,2705.0.html
 :dance:
Cea mai veche poezie colectiva din SCT, din 2013, scanteia care a reaprins...ideea. http://www.singlescamp.ro/forum/index.php/topic,1526.0.html

Atelierul il gasiti deschis, intrarea libera: http://www.singlescamp.ro/forum/index.php/topic,2700.msg132406/topicseen.html#msg132406

Ma uit ca prima a inceput ca o joaca, iar apoi s-au tot adaugat, la fiecare 1-2 ...debutanti.
Asa am ajuns ca la "Povestile tacerii" sa avem 11 co-autori!
Nu-i o minunata traznaie?

Sper ca macar aici, cititorii sa iasa din... tacere :)
PS- nu trebuie sa comentati (sa ne laudati sau sa ne criticati) in versuri, decat daca asa doriti  :giggle:

wonderland:
Intamplator sau nu, tocmai am dat peste un articol. Tot despre tacere, dar nu in versuri  ;):
http://www.la-psiholog.ro/info/ipostaze-psihologice-ale-tacerii

Ma gandeam la ce a zis Syzygium. Nu m-am gandit niciodata la butonul de Like, ca la un mod de a ne ascunde sau imbraca tacerea.
Dar, deseori m-a enervat acest mod de comunicare "feisbucian".
De multe ori ma intreb daca lumea citeste postarea, mai ales daca e un link catre ceva postat in alta parte,  sau apasa "like" de politete, ori ca reactie la poza...
Like si alaturi nicio vorba
pentru mine e o ciorba.
una fada si sleita
cin` sa vrea sa o inghita? :)
Dar nu vreau sa pornesc o alta...colectiva, doar ca acum am gasit ragaz sa raspund :)

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

Du-te la versiunea completă