Autor Subiect: Marocul, Atlanticul, palmieri si farmecul dunelor de nisip 9 - 17 aprilie 2019  (Citit de 16697 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13222
Am ajuns si la uriasa moschee Hasan al II-lea. A fost terminata in anul 1993, dupa eforturi financiare imense si dupa o impresionanta munca artistica. Rezultatul eforturilor a fost realizarea uneia dintre cele mai mari si frumoase moschei din lume. Unii spun ca e a doua din lume, ghidul de la moschee o prezinta ca pe a treia, eu am gasit intr-un top foarte credibil ca ar fi "doar" a 14-a. Indiferent a cata este, dimensiunile ei depasesc orice imaginatie. Sala de rugaciune mi se pare mai mare decat cea a Bisericii Sf Petru din Vatican. Incap peste 20.000 de persoane...

Pentru realizarea ei fost angajați cei mai buni arhitecți din țară, printre care și o echipă de arhitecți francezi, in frunte cu Michel Pinseau, care au facut proiectul si au coordonat lucrarile. Mai mult de 10.000 de constructori au lucrat la construcția ei pentru a o termina în anul 1989, când regele împlinea 60 de ani, dar nu au reușit și lucrările au continuat. La aniversarea onomasticii, in data de 9 iulie 1980, regele a declarat: "Imi doresc ca orasul Casablanca sa fie imbogatit cu o cladire atat de mare si de minunat lucrata, incat orasul sa se mandreasca cu aceasta pana la sfarsitul timpului. Imi doresc ca aceasta moschee sa fie construita pe ape, caci tronul lui Dumnezeu se afla tot pe ape. Asadar, inchinatorii care vor merge sa se inchine in moschee, vor sta pe pamant si vor vedea doar oceanul si cerul lui Dumnezeu."

Moscheea a fost oficial finalizată și inaugurată în anul 1993, chiar în ajunul aniversării nașterii Profetului Mohamed. Combină mai multe stiluri arhitectonice, fiind inspirată din construcții foarte cunoscute, Minaretul Koutubia, pe care l-am vizitat impreuna la Marrakesh, Marea Moschee din Kairouan si Cupola Stâncii din Ierusalim. Materialele folosite la ridicarea Moscheei Hassan II provin, aproape in totalitate din Maroc si ghida a insistat de fiecare data cand am fost acolo cu aceasta explicatie. Exceptie o fac doar coloanele albe din granit si candelabrele din sticla de Murano, aduse din Venetia. Marmura folosita este luata din Agadir, lemnul de cedru vine din Atlasul Mijlociu si coloanele din granit au fost aduse dintr-o localitate prin care am trecut in drumul nostru din Merzouga spre Atlantic: Tafraoute.

Moscheea este deschisa pentru toate cele 5 rugaciuni zilnice credinciosilor musulmani, dar in special la serviciile savarsite in ziua de vineri. Vizitatorii, asa cum am fost noi, ne-musulmani, pot vizita moscheea doar in cadrul unor grupuri organizate, care au loc de mai multe ori pe zi, doar in prezenta unui ghid oficial.

Ce impresioneaza cel mai mult la Moscheea regelui Hassan II este forma si pozitia acesteia. Moscheea este ridicata pe o platforma plasata pe apele Oceanului Atlantic. Un detaliu unic in lume este faptul ca o parte a podelei moscheei este confectionata din sticla, oferind astfel inchinatorilor posibilitatea de a vedea sub ei sala de ablus. Se vorbeste si de o podea sub care se vad valurile oceanului, dar eu care am vizitat de vreo...30 de ori moscheea, nu am vazut-o. Inclin sa cred ca este o poveste, sau se afla in zona inchisa ne-musulmanilor. Unii spun ca doar familia regala poate sa vada asta...

O parte a tavanului moscheei este mobil, permitand, cu ocazia evenimentelor speciale, ca acesta sa se dea la o parte iar deasupra sa ramana cerul liber. Astfel, putem spune ca dorinta regelui Hassan II de a face o moschee in care credinciosii musulmani sa admire cerul si apele lui Dumnezeu a ajuns la indeplinire. Ghida ne spunea ca deschiderea se face cu o telecomanda, dar ea care lucreaza acolo de vreo 20 de ani nu stie unde este butonul...

Cu o inaltime de 210 metri, minaretul Marii Moschei Hassan II ajunge a fi cel mai inalt edificiu din Maroc si cel mai inalt minaret din lume. Pe timpul noptii, un imens laser isi arunca lumina in directia orasului Mecca.

Stiu ca e ciudat ca in Saptamana Mare sa scriu despre o moschee, dar probabil ca multi stiu deja ca sunt ecumenic, adica respect toate cultele existente pe Pamant. Sunt nascut si botezat ortodox, inclin insa sa cred ca cea mai sociala si deci cea mai bun cult este cel evanghelic si mai spun de fiecare data ca ar fi trebuit sa pastram religia stramosilor nostri dacii, nu sa importam religia altora. Dar respect ceea ce s-a intamplat in istoria noastra si niciodata nu mi-a trecut prin cap sa trec la alta religie, sa las cea in care am fost botezat.

Asta a fost o paranteza, acum va arat cateva fotografii pe care le-am facut acolo:

























































Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13222
Inchei aici povestirea mea despre Maroc. Multumind inca o data pentru norocul de a-l fi intalnit pe Mohammad, cel cu care impreuna am ghidat multe, multe grupuri in Maroc. Si in ultima mea excursie cu el, m-a ajutat mereu, a fost extrem de receptiv la ce am vrut, la ce am cerut pentru grup. Unul dintre lucrurile pe care am vrut sa-l ofer celor cu care am calatorit, a fost o excursie ex-program pe Cheile Todra (sau Toghda cum le numesc marocanii). Nici nu a clipit: a socotit daca ne ajunge timpul si mi-a spus "mergem". Fara nici un ban, fara nici o comensatie. Doar pentru prietenia care ma leaga de el, pentru placerea de a-si prezenta tara si de a multumi cat mai bine pe toti.

Aflate in estul Muntilor Atlas, Cheile Todra au o lungime de 40 km. Ultimii 600 de metri din defileu (cei pe care i-am vizitat si noi) reprezinta partea cea mai spectaculoasa. Stancile "se apropie" in unele locuri pana la 10 metri, dand senzatia unui canion adanc. 

În timpul sezonului uscat mare parte din canion este uscat, cel mult se poate vedea un mic curent de apa. Noi am fost in sezonul cel mai bun, cel umed, atunci cand firisorul de apa apare ca un minunat rau de munte. Am citi ca in timpul sezonului ploios Todra se transforma intr-un torent puternic...

Am ajuns destul de usor acolo. Este o sosea foarte bine intretinuta, asfaltata, care ofera panorame minunate asupra satelor berbere si oazei de palmieri.

Am admirat un catarator care urca pe stanca rosie, cu o uimitoare agilitate, tipic...africana. Un loc superb in care ne-am bucurat pret de treisferturi de ora, intr-o plimbare de-a lungul raului, strajuiti de stancile impresionate.

Asta a fost povestea mea, as fi putut inca sa va spun multe, dar trebuie sa ma intorc la alte lucruri. Am impartasit cu voi, cu toata bucuria si placerea ceea ce m-a impresionat, ceea ce am trait acolo in tinutul acela minunat. Marocul imi ramane adanc in inima, imi este tare drag si m-am bucurat enorm sa-l cunosc intim si adanc.

In incheiere postez cateva imagini de pe Cheile Todra: