Autor Subiect: Religie vs ateism, "crede si nu cerceta" vs stiinta  (Citit de 89449 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Saturnianul

  • Vizitator
Re: Religie vs ateism, "crede si nu cerceta" vs stiinta
« Răspuns #360 : Marți, 27 Decembrie 2011, 15:09 »
Partea tragica e ca noi oamenii am asteptat mereu sa ne rezolve un cineva eteric problemele: ingerii, divinitate, Iisus sau Dumnezeu. Si cind nu le rezolva zicem spasiti ca asa a fost voia Lui. Deci El e de vina pentru nerezolvarea problemelor noastre, nu noi ca am stat cu mainile in sin si nu am facut nimic. Dumnezeu a devenit tapul ispasitor al insucesselor si necazurilor noastre :)

Caroline

  • Vizitator
Re: Religie vs ateism, "crede si nu cerceta" vs stiinta
« Răspuns #361 : Marți, 27 Decembrie 2011, 16:31 »
Zarathustra, Allah, Buddha, Dumnezeu, Cezar, Inchizitia, Hitler, Stalin, Ceausescu, Guvernul... mai ales, NOI, romanii, am devenit (printre alti balcanici) "specialisti" in stiinta tatucului. Alte popoare au mai invatat cu anii (sau cu secolele) ca ce-ti faci cu mana ta... Si n-o spun cu snobism sau cosmopolitism... chiar imi pare sincer rau pentru aceasta stare de fapt.

Offline Sara

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 314
Re: Religie vs ateism, "crede si nu cerceta" vs stiinta
« Răspuns #362 : Marți, 27 Decembrie 2011, 20:18 »
Krisna, Moise, Maomed, Lao Tzi...si enumerarea continua...

Mai ales noi, romanii detinem ceva ce altii n-au.
Sau altfel spus...doar noi, romanii...
Nu degeaba se bat unii si altii sa ne piarda si istoria si pe noi insine.
Ceea ce are Romania nu mai are vreo alta natiune.
Pamant Sfant e scris, e spus si chiar este cu adevarat.
Pacat ca nu toti romanii snt constienti de tezaurul care se afla in ei si-n tara lor in care nu intamplator au venit la trup aici si acum, cand a avut loc acel "acum".
E curios cum umarul unei femei poate parea uneori de stanca pentru un barbat.

Offline Sara

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 314
Re: Religie vs ateism, "crede si nu cerceta" vs stiinta
« Răspuns #363 : Marți, 27 Decembrie 2011, 20:20 »
Dumnezeu a devenit tapul ispasitor al insucesselor si necazurilor noastre :)
Pentru crestini Dumnezeu e de vina  :D!
Pentru atei de vina e vecinul, nevasta, mama, socrela, sistemul, politica, politicienii, politistii, etc....numai el bietul nu-i de vina  :D!
E curios cum umarul unei femei poate parea uneori de stanca pentru un barbat.

Caroline

  • Vizitator
Re: Religie vs ateism, "crede si nu cerceta" vs stiinta
« Răspuns #364 : Sâmbătă, 07 Ianuarie 2012, 03:09 »
Prin religie, jutificarile iau locul actiunii. A nu se confunda religia cu credinta...  ;)

Caroline

  • Vizitator
Re: Religie vs ateism, "crede si nu cerceta" vs stiinta
« Răspuns #365 : Marți, 10 Ianuarie 2012, 00:39 »
Revin la acest topic mai vechi fiindca am gasit ceva interesant, zic eu:

“Materialismul (n.r. ştiinţific şi religios) a dus lucrurile până acolo încât omul nu mai ştie nimic despre propria materie… el a fost învăţat să-şi ducă viaţa pe Pământ în formaţiuni de gânduri pur abstracte, străine de orice realitate.

Dacă parcurgeţi ştiinţa ocultă (n.r. antropozofia sau ştiinţa spiritului), veţi vedea că Omul nu este gândit doar ca prezenţă în Cosmos, aşa cum se întâmplă în prezent în ştiinţele naturii, ci Universul şi Omul sunt gândiţi unul în celălalt, sunt urmăriţi împreună în evoluţia lor. Nu se poate studia Universul în mod pur, abstract, în sensul copernican-galilean, şi independent de el, Omul, ci în timpul abordării ambele entităţi trebuie să se întrepătrundă.

De fapt, ce face această ştiinţă a naturii? Ea observă animalitatea şi îl recompune pe om din tot ce a găsit în animalitate. Aceasta înseamnă că observă tot ce este extrauman pentru a spune apoi, cu aproximaţie: Aici se termină extraumanul, de aici începe omul. Nu este studiat omul ca atare şi nici nu dezvoltă o concepţie despre adevărul uman. Ar fi cu adevărat foarte necesar azi ca oamenii să plece de la observarea ştiinţifică geotheana a naturii, mai ales de la studiul învăţăturii sale despre culori. Să observăm ochii, activitatea lor, să facem aceasta fără prejudecăţi. Postimaginile (n.r. impresiile vizuale post imagine sau iluziile optice) dovedesc că ochiul nu este un simplu sistem de lentile, ci ceva viu. De ce reţine ochiul imaginea puţin după? Admiteţi că am pipăit un material de mătase, după care îmi rămâne în organul pipăitului o postacţiune a moliciunii mătăsii. Dacă pipăi şi altădată materialul, recunosc mătasea, prin efectul pe care l-a avut asupra mea. Ştiinţa materialistă spune că ochiul preia imaginile, care se transmit prin nervul optic. Cu aceasta se termină totul. Restul organismului este, pentru procesul cunoaşterii, a cincea roată a carului. Dar a recunoaşte în mod repetat o imagine sau o senzaţie înseamnă a ţi-o aminti. Întregul corp este un instrument de amintit, specializat pe diferite organe.

Materialismul ştiinţific trăieşte teribila tragedie că nu poate recunoaşte tocmai ceea ce este material, căci rămâne împotmolit în abstracţiuni. Şi devine pe zi ce trece tot mai abstract, mai filtrat, neputând pătrunde spiritualitatea fenomenelor materiale. În această privinţa, ştiinţa noastră este – ce ar putea fi altceva, de fapt – tot o asceză, o asceză unilateral continuată. În ce constă această asceză? În aceea că nu se doreşte înţelegerea lumii materiale în spiritualitatea ei, ci se doreşte dispreţuirea, învingerea, supunerea naturii. Ştiinţa noastră a învăţat de la religie că, de fapt, li de la un timp, nimeni nu mai înţelege nimic din lume.

Între moarte şi o nouă naştere, fiinţe superioare ne vin în ajutor şi nu permit ca toate necuviinţele pe care le comitem faţă de organele noastre să fie cu adevărat purtate de neoi ca destin. Nu suntem lăsaţi numai la cheremul nostru pe Pământ. Aceste lucruri erau bine cunoscute în vremurile în care asceza nu apăsa asupra concepţiilor umane.

Misticul religios, prizonier al abstractizării, spune şi el: Priveşte în interiorul tău şi vei afla fiinţa lumii exterioare. Lumea exterioară nu o aflăm doar dacă privim tot ce acţionează din afară asupra noastră, ci abia atunci când mergem mai adânc în noi, abia când ne observăm ca pe o dualitate şi lăsăm să reapară lumea dintr-o cu totul altă parte a fiinţei noastre – fizice, astrale sau eterice. Eu nu aş pretinde de la niciunul dintre dumneavoastră să lase prânzul pe masă şi să se sature prin simpla vedere a acestuia. Viaţa nu ar putea fi întreţinută prin asceză religioasă. Ceea ce este de preluat în mod spiritual, trebuie preluat cu-adevărat, nu numai privit sau ascultat, trebuie să fie prelucrat interior şi are nevoie de o perioadă foarte lungă de internalizare.

Omul timpurilor vechi ştia însă – datorită unor capacităţi de cunoaştere atavice. El raporta elementele apă, foc, aer şi mişcările planetare la sufletesc, roadele pământului la metabolismul său fizic, iar ceea ce se află în cerul din afara sistemului planetar – la spiritul său. Confesiunile religioase de azi s-au lăsat înrobite şi au slujit egoismului. Ele încearcă cel mult să dovedească persistenţa omului după moarte, pentru că aşa o cere egoismul său.
Dar este tot atât de important să dovedeşti continuitatea vieţii prenatale cu viaţa de după moarte, pentru ca omul să înţeleagă că are responsabilitatea de a fi un continuator pe Pământ. Avem de continuat o viaţă spirituală aici. Oricum, viziunea antropozofică ne înrobeşte mai puţin egoismului şi totodată, este ceva care trebuie să se reverse în cultură, pentru ca această cultură a noastră să elibereze Omul de instinctele animalice, antisociale.
Avem de evoluat!”

Rudolf Steiner, 1920

Caroline

  • Vizitator
Re: Religie vs ateism, "crede si nu cerceta" vs stiinta
« Răspuns #366 : Marți, 10 Ianuarie 2012, 00:48 »
P.S. L-am "adoptat" pe Steiner pentru ca este si parerea mea ca in scolile clasice se preda necrologia, nu biologia... Chiar daca a dezvoltat un intreg sistem psihologic - pedagogia Waldorf de astazi, ma intreb cum de n-a "prins" la public tot atat de mult ca psihologia freudiana, avand in vedere ca spun cam acelasi lucru, in acelasi secol?! Oare daca oamenii ar fi crezut mai mult in determinarea astrala decat in aceea sexuala, astazi ar fi fost o lume mai buna?  ::)