Stiu si respect regulile pescuitului sportiv, cu o singura derogare: la salmonid folosesc momeala vie, dar si asta nu intotdeauna. Am permis de pescuit de la 6 ani !, taica-meu a tinut sa fiu "legal", sa nu am nici o problema, chiar daca eram atat de mic. Am copilarit pe malul Cibinului, unde pe vremea aceea era plin de jambla, clean si grunder (porcusor). Erau chiar si scobari si o data am vazut prinsa o stiuca, urcau probabil de pe Olt. Apa era atat de limpede si curata incat duminica malurile Cibinului, de la pod (acolo unde acum este Mc Donalds si Plus) pana la cascada din Turnisor (acum nu mai exista), erau pline de oameni veniti sa stea la soare, sa faca baie, sa pescuiasca. Era un adevarat spectacol sa vezi orasul insirat pe maluri...Dar asta a fost cu 40 - 45 de ani in urma. A urmat insa o vreme "tulbure" pentru Cibin, in care a devenise aproape un canal de deversare al reziduurilor. Acum Cibinul cat de cat s-a mai curatat dupa nebunia si febra "industrailizarii fortate" facute fara infrastructura, haotic si de-a valma. Spalatoria chimica deversa in Cibin aproape fara filtru, apa se colora pe trei patru sute metri, crescatoria de taurasi de la Cristian la fel dadea drumul la dejectii fara o decantare care sa tina cont de poluare, apoi mai era Flaro (fabrica de stilouri si pixuri), Filatura si fabrica de carpete si covoare de iuta si multe altele care nu tineau cont de cat rau fac dand drumul in apele Cibinului la apa industraia reziduala. Dupa 90, Cibinul a inceput sa-si revina, dar asta nu datorita masurilor de mediu care ar fi trebuit sa-l protejeze ci din fericire (pacate) poluatorii si-au inchis incet-incet portile. Apa insa este scazuta, debitul este insuficient pentru a se dezvolta un fond piscicol ca cel din 60 - 70. Si pastreaza inca urme din anii in care a fost intens poluat. Alt loc in care mergeam des era Lacu' lui Binder, acolo a fost o caramidarie veche, de unde se exploata argila si pt ca s-a atins o vana de apa, s-a format un imens si adanc ochi de apa. O apa rece si foarte inselatoare ca si curenti. Probabil ca neregularitatile in adancime din maluri si de pe fund formau acesti curenti care in fiecare an isi luau ofranda 2-3 tineri care nesocoteau primejdia. Lacul era plin de caras, caracuda si crap, mai tarziu a aparut bibanul si obletele. Prindeam cate 100 de carasi ca palma si un crapcean - doi in fiecare zi. AGVSP-ul din acea vreme aducea in fiecare an, chiar in aceasta perioada de prohibitie puiet de crap salbatic si oglinda si repopula lacul. Din pacate prin 75 s-a construit langa o ferma de ingrasare a porcilor si a inceput dezastru si cu acest lac. Acum se incearca asanarea lui desi mi se pare o mare prostie si un efort care nu-si are rostul. Sa arunci in haul acela mii si mii de bascule si sa obtii ce, cateva hectare la marginea Sibiului? Alt loc in care mergeam erau lacurile Vointa, le-am prezentat odata pe forum cu ce a mai ramas din ele. Era placut acolo, erau multe ochiuri de apa rezultate in urma exploatarii de nisip si balast. Erau foarte curate si s-au populat cu caras, clean, tipar, grunder. Tiganii mergeau cu paturile si branconau, prindeau tipari pana la o jumatate de kilogram. Cand a inceput febra asanarilor lacurile au inceput sa dispara unul cate unul, ramanand acum doar cateva baltute, dar avand multa vegetatie pescuitul este aproape imposibil. Nemaipunand ca in jurul lor este o pista de off road in care masinile vajaie pe langa tine. Oltul era alta optiune in vremea copilariei, doar ca este relativ departe, sunt 20 km pana acolo. Acum este din nou populat cu peste, cred ca s-a refacut la nivelul pe care-l stiiam, dar am ramas cu senzatia ca pestele de acolo este tot poluat. Am fost la pescuit chiar in ziua in care a fost otravit de Combinatul de la Coldea. Zeci de mii de pesti pluteau atunci morti pe rau, primii pe care i-am vazut erau niste somni si avati imensi, n-as fi banuit sa fie astfel de pesti acolo. Mai merg la Olt dar cu rezerva si imaginea a ceea ce am vazut atunci in minte.
Eu sunt mai mult pescar de pastrav, pescuiam mult pe Sebes, mai precis pe un afluent al acestuia pe Ionelul. Dar asta in vacante, cand stateam la bunici. Insa acum ajung rar acolo, este departe sunt vreo 30 km + 5 km de drum infernal pt masina. Pe rauletul din fata pensiunii sunt pastravi indigeni dar trebuie sa recunosc se lasa destul de greu prinsi. Localnicii sunt mult mai dibaci, le stiu locurile, obiceiurile. Vara mai ma joc in sus si-n jos de pensiune, iar "uneori" am noroc de cativa "patati". Mai mergeam la pastrav pe Laita si Arpasel, acolo este o adevarata feerie pentru pastravari dar sunt 75 km pana acolo si de cand mi-a murit prietenul cu care mergeam "sa muscarim" in apele repezi si foarte reci de sub Fagarasi, n-am mai vrut sa merg.
Mi-au ramas deci doar crescatoriile private din zona, nu foarte generoase in peste, nici prea mari, dar suficient totusi pentru a ma destinde si a ma desprinde pt cateva ore din probleme. Este mult caras, dar marunt si cand se incalzeste un pic si pana in toamna dau la crap. Sunt zile in care prind 5-6 ciortani de 2-3 kg, sunt zile cand nu prind nimic, altele cand intra si cate un somotei sau salau, asta cand ma pregatesc si pentru aceste tipuri de peste.
Crescatoria la care ma duc mai des este cea de la Orlat, este acolo un tip simpatic Ionut Moldovan care are cateva baltute cu peste. Imi place ca este mare povestitor si pastreaza locul foarte curat. Are langa si o ferma de gaini de casa, de unde se pot cumpara oua. De acolo vin deci acasa cu peste si oua. La Sacel sunt cateva lacuri mai mari, dar nu toate sunt bine populate plus ca vin si multi baiesi din zona si care cu galagia pe care o fac te indeparteaza de acolo. Este un lac acolo, sub padure, lacul II se numeste, unde in aceasta perioada carasul este nebun, trage unul dupa celalalt. Acolo vreau sa merg marti.