Asa in repezeala cele doua subiecte care mi-au mai ramas: Catania si Etna. Despre cele doua s-ar putea scrie o multime, dar nu am cum sa fac asta, in 2 plec spre Norvegia si mai am cate ceva de aranjat...
Prefer sa va arat doar cateva fotografii si sa va spun cateva cuvinte despre fiecare. Incep cu Catania, spunandu-va ca zona centrala, Piata Domului in special este foarte frumoasa, curata si cu o arhitectura interesanta. Este un oras reconstruit, se vede asta, are un plan al strazilor foarte bine organizat. Desi destul de mare, este al doilea dupa Palermo, permite datorita planului de uurbanizare o circulatie destul de lejera. L-am strabatut de cateva ori cu destul de mare usurinta.
In Piata Domului exista Catedrala Sfanta Agata, acolo unde este inmormantat marele compozitor Bellini. In centrul pietii un obelisc ce sta parca infipt intr-un elefant executat din piatra vulcanica neagra. Langa, la intrarea in piata de peste, o fantana foarte frumoasa si apoi nebunia vanzatorilor care-si cheama clientii. Interesant si pitoresc. Ce nu e pitoresc in Catania sunt tiganii nostri. Desi te vad ca esti roman se tin dupa tine cersind mancare la copii. Altii erau pe scarile unei biserici apropiate primind banuti de la oameni milostivi care nu stiu cata lene si nesimtire sade in acesti oameni. Dai de ei de cand mergi la poarta de imbarcare si nu doar de tigani ci de fete din astea care au uitat limba romana si sa-si traga strampenii si pantalonii...Vai de mama lor...Niste personaje atat de stridente si neplacute la vedere si mai ales la ascultare. Galagioase, nesimtite, mereu in discutii telefonice "in italiana", wow, ce lume...
Ce naiba fac fetele astea acolo, cu ce se ocupa, habar n-am. Poate lucreaza ceva, poate se ofera, poate ard doar gazul de pomana...Nu stiu. Oricum ar fi bine sa nu se mai intoarca prin tara...
Dar gata cu astea, ca nu-mi place sa vorbesc despre lucrurile astea. Sa va rata cateva fotografii...
Si in final, inainte de a-mi incheia povestea, ceva despre uriasul care sta de veghe...Etna. Vulcanul este rezultatul mai multor evenimente geologice care au avut loc de-a lungul a zeci de mii de ani. Primele sale erupții cunoscute au avut loc in perioada pleistocenului inferior de mijloc (acum 570.000 / 600.000 de ani). Casa actuală a vulcanului, înălțimea care suferă constat modificări datorită acumulării de materiale sau a colapsului zidurilor, s-a asezat pe vechii vulcani de la Trifoglietto (a căror prăbușire a generat craterul gros al Valle del Bove) și Mongibello (de la Arabă "Gebel", care înseamnă "muntele munților"), care este încă în activitate.
Zona vulcanica Etna este formata din craterul central (Voragine și Bocca Nuova), craterul de nord-est (care provine din eruptia din 1911) și craterul sud-est (care a aparut in 1971).
Dintre craterele superioare, Montagnola și Monti Silvestri prezintă un interes deosebit. Montagnola este unul dintre cele mai impresionante conuri secundare ale Etnei: se ridică la sud de craterul central, pe pantele înalte de sud unde s-a ridicat la o altitudine de 2.500 de metri după erupția din 1763.
Monti Silvestri s-a format ca urmare a erupției din 1892. Între partea superioară și cea inferioară Monti Silvestri trece drumul care duce de la Zafferana Etnea și Nicolosi la Rifugio Sapienza.
La 2.900 m altitudine se află faimosul "Torre del Filosofo", o constructie numita astfel în memoria lui Empedocles (492 î.Hr. - aproximativ 430 a.C), filozoful din Agrigento care a urcat vulcanul pentru a studia fenomenele. Se spune că filozoful a murit prin căderea în gura vulcanului, dar nu este sigur daca s-a intamplat accidental sau deliberat.
Se crede că "Torre del Filosofo" a fost construit de împăratul Hadrian, care a mers, între 117 și 138 d.Hr., de mai multe ori pe Etna, fascinat de măreția și amplitudinea părerii sale bucurându-se de acest punct de vedere strategic asupra provinciei Catania. Acum ceea ce se numeste Torre del Filosofo este o cladire urata, din beton, pe doua nivele, construita in anii 1960.
Noi am ramas in zona Refugiului Sapienzza, acolo unde se poate vedea Craterul Silvestri. Si pe care l-am fotografiat. In drum am facut cateva opriri pt a admira peisajul fantastic si flora spectaculoasa. Etna pufaia parca din ce in ce mai tare. Cu cateva zile inainte de plecare a avut o eruptie care inca mai continua dar la un nivel mult mai redus. Din apropiere se vedeau bulgari aruncati prin conul vulcanului si paturi mari de sulf. Norul se intindea pana hat departe, spre mare. Chiar si la 60-70 km am simtit mirosul sulfului ce emana din crater. Nu am urcat ca acum doi ani cu funicularul, am vazut ca foarte putini faceau asta. Nu este vorba de pericol ci de vizibilitate. Odata cu sulful arunca si cenusa, care impregneaza atmosfera facand imposibil sa vezi si la cativa metri. M-am uitat pe camere si am vazut un grup de tursiti care de-abia se distingeau, asa ca pana data viitoare am zis pas, asa ca am ramas la baza vulcanului, multumindu-ne sa-l admiram de acolo...
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea, din Sicilia. La intoarcerea din Norvegia am sa v-o spun pe cea din Tara Fiordurilor...