Autor Subiect: Japonia, circuit de 14 zile. Minunatiile toamnei nipone. 5 - 18 noiembrie 2019  (Citit de 25662 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Kyoto, orasul samurailor si al gheiselor. Aura de capitala milenara a imperiului se simte la fiecare pas...Este total diferit de orice alt loc din Japonia. „Un amestec natural de salcii și flori de cireș se țes într-un brocart, Heian-kyo”, spune un vers care zugraveste cea mai strălucitoare perioada a capitalei care s-a numit odata Heian. A venit insa o vreme in care Kyoto și-a pierdut dreptul de capitală politică în fața lui Edo (astăzi Tokyo). În primul an al epocii Meiji (1868), Kyoto și-a recăștigat insa statutul de capitală, dar pana la urma s-a stabilit ca Tokyo să fie din nou centrul puterii. Desi cetatenii din Kyoto au ptotestat pana la urma nu au avut succes. Impăratul si odata cu el toti nobilii cei puternici si influenti s-au mutat la Tokyo.

Am gasit in Kyoto un oraş minunat încărcat de cultură rafinată şi istorie. Este locul de origine al culturii Japoniei si se spune ca in Japonia nu există un alt loc mai minunat ca Kyoto, în care fiecare anotimp este cu adevarat splendid. Situat într-o vale şi  înconjurt de munţi, cu multe paduri in jur, Kyoto arata ca o oaza alba...

A fost pentru mine o zi minunata....Am colindat străduțele inchipuidu-mi cum pe acolo treceau temutii samuraii, gandindu-ma la niste vremuri a carui gusturi le percepusem ca intr-o boare, cu ani in urma, cand citisem  "Sogunul" lui James Clavell.

Am vizitat Castelul Nijo-jo, reședință a shogunului Tokugawa Ieyasu (romanul Sogunul se petrece in perioada primului conducator Tokugawa...). Am descoperim apoi Templul Pavilionului de Aur Kinkaku-ji  decorat cu foiță de aur, cu reflexiile sale minunate în apa calmă a iazului Kyokochi.

Cat eu am cutreierat pe stradutele cartierului vechi incantat de casutele de lemn, de anticariate si de magazinele de antichitati, cativa norocosi din grup au reusit sa fotografieze gheise. Cred ca sunt ultimele imagini cu aceste fapturi ciudate, discrete si enigmatice...pt ca autoritatile locale, citisem ca au interzis fotografierea lor pe strada...







In Kyoto am dat de artarii inrositi, a fost primul semn de toamna nipona...

















































































Seara mi-am petrecut-o intr-un mic local traditional, impreuna cu prietenul din copilarie al fiului meu, aflat si el la Kyoto. Ne-am ospatat cu un platou de tempura, minunat pregatita...


Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Re: Japonia, circuit de 14 zile. Minunatiile toamnei nipone. 5 - 18 noiembrie 2019
« Răspuns #46 : Vineri, 21 Februarie 2020, 07:57 »
Dupa o scurta pauza, imi continui povestirea acestei excursii...cu o zi inceputa devreme, asta pentru a avea cat mai mult timp pentru vizitare...

Din Kyoto am luat un tren local spre Nara, prima capitală a Japoniei. Prima oprire a zilei insa am facut-o pentru a vizita sanctuarul shintoist Fushimi Inari-taisha, vestit pentru cele peste 10000 de porți Torii portocalii, o explozie senzațională de culoare. Templul este dedicat zeității orezului, Inari, de aceea si multimea de statui cu vulpi, animal considerat mesager al zeității Inari.

Turistii vin aici cu miile pe zi, la fel si localnicii, pentru a se plimba pe sub miile de porți torii – Senbon Torii – ce împânzesc dealul din spatele templului și care au fost donate de către credincioșii recunoscători, cărora Inari le-a îndeplinit rugămintea. Porțile se întind formand o poteca portocalie, serpuita, pana la inaltimea de 233 metri a dealului. Din loc în loc se află altare, unele mai bine intretinute si estetice, altele mai saracacioase si mai ruinate...Toate au insa leit-motivul Poarta Torii.

Poarta Torii este un simbol traditional japonez si reprezinta trecerea din lumea materiala in cea spirituala. Acestea sunt realizate din lemn sau piatra amplasate in fata altarelor.

Primul templu a fost construit aici în jurul anului 700 de către clanul Hata și închinat încă de pe atunci zeiței Inari, protectoarea culturilor de orez și al sake-ului. Zeita aceasta nu s-a limitat insa la orez, in urmatoarea mie de ani a tot evoluat in mintea japonezilor: a început să se ocupe mai întâi de comerț, înlesnind afacerile susținătorilor ei, apoi a trecut de partea samurailor, ajutându-i să-și poarte bătăliile. S-ar putea spune ca zeita tine pasul cu evolutia si modernizarea, adaptandu-se din mers... :) Se spune că în zilele noastre s-ar fi făcut corporatistă și-i ajută pe japonezi să împânzească lumea cu produsele lor. Poate sa fie o explicatie a multor donatii facute de firmele mari, numele lor fiind inscriptionate pe porti...Cu cat compania este mai mare, cu atat pozitia portii si detaliile cu care a fost realizata sunt mai bune...

Ajutoarele zeitei, asa cum va spuneam deja, sunt vulpițele kitsune. Sarcina lor principală e de a înlesni comunicarea zeiței cu oamenii. Viclene, îndrăznețe, descurcărețe, adica asa cum sunt si pe la noi... Au însă în plus capacitatea de a se strecura în corpul oamenilor și de a-i poseda. Sunt deopotrivă spirite binevoitoare, gata să te ajute la greu, sau pot deveni spirite răutăcioase și capricioase, în funcție de toanele de moment. Se mai spune că pot trăi o sută de ani și pe măsură ce îmbătrânesc le mai crește câte o coadă, odată cu înțelepciunea și cu puterile ce le posedă. Nouă ar fi numărul maxim de cozi pe care le pot căpăta.



















































Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Re: Japonia, circuit de 14 zile. Minunatiile toamnei nipone. 5 - 18 noiembrie 2019
« Răspuns #47 : Sâmbătă, 22 Februarie 2020, 11:40 »
Japonia traditionalista inseamna Kyoto, dar nu departe de acest oras fascinant este o alta fosta capitala, Nara. Aici intalnesti la tot pasul temple, altare, parcuri, muzee si case tipic japoneze. Mi-a dat impresia unui oras boutique, dar efervescent, multa lume pe strazi, o zona comerciala mei putin tipaca Japoniei moderne, un parc populat pana la refuz de caprioare. Nu am vazut nicioadat in lume atatea caprioare la un loc. Am vazut in Austria o ferma, dar nici chiar acolo nu erau atatea.

Pana sa ajungem la destinatia noastra, Templul Todai-ji, am avut ceva de mers pe jos, dar cum ghidutza noastra ne-a facut sa intram intr-un ritm de plimbareti, nimanui nu i s-a mai parut mult...Asta poate si pentru ca aveam ce vedea in jur...iar cand am dat de primele caprioare, nu mai aveai cum sa simti oboseala picioarelor...Oricum, trebuie sa o spun si sa atentionez pe oricine care vrea sa mearga in Japonia: daca vreti sa vedeti ceea ce am parcurs noi, e nevoie de ceva conditie fizica. Adica nu poti sari de la birou direct pe strazile Japoniei, trebuie sa te pregatesti pentru mersul pe jos, sa-ti creezi o anumita disponibilitate la efort...Altfel nu poti vedea mare lucru...Tot ca o recomandare, e sa fiti pregatiti pentru trezitul mai de dimineata. Adica nu plecam la 9:00, ci maxim la 8:00, uneori chiar mai repede. Japonia este Tara Soarelui Rasare, asa ca dimineata devreme trebuie sa ne prinda pe drum...Este pacat sa bateti atata amar de kilometrii si sa pierzi timp pretios, de vizitare, lenevind in pat...

Uite asa, fotografiind, mangaind caprioarele care ne ieseau in cale am ajuns in Parcul Nara-koen (koen inseamna parc, in limba japoneza). E pzona destul de intinsa, cu copaci, cu amenajari turistice si cu mii de caprioare. Se intinde practic intre centrul orasului si Naramachi, pana la baza dealurilor care se ridica in estul Narei. Turistii ajung aici pentru a vizita templul Todai-ji, gradina Isui-en si altarul Kasuga-Taisha, dar si plimbarea in sine este o delectare. Iar interactiunea cu caprioarele extraordinara. Toata lumea a cumparat niste biscuiti speciali pentru ele si le-a oferit dupa ce a asteptat o plecaciune din partea delicatelor patrupede...Au fost invatate sa aplece de cateva ori capul, parca dau afirmativ din el, asta pentru a astepta mancare...Ele iti faca asa dar daca nu le dai si le superi pot deveni un pic agresive...Am vazut cum prindeau de haine turistii, cum ii impingeau pe la spate sa li se ofere de mancare...Capriorii au cornitele taiate, tocmai pentru a feri lumea si in special copiii de accidente.

Dupa ce ane-am delectat in prezenta caprioarelor am mers sa vedem celebra statuie Daibutsu (Marele Buddha), adapostita de templul Todai-ji. In sala mare se afla statuia Daibutsu, un Buddha imens, avand 16 metri inaltime, care emana energie spirituala in toata grandoarea lui. La cateva sute de metri in partea de est a statuii se afla poarta Nandai-mon pe care, odata intrat, vei vedea un stalp ce are la baza o gaura. Daca reusesti sa te strecori prin ea, inseamna ca esti, in mod sigur, ”iluminat”.

Altarul Kasuga-Taisha e cel mai important altar Shinto din Nara, cladirile lui fiind plasate intr-un cadru natural de vis: paduri, poteci, felinare si caprioare semi-domesticite. Dupa ce vizitezi gradina Isui-en si templul Todai-ji, Kasuha-Taisha e urmatorul obiectiv, care va completa, practic, turul in zona parcului Nara-koen. Altarul se concentreaza in jurul unei sali principale (honden) si a unei sali de veneratie (haiden) dar marele deliciu e sa explorezi intregul loc, mergand pe potecile pietruite, luminate de lampioane, pentru a descoperi alte altare mai mici si, desigur, pentru a intalni catifelatele creaturi, divinizate in Nara.














































































Offline Valentin2016

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 59
Re: Japonia, circuit de 14 zile. Minunatiile toamnei nipone. 5 - 18 noiembrie 2019
« Răspuns #48 : Duminică, 26 Iulie 2020, 14:45 »
                   Da, așa este mai bine. Mulțumesc pentru împărtășitele dumneavoastră. Da, este o alta natie. Si pozele si comentariile eu le am apreciat si replica ca mereu ne întoarcem la lucrurile noastre mărunte.
                   Eu am plecat sa i cercetez, de la un fapt banal. Am avut o Toyota si nu se strica niciodata  si pana la urma s a stricat. Și sa stiti ca m am gândit multe multe ore de ce noi cu asa multa educatie, scoala si atata educatie si atata chin, ajungem sa fim așa. Dar, peste generații o sa schimbam si noi multe. Mi a placut sa citesc fiecare comentariu,al fiecarei persoane.